Multe DRUMURI calcă gândul prin destinul unui om, Ce-și așteaptă TOAMNA vieții, ca FRUNZIȘUL unui pom. Anotimpuri se învârtesc în al vieții carusel, Dar nici o zi care trece, tu nu o trăiești la fel.
Se succed dezamăgiri, bucurii, clipe amare Și le petreci ancorat într-o lungă așteptare, PRIMĂVARA, VARA vieții… mult prea repede-au trecut, Te trezești în pragul IERNII, vrând s-o iei de la-nceput.
Dar CÂMPU-I plin de omăt, vântul suflă a PUSTIU Și-așteptând ziua de mâine, îți dai seama că-i târziu… Amintiri te năvălesc și-ți așază in privire, Lacrima, care-și dorește și iertare, și iubire.
Un SUSPIN în suflet scurmă și lacrimile te dor, Tot ALBASTRUL se topește din lumina ochilor, Rămâi în apusul vieții… te întrebi… oare pe cine, Am tot așteptat mereu… iar acuma nu mai vine?
Prin PUSTIU dorința IERNII, de-a împodobi pământul Nu mai suferă amânare, reușind să ia cuvântul. Răscolind ALBASTRUL zării trimite doi fulgi de nea… Cu un gest alungă TOAMNA , la fereastră pune o stea!
CÂMPU-I pregătit de-acuma, așteptându-și pledul gros, PRIMĂVARA e departe, a plecat demult pe jos Să își caute FRUNZIȘUL rătăcit printre amintiri, Cu-un SUSPIN îngheață vremea, precum ruga-n mânăstiri!
Doar în suflet VARA arde, slab precum o lumânare, De pe DRUMURI dezmorțite plec în marea căutare, O căldură mă cuprinde ca o muzică-n surdină… Mă transform în veșnicie, bunătate și lumină!
Spre ALBASTRUL infinit urcă doruri vechi, stinghere Căutând prin univers alte iubiri pasagere, Zboară printre anotimpuri, așteptându-le pe rând Să preschimbe fața lumii și poeții inspirând.
PRIMĂVARA, CÂMPU-I verde, susură izvoarele, Dragostea înmugurește depășind hotarele, VARA, arde ca o torță în sufletul tuturor Și spre nisipul fierbinte poartă dorul călător.
TOAMNA, ca o doamnă tandră, pășește provocator Oferindu-ne privirii FRUNZIȘUL multicolor Și apoi, cu un SUSPIN, se retrage în tăcere Lăsând IERNII DRUMURI lungi și amintiri efemere.
Tot așteptând timpuri noi, viața clipele își schimbă Pe unde ieri poposeam, azi, altcineva se plimbă, Apusul coboară-ncet peste dorurile noastre Și-anotimpurile trec, punând alte flori în glastre.
Bate vântul și PUSTIU seamănă pe unde trece Și în suflet chipuri dragi parcă ar vrea să ferece, S-a făcut târziu în viață, flori de gheață înfloresc Pe altarul veșniciei… eu cu versul hoinăresc Printre așteptări perfide, spre stele ce licăresc…!
Să crezi în viață chiar dacă-i pustie Și-n zdreanța ei prin care suflă vântul, Că cei mai blânzi vor mosteni pământul Și că-n iubirea lor e-o-mpărăție…
Să crezi că-i rai în vechea ta rulota Cu mir într-un potir de alabastru, Că rapsodia cerului albastru Ți-e dăruită printr-o simplă notă…
Că vei putea cu prima auroră Să strângi la piept si soarele si luna, Că-ntr-un târziu vei domoli furtuna Nerupt de zvârcolirea ei sonoră…
Să pierzi crezând și fără ezitare Tot ce-ai avut mai scump ascuns sub haină, Dar răstignit la cina cea de taină Să capeți o comoară și mai mare…
Să crezi in vis când miezul lui străpunge, Chiar dacă n-ai pe nimeni lângă tine… Pe cel vrășmaș să-l răsplătești cu bine Când sfâșiat de remuscare plânge…
Căci rana ta-i sfințită prin răspuns Când cei nebuni sunt gata să te prade Iar cerul tău cu-aripile schiloade La mântuire îți va fi de-ajuns…
Și n-ai să poți schimba măcar o iotă Fără să-ți ardă rug aprins pe rană, Cum nu poți împărți nectar din cană De n-ai sorbit cu sânge din Golgotă!
În pragul iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta, Un an întreg te-am așteptat! În pragul iernii ai plecat Cred că de mine ai uitat, De-acum nu te-oi mai aștepta, În pragul Iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta .
În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit, Nu ai venit și m-a durut În primăvara ce-a trecut, Noroc să vii, nu am avut! Deși, ce mult eu te-am iubit! În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit.
Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii, Că vom fi iarăși amândoi Și-a venit vara mai apoi, Aș fi dorit să fim iar noi Trecutul să îl reînvii Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii.
A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper! Și frunzele au ruginit, A trecut vara, n-ai venit Apoi și toamna s-a sfârșit, Acum cad fulgii din eter, A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper.
2.~Cristina Ghindar Greuruș Țara mea
M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici Unde plânge cu-aur glia. M-am născut în România, Unde cântă ciocârlia, Unde oamenii sunt darnici. M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici.
Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată Glia inundată-n sânge. Unde Miorița plânge, Sufletu-n dureri se frânge Că ni-i țara destrămată. Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată.
Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire. Țara noastră e doar una… Unde oamenii-și dau mâna Și își dau binețe-ntruna, Unde-i soare și-i iubire. Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire.
Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini, Unde codru-ntinerește, Unde Dunărea doinește Ce românul pătimeste Și istoria-n imagini. Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini.
M-am născut în România, Unică pe harta lumii. Îmi iubesc neamul și glia. M-am născut în România, Care și-a înfrânt robia Neștiută pentru unii. M-am născut în România, Unică pe harta lumii.
3~ Felicia Percec ~ Un colț de rai
Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume! Te slăvesc prin port și grai. Românie, colț de rai! Neasemuitu-ți plai, Unic este-n astă lume. Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume!
Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc Și-n suflet te port cu dor! Leagăn sfânt și-al meu odor, La steagul tău tricolor Mă închin și te cinstesc! Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc!
În pragul iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta, Un an întreg te-am așteptat! În pragul iernii ai plecat Cred că de mine ai uitat, De-acum nu te-oi mai aștepta, În pragul Iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta .
În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit, Nu ai venit și m-a durut În primăvara ce-a trecut, Noroc să vii, nu am avut! Deși, ce mult eu te-am iubit! În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit.
Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii, Că vom fi iarăși amândoi Și-a venit vara mai apoi, Aș fi dorit să fim iar noi Trecutul să îl reînvii Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii.
A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper! Și frunzele au ruginit, A trecut vara, n-ai venit Apoi și toamna s-a sfârșit, Acum cad fulgii din eter, A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper.
2.~Cristina Ghindar Greuruș Țara mea
M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici Unde plânge cu-aur glia. M-am născut în România, Unde cântă ciocârlia, Unde oamenii sunt darnici. M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici.
Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată Glia inundată-n sânge. Unde Miorița plânge, Sufletu-n dureri se frânge Că ni-i țara destrămată. Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată. Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire.
Țara noastră e doar una… Unde oamenii-și dau mâna Și își dau binețe-ntruna, Unde-i soare și-i iubire. Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire.
Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini, Unde codru-ntinerește, Unde Dunărea doinește Ce românul pătimeste Și istoria-n imagini. Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini.
M-am născut în România, Unică pe harta lumii. Îmi iubesc neamul și glia. M-am născut în România, Care și-a înfrânt robia Neștiută pentru unii. M-am născut în România, Unică pe harta lumii.
3.~Felicia Percec ~ Un colț de rai
Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume! Te slăvesc prin port și grai. Românie, colț de rai! Neasemuitu-ți plai, Unic este-n astă lume. Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume!
Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc Și-n suflet te port cu dor! Leagăn sfânt și-al meu odor, La steagul tău tricolor Mă închin și te cinstesc! Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc!
