Ștefan Olaru


Nu oricum

N-ai cum să scrii de dragul de a scrie,
Cuvinte poleite de hârtie,
Fără să simți cum te-nfioară versul
Și cum prin vene-ți curge universul…

Nu poți să împarți miresmele sfințite
Din ramuri fără frunze și împietrite,
Fără să simți arsura ta și rugul
Și fără să-ți săruți cu sete jugul…

Fără iubire dulce, fără ură,
Fără sărutul abisal pe gură,
Nu poți atinge spațiul fără timp
Nici adevărul schilodit de ghimp…

Nu poți să scrii în colțul tău de tihnă,
Nici despre vulturi frânți în neodihnă,
Nici despre lacrimi ce le-ai supt cu vin
Din cupa cu miresme și venin,

Nici despre cruci atât de vii și crude
Fără săruturi pe-un pământ de iude…
Numai atunci, din dulce și amar,
Ne vei sfinți cu-al tău mărgăritar…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Mugurel Pușcaș

VREMELNICIE

Limpezește-mi, Doamne, gândul
Pe potecile de viață,
Până o să-mi vină rândul
Să plec pe tărâm de gheață.

Sub a vremii carapace
Cerne veșnică Iubire,
Armonie ești și Pace,
Fericește-a mea menire.

Odihnește-mi, Doamne, trupul
Când la Tine voi veni,
Dăruiește-mi absolutul,
În strai nou m-oi primeni.

Existenţa-i vis și abur…
Lut divin, ca lut se sfarmă !
Ce-a urzit cerescul Faur
Va dormi sub fir de iarbă.

Ocrotește-mi, Doamne, pasul
În a timpului clepsidră,
Până o să-mi sune Ceasul
Și-oi păși spre Marea Tihnă.

Omu-i boare trecătoare,
Dumnezeu e Infinit,
Spațiul, Clipa se-nconvoaie
La lumescul asfinţit.

Pregătește-mi, Doamne, locul
În al nemuririi scrin,
Când se va-mplini sorocul
Fă-mă parte din Divin.

( ✍️ 3 aprilie 2022, Reghin )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români )

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Grațiela Cristina Herghelegiu

Legământul
Grațiela Cristina Herghelegiu

Cu mâinile de iarbă crudă
Mă tragi la sânul tău Pământ!
Și nu e nimeni să audă
Când noi rostim un legământ!

Pe trupul tău cărare-mi fac,
Tu nu te plângi de pașii grei!
Cu strai de frunze mă îmbrac
Și-adorm tăcut, sub flori de tei!

Cu lacrimi reci mă răcoresc,
Ce curg pe chipul tau izvor!
Și aripi pân’ la cer îmi cresc,
Să mă înalț, zburând ușor!

În casa ta mă ocrotești
Și ierți c-adesea te rănesc!
Cu brațe calde mă primești,
La sânul tău să înfloresc!

Și la sfârșit, când obosesc,
În somnul lung să mă alini!
Ca legământul să-mplinesc,
Încep să-mi crească rădăcini!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ioan Avram

Lucifer
Autor Ioan Avram


Parcă-s zile blestemate, roșu-i cerul omenirii,
Îmbrăcate-s cu păcate, nopțile-mpotriva firii,
Liliecii dau năvală peste sate și orașe,
Semănând furia morții din iluzii pătimașe.
Tună-n cer și pe pământ, fulgerele aduc spaimă,
Înghețând suflete calde, muribunde, ele-ngaimă
Rugăciunea de pe urmă, pentru mame și copii,
Ca și lacrimile toamnei printre frunze ruginii.
Lucifer își joacă rolul într-o dramă criminală,
Inroșind pământu-n sânge, el zicând că-i doar spoială,
Frânge vieți într-o clipită ca pe-un braț micuț de vreascuri
Când se zguduie pământul sub șenilele de tancuri.
Însă Domnu-i mai puternic și-l va prinde în turbincă
Să-l întrebe de păcate, să-l încalțe cu-o opincă,
Va aduce iar lumină peste maldăre de vise
Prinse-acum în gheara morții de pe când au fost proscrise.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Cornelia Gheorghe

De singurătate
Cornelia Gheorghe

Nu pot să râd când sufletul îmi plânge
Și nici nu văd, ochii mi-s lacrimi de sânge,
Tristețea m-apasă și mă doboară
Doar singurătatea mă-nconjoară.

Nimeni nu-mi vede sufletul sensibil
Cuprins de frică și ușor labil,
Durerea-mi bate-n față ca o rană….
Rămân rugându-mă la o icoană.

De-aici, îmi vine vindecarea, poate
Să pot renunța la viață pentru moarte
Și-apoi să râd cu îngerii din Ceruri,
Potop de lacrimi să-mi cadă peste doruri.

Cu miruri unsă mi-e singurătatea,
Cântări de jale îmi doinesc eternitatea
Și-mpodobită cu voaluri negre, reci
Tristă și singură voi fi în veci.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

Auzi-ne, Nichita!
Autor Rotariu Dorel

„Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele”

Așa visa Poetul care purta în sine,
O împletire-naltă a lumilor-culori,
Când sub arțari zburdând, senin copil ca mine,
Văzu pe Marte, zeul cu fulgeru-i de-orori.

Pierdui copilăria ca cerul, curcubeul,
Deasupra zburau păsări ce aruncau cu foc,
Trunchiuri de om, de arbori se înălțau ca zmeul
Ce-l ridicase tata, spre soare-n tandru joc.

Ce caut eu, copilul, într-un oraș ce arde,
Când tata n-are mâna ce-a înălțat un zmeu,
Când secetă-i la pieptul la care-mi țipă frate,
Când trenul pribegiei ne pare-un Elizeu ?!

Sub pas izbit de cizme și vuiet de șenile,
Fug basmele în file inchise din povești,
Cât hidra urii, chipul ‘și-arată către fire,
Spre cimitir se-nșiră zburdări copilărești!

Am vrea să ”șuieri luna”, prefă-o în iubire,
”Leoaică” rea ce mușcă din inimi de stăpân,
Tăind miraj grotesc din vis de-mbogățire
Cu porumbeii minții și ramuri de măslin!

Vezi, primăvara încă ,”flăcări roșii-nalță”
Presară-mi arcuirea de suflet neînvins,
Din ”piscul” tău ”un ștreang” coboară-le în față
Călăilor, ce Ochiul Veșnic îl vor stins!…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Marian Florentin Ursu

INCREDIBIL DE VIU
de Marian Florentin Ursu
*
Retrăiesc totuşi azi , un blestem ce-a fost ieri
Ca un fost condamnat la un veac de tăceri
Dar m-aş duce acum să trăiesc într-un loc
Şi să mor printre munţi, de atât nenoroc,

Ne-am iubit, ne-am uitat, ne-am urât, ne-am iertat,
Renegaţi şi boemi, pe un glob tot mai plat
Şi-ţi rămân iar dator pentru că mai exist
Incredibil de viu, incredibil de trist

Azi sunt iar convocat să fiu carne de tun
Memorând ce-a fost rău, tu, uitând ce-a fost bun,
Împuşcatul tău mut în războiul ocult,
Prizonierul uitat între azi şi demult

Nimănui să nu spui, nimănui n-am să spun
Că sunt fostul tău viu şi frumosul nebun,
Renegat şi iubit. condamnat şi uitat
Pe un glob tot mai trist, incredibil de plat !

Şi am sânge pe mâini şi e sânge pe cer
Şi mai trec doi cocori peste câmpul de fier
Dar obuzele cad şi părinţii ne plâng
Şi copiii privesc cum intrăm în pământ

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Mărturisire

Cu poezia am crescut odată
Şi-n universul ei mă regăsesc,
Cuprind în suflet veşnicia toată
La ceas târziu, când muzele sosesc…

Cuvinte plămădite-n călimară,
Se-ngemănează-n gândul nerostit,
Ca mai apoi în vers să îmi răsară,
Când bate miezul nopţii… desluşit.

Plutind pe-un colț de-albastră reverie,
Tăcerile din mine se topesc…
Dacă prin vene-mi curge poezie,
Cu-a ei savoare-adorm şi mă trezesc.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Petre Vatuiu

Viața

de Petre Poștașu

Fără să-nțelegem ce ne tot împinge,
Prin a noastră viață alergăm prostește,
De la tinerețe, clocotind de sânge,
Până-n ceasu-n care drumul se sfârșește.

Tineri și cu plete năvălim ca hoții,
Tâlharim destinul, goi, și noi, și viața,
Căci ne împresoară așternutul nopții
Și ne învelește până dimineața.

Și de dragul vieții aruncăm cu zile,
N-avem nici o știre despre rațiune,
Asudând de-atâtea scormoniri febrile,
Ostoim nesațul minților nebune.

N-avem ochi să vadă tâmpla când e sură,
Prinși în agonia tinereții stranii,
Nici când timpul trece și, perfid, ne fură
Strălucirea, vlaga, visele și anii.

Când deodată toate-s pentru noi trecute,
În zadar regrete sufletul ni-l scurmă,
Că-n vâltoarea vieții am trecut prea iute
Și-am ajuns pe drumul cel mai de pe urmă…

P,S,

De pe drumul vieții omul se întreabă,
Fără-a-și înțelege omeneasca fire,
Pentru ce aleargă cu atâta grabă
Dacă viața-și rupe firul la sosire…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Vio Sterian

DOI ȘI SINGURI VIO STERIAN
(Pe versul lui NIchita),,Suntem doi și singuri și-n loc de inimă ne bate luna”

Și-n pleoape un val ne-adună din zări marea albastră,
Crispată într-un adio rămâne întinsă mâna
Când ghiara neiertărilor sfârtecă iubirea noastră.Doar privirea ne mai știe dintr-o clipă ce-a trecut

Și un strigăt de durere ce-a rămas înfipt în piept,
Noaptea-și scrie zgomotoasă liniștea-ntr-un strigăt mut
Și-n înconvoierea minții, doar durerile stau drept.Ne-a rămas deschisă rana care-o vindecăm de-o viață

Mâna ce-mbăia balsamul în arsura unei ploi
Strânge-n palme tot nevrutul lacrimei care-l desfață
Când singurătatea nopții smulge Luna dintre Noi.

Scriem jar în partea stângă, apăsând cu mâna-n piept
Și ne cerem, din cenușă, rana dragostei ‘napoi,
Am închis… până și ochii, nevăzutului adept
Și, din lanul plin cu maci, împărțim neghina-n doi.Tristețea am inventat-o arma nepăsării noastre

Sfărâmând sub talpa hâdă clipa unei amintiri
Ne-am cicatrizat iertarea cimentând orgolii caste
Insuficienți de-amor… tot murim printre trăiri.

Glezna timpului apasă clipele în așteptare
Mor secundele stâlcite la sfârșit de anotimpuri
Pe aleile din parc au rămas teii în floare
S-a topit luna în noi, două inimi, doi… și singuri.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț