Zbor spre înălțimi

BLÂNDA LUNĂ

Într-o noapte cu cer înstelat,
Din multe vise, o scară am înălţat,
Cu prim pas şi un gând sfios,
Am început urcuşul anevoios.

Să strâng în braţe blânda lună,
Din mii de flori făcut-am o cunună,
Pecete pentru al nostru jurământ,
Să nu mai fie moarte pe pământ.

Din suflete să alungăm durerea,
În cântece să transformăm tăcerea,
Şi chipuri împodobite cu frunze de acante,
Iar lacrimile, să le fie diamante.

Sublimă dorinţă, tu jalnic muritor,
Crezând că vei primi al cerului onor,
Încununat cu pulberea de stele ,
Vei fi stăpânul a timpului vrere.

Coboară de pe scara ta de vise,
Şi pentru blânda lună sunt legi nescrise,
A vărsat multe lacrimi şi a împietrit,
Când stelele căzătoare i-au pierit.

Şi multe nopţi la blânda lună am privit ,
Frumoasa enigmatică, cu mister nedesluşit,
Pălind în zori de zi, căci pierderea o doare,
La moartea unui om alături de steaua căzătoare.
Autor Dan Lupu

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ca tu să te apropii

Parcă din suflet dezertam,
prin clipele-mi puține,
de mine mă îndepărtam,
pierzându-te pe tine.

Precum un gând am rătăcit,
pierdut între cuvinte,
ca şi-un cuvânt nepotrivit,
ce-ai şters din a ta minte.

Purtat de viaţa, dar absent,
aşa ca voia sorţii,
rămas-am des indiferent,
chiar şi la gândul morţii.

Ploua în suflet dinadins,
din nor de disperare,
tristețea seacă m-a învins,
în loc de alintare.

În vis mereu te atingeam,
cu simţurile proprii
și recunosc că îmi doream,
ca tu să te apropii…

Autor, Mihail Janto

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Exil într-o lacrimă
(Autor: Teodor Dume)

Cine poate fi mai fericit
decât acela care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
in rugăciunea de seara

se adăpostesc unul in lacrima celuilalt
și sunt fericiți.

Breaking news
(Autor: Teodor Dume)

Din ochiul meu
golit de imagini a curs
ultima lacrimă care
poate să readucă
moartea
printre coșciugele rânduite
în stânga și în dreapta
ca niște lumânări
pregătite să ardă
până la capăt

da…până la capăt…

s-ar putea
să nu vă mai pot privi
dar imun la răutățile unora
o să-mi fac ultima plecăciune
în fața celor care
m-au primit
în gândul lor și
m- au iubit…
nu nu din interes
sau poate
la îndemnul celui răstignit
pe durerea acelora care
au fost…

s-ar putea să
nu mă mai iubiți
asta pentru că port
marea vină de a exista și
a mă fi cuibărit
în lacrima unei pietre
rămasă sub val…
singurul loc de care
moartea nu știe
deși trece pe acolo zi de zi

oricum moartea mea
a îmbătrânit și
nu vede prea bine…
sau poate ar trebui să mă arat și să-i spun
ultima dorință…

s-ar putea…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Iubirea şi sufletul sunt două entități indispensabile una față de alta care nu îmbătrânesc niciodată
(Teodor Dume)

Câteodată mi-e frig şi sunt trist şi atât de singur încât
mă aud când îl strig pe Dumnezeu (Teodor Dume)

Bunătatea te face prada celor pe care îi ajuţi
(teodor dume)

Oare de ce se moare fără ca timpul să-ţi îngăduie să te cunoşti pe tine însuţi?
(teodor dume)

Singura umbră sub care înverzește totul este umbra mamei
(Teodor Dume)

Nimic nu doare mai tare decât dorința de a iubi și a fi iubit
(Teodor Dume)

Doar cine nu este vrednic de iubire îngenunchează în faţa suferinţei
(Teodor Dume)

Dacă nu îngădui celuilalt să existe nu exiști nici tu pentru el
(Teodor Dume)

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Insomnii duble

un gest recompune colbuit
alfabetul ierbii însingurate
abisul conjugă
manechine într-o vitrină de cenușă
clipa dintre muguri
nălucă-n vitralii de rugăciune
o știre clipește tinichea
în tranșeele unui timp desculț
fără surâs antiglonț
fără primăvara dintr-o candelă de cais
un glas împăturește pacea
într-o broboadă de spaime
odaia fuge printre litere
desperecheate de sensul depărtării
luna curge pe frunza unei emoții
umbră din ghicitoarea unui cerșetor
atâtea trepte șoptesc absențe
în zigzagul verdelui țesut de-un fluture
pe gulerul meu de descânt
verbe deznoadă galben tristețea
dintr-un film fără eroi sau morminte
când păsări ascund în buzunare
vocala copacilor de fum
încă o așteptare din ora agățată
de calendarul cu emoticoane strâmbe
insomnii duble dintr-un text
de aripi și sfâșieri de cer
ne rătăcesc versuri
în sărutul unui oraș
locuit de primăvara unui înger

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Petrec cu tine-n gând

Petrec cu tine-n gând, imaginea e vie,
deşi pierdută atunci, acum iar o să fie
cum la pârâu tu goală şi gingaş înotai,
dorindu-mă pe mine, mereu ca să mă ai.
Petrec cu tine-n gând, cea clipă de iubire,
lăsând fiorul firii s-aducă împlinire,
frumoasă armonie a vieții de noroc,
ce Domnul cel din ceruri ne-a scris-o la soroc.
Petrec cu tine-n gând, iubirea pe vecie,
din noaptea cea dintîi, când ea a fost să fie,
un jurământ rostit de flacăra cea vie
ce ţine pe Pământ în suflet armonie.
Petrec cu tine-n gând, mereu aşa va fi,
venind în lumea vie, unde noi doi vom fi,
şi-unde nici moartea sacră nu ne va despărţii,
căci dragostea curată ne va înlănţuii.

Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț