Zbor spre înălțimi

Dorință de Crăciun
Cristina Tunsoiu

Înșelătoare LUMI bizare…
O CARTE tristă într-un colț,
Iarbă crescută pe hotare…
Ne plâng chiar plopii fără soț!

Ne-am prăbușit în agonie
Și-n vorbărie infernală…
Uitând ce-nseamnă OMENIE
NEAM dezrădăcinat de țară!

Batem umili la porți străine,
Acasă nu ne este CASĂ…
Nimic nu ne mai aparține,
O mlaștină periculoasă!

DEPARTE-AȘ duce izolarea…
Ne-am ÎMPĂCAT singuri să fim,
Ce-nseamnă oare SĂRBĂTOAREA
Crăciunului, ne mai iubim?

Dorința mea cea mai fierbinte…
Când NECĂJITĂ meditez,
Să fie lumea ca-nainte…
CUMINTE-N fapte și în crez!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dorințe
Ionuț Pande

Pe calul fugărind fantasme,
Se-mplântă-n pinteni un hai-hui,
Cu LUMI retrase printre basme
Și-o NECAJITĂ soartă-n cui.

CUMINTE-N nebunia-i cruntă,
De cavaler rătăcitor,
Cu vântul se mai ia la trântă,
În ochi cu Cer scormonitor.

Hai, du-mă, NEAM de Rosalindă,
La țărm de CARTE să-nnoptăm,
În filă ei să ne cuprindă,
Din slovă chip să ne sculptăm.

O Dulcinee, SĂRBĂTOAREA
Iubirii-mi stea și un destin
Și ÎMPĂCAT cu ursitoarea
Ce-mi picură în ochi venin.

DEPARTE-AȘ vrea un pas să-mi fie
Și CASĂ, orizontul larg,
Cu spada-n vârf de OMENIE,
Iar poezia, un catarg.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Eu tainic țes dorințe
Anca Man

Când stau CUMINTE-N CASĂ în nopți întunecate,
Eu tainic țes dorințe în gânduri nerostite…
Sufletul să îmi fie, aș vrea, precum o CARTE,
Pagini din a mea viață, temeinic rânduite.

DEPARTE-AȘ vrea să fiu de tot ce mă înconjoară,
Să rătăcesc prin LUMI necunoscute mie.
Aș lua cu mine-atât, dragul de NEAM și țară
Și tot ceea ce-n fapte înseamnă OMENIE.

M-am ÎMPĂCAT cu gândul că soarta NECĂJITĂ,
Piedici mi-a pus în cale și mi-a făcut-o grea…
Îmi doresc viața să îmi fie împlinită,
Și fiecare mâine, doar SĂRBĂTOAREA mea.

Aș vrea să fie lumea mai bună și mai dreaptă,
Răul să nu mai vină cu lacrimi pe obraz…
Te rog, nu pleca toamnă… o noapte mai așteaptă,
Să-ți dau și cea din urmă fărâmă de necaz.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

O dorință mai aparte
Cristina Ghindar Greuruș

Mă ascund CUMINTE-N CASĂ
Și mă rog să fie pace,
Că durerea mă apasă,
Gându-n neputință-mi zace.

Iau, de rugăciuni, o CARTE
Și-o citesc filă cu filă.
Chiar dacă-i târziu și-i noapte,
Mă-nchin Domnului, umilă.

Sunt atât de NECĂJITĂ!
Sufletul nu-i ÎMPĂCAT.
De puteri sunt părăsită,
Că de NEAM, toți am uitat

Și-am uitat străbuna glie!
Eu, DEPARTE-AȘ tot pleca…
Am uitat de OMENIE,
Parcă suflet n-am avea.

Suntem rătăciți prin LUMI
Făr’ a vrea a ne-ndrepta.
Aș sărbători ani buni,
SĂRBĂTOAREA de-a ierta.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

DORINȚĂ ȘCHIOAPĂ
Florian Dan

E noapte. Peste CASĂ al lunii rece pinten
Stă nemișcat și palid ca îngerul CUMINTE-N
Sfințitele icoane smerite-n pocăință…
Și inima m-apasă lipsită de dorință

Prin LUMI în care totul este cuprins de moarte
În buchii înnegrite pe-o NECĂJITĂ CARTE! –
DEPARTE-AȘ vrea de ele să fiu întotdeauna
Și NEAM, și OMENIE, să mi le-mbăt cu luna;

Ca Nero-n SĂRBĂTOAREA beției de-mpărat
Să cânt de bucurie că-s, totuși, ÎMPĂCAT! –
Și-apoi poate-mi voi cere la stele-ngăduință
Să-mi prelungesc viața și eu cu o dorință!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CARTE DE IERTĂCIUNE
Georgeta Rada

Departe sunt de CASĂ și de NEAM,
CUMINTE-N cui veghează straița-mi veche,
Să se aprindă lampa, semn la geam
Că mă așteaptă sufletu-mi pereche.

Îți scriu o CARTE grea de iertăciuni,
Căzută sunt sub crucea mea de piatră,
Dar ÎMPĂCAT, mai crede în minuni
Doar sufletul rămas la tine-n vatră.

În lumea cea de dincolo de tine
Sunt alte LUMI și OMENIE nu-i,
Că nu le pasă zărilor străine
De căzătoarea stea a nimănui.

Dar lumea asta-i tare neguroasă…
Mi-aș pune-n straiță doinele de dor,
Merindea mea pe drumul către casă,
Să dorm, să mor pe căpătâiul lor.

DEPARTE-AȘ fi rămas nespovedită
Că SĂRBĂTOAREA lor am fost uitat
Pentru o vreme. Nu fi NECĂJITĂ,
Mă-ntorc cu toate doinele în sat!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dāruire pură
Mira Minu

Albul TĂCERILOR ți-l dăruiesc,
E DIMINEAȚA ta și-ți primenesc,
Și zâmbet, și suspin, te port prin rai,
De-atãtea īncãntări, ești fără GRAI!

DUREREA a pierit ȘI-APROAPE vis
A devenit acum și s-a deschis
Tot cerul tău FLAMÂND de clar și har,
IUBIT vei fi mereu, fără hotar!

Să lași POVARA-n lut și-apoi să zbori
Īn sacrul preaīnalt, fără de nori,
Să-ți faci un alt destin din gândul pur,
E HRANA ta și leac, suflet matur!

SEARA se-mbracă-n dor, dor īnstelat,
Va împleti-n eter, fin, dantelat
Un pod către alt vis, vis īnțelept,
La margine de timp … veghez, te-aștept!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

De ziua ta

Flutură sub zare-albastră STEAGURI tricolore,
Pe pământul drag al țării, azi întindem hore!
Te cântăm și te slăvim, scumpă ROMÂNIE,
Îmbrăcăm de ziua ta străbuna noastră ie!

Mândria de a fi român, în SÂNGE o vom avea,
Oriunde în lumea mare pașii ne vor purta,
Căci FERICIREA e mai multă, în SUFLET când aduni,
Graiul și portul românesc lăsat de la străbuni.

De ziua ta, Românie, S-APRINDE- n mine-un gând
Care STRÂNGE-N el dorințe și vise… LUMINÂND,
Anii de pace și liniște pe care ți-i doresc…
Și cred, asemenea mie, românii așa gândesc.

Dar de vor vrea vreodată, să te-ngenunche unii,
Să fii precum e STÂNCA în mijlocul furtunii,
Iar noi vom fi străjerii la margini de hotare,
Căci dragostea de țară… nu are-asemănare!

Un dar CERESC e faptul că m-am născut în tine,
Că tot ce-i românesc înseamnă pentru mine,
Carpații, dealuri, marea și Dunărea albastră…
Oriunde-n lumea-ntreagă, nu-i țară ca a noastră!

Anca Man

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț