O umbră rămasă în odaia mea, pași repezi și mici lipiți de podea, fereastra deschisă, privirea spre drum, în aer se simte parfum de magnolii și nori mari de fum acoperă zorii. Prin fereastra deschisă zboară gândul meu în ceas de așteptare și de dor pe-aripă de vis călător.
C-ai fost pe-aici doar timpul mi-o spune, că nu mai ești o simt, privindu-mă: sunt prea plină de tine. O umbră rămasă în sufletul meu, plângând și iubind, te alung și te chem tot mereu….
Frunze, semne și mistere strãnse-n poala nemuririi, Vă contemplu fermecată, ca-ntr-un vis al devenirii … Simt īn inimă un cântec coborãt din cer de îngeri, Pentru fiecare frunză, armonii se-ntorc din plângeri!
Pentru fiecare frunză, o lumină-ncet se-aprinde Ca o candelă prin raiuri și văzută de oriunde! Căci acolo unde duhul de puteri se īnconjoară, Fiecare faptă bună își găsește soțioară!
Fiecare floare vine cu mult har să strălucească Īn frumoasa-mpărăție, mare și dumnezeiască! Dorurile-aici se-adună să se-aline, să-mplineasc O menire din iubire pentru-o soartă omenească!
Astfel, fiecare toamnă duce sus un dor prea mare … De s-ar strânge am fi poate copleșiți, aprinși prea tare! Mulțumescu-ți, ție, frunză pentru raza de lumină Ce mai ‘nalță-un pic de suflet prin chiar raiul din grădină!
Am regăsit iubirea într-un adânc de mare… O rătăcisem clar cu multe veri în urmă Mă răscolea trecutul și-o ultimă-ntrebare, De ce n-am fost atentă? Am luat totul în glumă!
În vechiul port al nostru nu am zărit pe nimeni, Doar pescărușii singuri se-aventurau în zbor. O briza pătimașă m-a prins pe după umeri, Tot răsucind pumnalul care se cheamă dor!
Pășeam încet dar sigur peste nisipul umed, Iar valuri înspumate mă sărutau pe gleznă, Îmi dăruiau nostalgic o scoică al cărei sunet Parcă-mi vorbea de tine, în rest picam în beznă!
Emoții scrijelite pe a iubirii punte, Stau mărturii tăcute de rezistență-n timp… Doar inimile noastre prin curcubeu unite, Se contopesc senine în orice anotimp!
Secrete încuiate în cufere de aur, Mai tremură pe ape formând un mare val Apoi lovesc uscatul, cu forța unui taur, Dispar printre nisipuri și se transformă-n mal!
Eu flutur uneori ca un stindard sihastru… Mă contopesc haotic cu farul și cu marea, Mă umplu de lumină, de sare, de albasrru… Atunci printr-o minune, o să primesc iertarea!
Mi-am dorit să scriu poeme, printre rimele boeme, să mă pierd efervescent, Prinsă-ntr-un tangou de muze cu vederi un pic obtuze, pe un ring incandescent Unde să îţi fiu ispită, fără a-ţi deveni iubită în al toamnei calendar, Colorând c-un vers frenetic, revărsându-se bezmetic, ruginiul Lui Brumar.
Coregraf te vreau în piesă! Cu pretenţii de prinţesă, insistând să mă conduci Prin angelice catrene, îndrăzneţe la refrene, hoinărind ca doi năuci. Visători cu ochi de brumă, încălcând orice cutumă, să plutim spre Ararat. Răvăşită de-o idee, având ifose de Gee, declarându-te împărat.
Izbăvită de păcate, prin Siberii îngheţate, ţar al slovelor să-mi fii, Proclamându-mă sonor, de-ar fi hibernal decor, ţarină în poezii. Pe-ale strofelor altare, să devin nemuritoare, îndrumată de-al meu zeu Ce se pierde în dileme, oferindu-mi crizanteme cu parfum de Elizeu.
Toamna, sigur, e de vină, o crăiasă cabotină, ce mă-ndeamnă să tot scriu, Înşirând, pe-un ton banal, irizări de carnaval spuse de-un amant candriu. Am avut o nebunie… În sublima Poezie, focul să-l păstrez aprins, Sculptând lutul în cuvinte, arzând vers în jurăminte… dar sunt Prometeu învins!
Muzele nu-mi sunt isteţe, dar fiind cam şugubeţe, agresiv m-au invadat. Stihului să îi pun cruce? Zdrobind frunzele caduce, c-un sărut te-am plagiat!
Păşind pe covor de lumini selenare, Târziul coboară-n cascade de-albastru. Clipesc prin unghere, timid, felinare Şi-n poala-nserării mijeşte un astru.
Cresc umbre-alungite în foşnet de şoapte Şi-un dangăt prelung, frânt sub negura deasă, Dispare-n neant pe-o felie de noapte, Când luna tresare din vis, somnoroasă.
Cad cioburi de gând peste nude cuvinte, Curg rime-n silabe sortite uitării… Condeiul adoarme pe-o coală cuminte Şi ninge-o tăcere pe tâmpla visării…
Premiul întâi ~Cristina Ghindar Greuruș ~ Unde ești, speranță?
-Speranță, unde te-ai ascuns? Că tare mult te-am căutat. Pe ce meleaguri ai apus? Speranță, unde te-ai ascuns? Unde-ai plecat și nu ne-ai spus? De ce uitării ne-ai lăsat? Speranță, unde te-ai ascuns? Că tare mult te-am căutat. Speranța, unde-ai dispărut Și unde ai fugit de noi? Absența ta ne-a cam durut. Speranță, unde-ai dispărut? Te-am căutat cât am putut, Prin vânt, prin arșiță, prin ploi. Speranța, unde-ai dispărut Și unde ai fugit de noi?
-Ei! Un’ să fiu? M-am rătăcit… Lumea, se pare, m-a uitat, Că nimeni nu m-a mai iubit…
-Ei! Un’să fiu? M-am rătăcit… Acum e rândul meu să uit. Povestea mea s-a terminat.
-Ei! Un’ să fiu? M-am rătăcit. Lumea, se pare, m-a uitat.
2~Felicia Percec ~ Suflet blând
Suflet blând în trup de foc Ce te zbați neîncetat, Fără să-ți găsești un loc? Suflet blând în trup de foc, O fărâmă de noroc Te-ar opri din alergat! Suflet blând în trup de foc, Ce te zbați neîncetat? Dorurile te usucă Și inima rău te doare, Tot umblând ca o nălucă! Dorurile te usucă, Unde oare-o să te ducă Ca să-ți găsești alinare? Dorurile te usucă Și inima rău te doare!
3~ Monica David ~ Cuvinte
Eu vreau cuvinte ce nu dor Să îmi aline sufletul S-ascult vrăjit al lor sonor Eu vreau cuvinte ce nu dor. Și de aceea te implor Atent, alege cântecul Eu vreau cuvinte ce nu dor Să îmi aline sufletul. Din cântecul ce l-ai ales Coboară pacea-n gândul meu Și liniște eu am cules Din cântecul ce l-ai ales. Cuvintele frumos ai dres Noi am trecut ce a fost greu, Din cântecul ce l-ai ales Coboară pacea-n gândul meu. Noi ne scăldăm iubirea des Doar prin cuvinte ce nu dor, Când ne privim cu înțeles Noi ne scăldăm iubirea des. Și împreună am ales Să înălțăm un singur zbor, Noi ne scăldăm iubirea des Doar prin cuvinte ce nu dor.
Premiul întâi ~Cristina Ghindar Greuruș~ Mai cade-o frunză
Mai cade-o frunză peste noi, Mai bate vântul pe pământ, Se mai îneacă ceru-n ploi, Mai cade-o frunză peste noi, Iar norii se urnesc greoi, Nu mai rostim niciun cuvânt. Mai cade-o frunză peste noi, Mai bate vântul pe pământ. Mai doarme soarele puțin, Mai strigă un cocor în zbor Și mai cad brume cu venin, Mai doarme soarele puțin Atins de norii care vin Și trece timpul călător. Mai doarme soarele puțin, Mai strigă un cocor în zbor. Și mai cad zile rând pe rând, Și ne ning iernile în păr, Iar toamna cântă-ncet, râzând… Și mai cad zile rând pe rând, Simțim pe-obraji lacrimi căzând De nefirescul adevăr. Și mai cad zile rând pe rând, Și ne ning iernile în păr.
2~ Felicia Percec ~
Copilărie, ani de școală
Copilărie, ani de școală , Cu drag de tine-mi amintesc, Când viața îmi părea ușoară. Copilărie, ani de școală, De te-aș trăi a doua oară, Aș ști ca să te prețuiesc! Copilărie, ani de școală, Cu drag de tine-mi amintesc. Tărâmul tău cel fermecat, Îmi este-n suflet încă viu, Cu tot ce-acolo am lăsat. Tărâmul tău cel fermecat, Îmi răscolește ne-ncetat Sufletul, ce-a rămas pustiu. Tărâmul tău cel fermecat, Îmi este-n suflet încă viu.
2~Floroiu Viorica~ Luna
Printre ramuri îmi răsare Luna, ca un disc de aur, Îmi zâmbește ca o floare Printre ramuri îmi răsare, O privesc și rău mă doare Că o va prinde un faur. Printre ramuri îmi răsare Luna, ca un disc de aur. Nu vreau discul să îl taie Faurul cu mâini dibace. Când e vreme rea de ploaie Nu vreau discul să îl taie, Eu vreau să te văd vioaie Nici un rău să te provoace. Nu vreau discul să îl taie Faurul cu mâini dibace.
3~Peteleu Alex ~ Stelele în noapte
Stelele sclipesc în noapte, Luna sus pe cer veghează, Gândurile-mi sunt departe, Stelele sclipesc în noapte Tu în visele-mi deșarte Dorurile mă urmează Stelele sclipesc în noapte, Luna sus pe cer veghează.
Premiul întâi ~Cristina Ghindar Greuruș ~ Tablou de toamnă
Și-a pictat toamna tabloul Cu nuanțe diferite, În văzduh tună ecoul. Și-a pictat toamna tabloul, Vântul și-a întins lasoul, Frunze cad descumpănite. Și-a pictat toamna tabloul Cu nuanțe diferite. Printre razele de soare, Pe întinderi ruginite, Nu-ncetează să mai zboare Printre razele de soare Păsările călătoare. Nu mai știu că-s obosite. Printre razele de soare, Pe întinderi ruginite. Lanurile-s sărăcite De recolta adunată, Iar acum stau amorțite. Lanurile-s sărăcite Și de viața pustiite. Parcă n-au rodit vreodată Lanurile-s sărăcite De recolta adunată. Vremea este în schimbare, Timpul nu mai e prielnic Și ne este dor de soare. Vremea este în schimbare, Nu mai sunt turiști la mare, Frigul a venit vremelnic. Vremea este în schimbare, Timpul nu mai e prielnic.
2~Peteleu Alex ~ S-așază bruma pe câmpii
S-așază bruma pe câmpii Și frunzele au ruginit Iar parcurile sunt pustii, S-așază bruma pe câmpii, Te-am așteptat în nopți târzii Dar în zadar, tu n-ai venit, S-așază bruma pe câmpii Și frunzele au ruginit.
3~Felicia Percec ~ Frunză ruginită-n vie
Frunză ruginită-n vie Spune-mi ce vânt te-a luat Și te-a dus în pribegie? Frunză ruginită-n vie, Tu-mi lași inima pustie Și-al meu suflet neîmpăcat! Frunză ruginită-n vie Spune-mi ce vânt te-a luat?
Zbor spre înălțimi 