Loreta Toader

Pierdut în toamnă

Și parcă nicicând toamna n-a fost mai frumoasă
Cu atâtea culori și crizanteme în glastră
Vibrând în roșiatic vitralii la fereastră
În frunze aurite șoptind iubirea noastră

Ți-am cuprins nostalgic inima în visul din gând
Imaginar încercam să-ți scriu primul cuvânt
Nu știam să-ncep și nici să strig dorul pictând
Ce culoare s-aleg ce vibrații s-ating tremurând

Am levitat într-un spațiu decorat eteric
Cu aroma moscului echilibrând ciclic
Culorile aurii-arămii, foc organic
Revărsând sentimente în eterul angelic

Mi-am întomnat privirea în clipa absolută
Șoptindu-ți timid numele în noaptea cea tăcută
Misterioasă chemare a inimii durută
În aura toamnei, o secundă pierdută

Și totuși parcă nicicând toamna nu a fost mai frumoasă…

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Bădilă

~nu sunt perfect, dar sunt editie limitata.~
– citate impresionante –

CUTIA PANDOREI

Timpul trece.. tremurând te mai aștept
iasă lumea ta sihastră, adunată
într-un vis ce se destramă, ca o noapte în TIBET
și apari în amintirea ce acuma stă uitată!

Suflul tău de primăvară, stinge candela aprinsă
într-un dor târziu și rece, pe trecute
iar PANDORA, tot deschide o cutie nepatrunsă
de SPERANȚA neavută, cu dorințele ei mute…

Venerez fiorul cald, dintr-o noapte tot mai rece
și astept lumina iară ca pe un sărut de înger,
dar ea este tot mai slabă și pe-aici doar vântul trece,
iară gerul mă patrunde și mă taie ca un fulger!
*
Mai cerșim o clipă doară, timpului ce se grăbește …
luându-ne cu el speranțe și iubiri ce au trecut!
nu suntem decât un abur ce încet se risipește
și rămânem cu-ntrebarea :,,ce e OMUL PE PĂMÂNT?!”

Redactor șef: Camelia Boț

Mugurel Pușcaș

ROZA DIN TOAMNĂ

Cândva-ntr-o toamnă ruginie,
Din frunze veştede, în rouă,
O roză roșie, târzie,
A răsărit sub Lună Nouă.

Vrăjit, din mantia de brumă,
Am resădit planta măiastră,
Să vegeteze-n nouă humă,
La cald, în a iubirii glastră.

Trandafiraşul mic și magic
A înflorit neîncetat,
Corola lui, profund și tainic,
Prin colorit m-a fermecat.

Apoi, căzut-au lin petale,
Florica-n elegiac veșmânt
S-a-ndepărtat tristuţ în zare
Plutind pe-adieri de vânt.

Te-aştept duios roza mea veche
În suflet să-ţi aduc alin,
Să-mi fii a inimii pereche,
Să umplem clipa cu senin.

Săruturi dulci și fermecate
Să-ndepărteze colbul gri,
Din ochii verzi lacrimi uscate,
Când vei sosi din sihăstrii.

Ai pribegit prea mult prin lume,
Pe căi de gheaţă, în neant,
Nisipul în clepsidră curge
Inevitabil şi constant.

Oprește-te confientă-n mine!
În sufletu-ţi prea desuet,
De multişor, ştii foarte bine,
Sălăşluieşte un poet.

Poeme sacre sau profane,
Catrene dulci, stih fermecat,
Păşesc prin tine diafane,
Călcând uşor şi delicat.

Pe cer o pasăre măiastră
Veghează zborul spre sublim,
E semn de aripă cerească,
Îndemn divin să ne iubim.

E Lună Nouă, iarăși toamnă,
Toate-s la fel, așa cum știi…
Reînflorește roza, doamnă !
Mai am un singur dor : Să-mi vii!

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română – Moldova )

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M Vlase

Suflet de toamnă

Prea multe toamne au trecut prin noi
Din timpul scurt, neiertător al vieții,
Cu bucurii mărunte, multe lacrimi și nevoi
Care ne-au marcat, ne-au transformat în visători,
Urgii, fluturi cu aripi frânte, inimi flămânde,
Scrise pe foi de suflet, din tastatură doar, în câte-o poezie.
Prea multe anotimpuri au trecut prin noi
Și cine știe câte-o să mai treacă,
Ți-am fost…ce am putut,
Și primăvară, vară, iarnă, astăzi… ruginie toamnă.
Tu, zâmbet promis, mi-ai fost,
Frumos, iubit, dorit pentru vecie,
Retina ochiului albastru care te-a venerat
Te-a pus pe-un piedestal, iubire,
Te-a adorat, mereu, ca pe un zeu.
Ți- am fost, ce mi-am permis, știi bine,
Verde de vară,
Frunză de toamnă, ce a căzut, cândva, în drumul tău…
…un suflet!

Crezi că e mult, puțin, minune?
Întreabă-l, când ai timp, pe Dumnezeu!

Redactor șef: Camelia Boț

Premiu Special al Zilei 6 Noiembrie ~Anatol Covalli~

Dialog
de Anatol Covalli

– Pentru iertare ai venit pe lume,
aceasta e menirea tuturor
şi nimeni n-are voie să-şi asume
dreptul de-a fi destin răzbunător.

– Iertare pentru crimă şi minciună?
Cum poţi să-i ierţi pe-aceia ce ne-au dus
în cea mai monstruoasă văgăună
în care rând pe rând ne-am descompus?

– Orice greşeală poate fi iertată
atunci când e-nsoţită de regret
şi inima de el incendiată
se curăţă arzând încet, încet.

– Dar câţi sunt cei ce strigă îndurare?
Cei mulţi nu recunosc că au greşit
şi-n orice clipă sunt din nou în stare
să facă-acelaşi lucru înmiit.

– Nu tu eşti cel menit să pedepsească.
Există pentru asta un destin
ce poartă-n mână cremene şi iască
cu care-aprinde codrii-ntregi de chin

– La ce folos când în această viaţă
îşi fac de cap şi îşi bat joc de noi,
când în prostia noastră se răsfaţă
sfidând şi pe acum şi pe apoi?

– Tu rabzi acum, ei vor plăti pe urmă.
Eşti liber orice cale să alegi,
dar să nu plângi când toate-or să se curme,
căci tot ce semeni azi ai să culegi.

– Mi-am tot întors obrazul ca să-mi fie
şi celălalt lovit de-orice delir,
dar azi, de-atâta ură şi mânie
simt că de-abia mai pot ca să respir.

N-am mai primit răspuns. A fost tăcere.
Abia într-un târziu în pieptul meu
s-a auzit un foşnet de durere
şi am ştiut că plânge Dumnezeu.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 6 Noiembrie ~ Marin Rada ~

POEȚI ȘI ARBORI

Se spune că arborii
și poeții,
nu au decât
o singură dragoste
și atunci înfloresc,
prima oară,
apoi, an de an,
crește dragostea lor
până când
,, prea târziul „
de pe pământ,
se ridică în stoluri
de cuvinte
și zboară…

Unde zbori,
unde zbori
clipă târzie?…

Se spune că arborii
și poeții
nu au decât
o singură dragoste…

Pe pământ
a mai rămas
doar un suflet
și flăcări
de poezie…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț


Lina Blum

Iubiri fără cusur

Prin vadul morții-am fost a ta femeie,
Am renăscut prin plumburi și otravă,
Ne despărțeau doar ghimpii în tranșee
Și liniștea din Marea Scandinavă.

Răscruci de vânturi ne-au ieșit în cale,
Încremenise liniștea-mprejur,
Din lacrimile noastre verticale
Se înălțau iubiri fără cusur.

Cirezi de-albastru rătăceau în cer,
Din firul ierbii ecloza un șarpe,
Prin inimă trecea un grănicer
Iar umbra ta era așa aproape!

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Gomboș

AI FI PUTUT SĂ MAI RĂMÂI

ai fi putut să mai rămâi,
dar iarba
se uscase necosită;
am vrut să te ridic,
dar nici
psalmii cântați
nu ajutau,
se loveau de
clopotul ruginit;
m-a durut cântecul tău,
ce-ngreuna
crengi uscate,
ninse și plouate;
era prea târziu…
atât de târziu…
și-așteptam zadarnic…
ai fi putut să mai rămâi,
chiar de norii
picurau neliniștiți
peste pieptul nostru…
între noi,
priviri în tăcere,
întrebări zdrobite sub
copite de cal sălbatic…
mi-e tot mai frig și
sufletul mi-e viscolit
de furtuni,
nimeni nu-i cu mine
și te caut
în talpa nopții
dar e mult prea târziu…
mult prea târziu…
ai fi putut să mai rămâi…
…mai rămâi…
…rămâi…

Redactor șef: Camelia Boț

ALINA PETRONELA HULUBEI

EA-I TOATĂ-MPĂRĂȚIA MEA…

Deși mă vezi cu mâna-ntinsă,
Brăzdată-n riduri, de la ani,
Cu ea-am muncit clipă de clipă
Pământul, pentru câțiva bani.

Aplecat, îți stau înainte.
Nu mă măsor cu vrerea ta.
Nici hainele-mi prea ponosite
Poate că nu îți spun ceva.

Mi-e inima de griji, prea plină.
Și n-are unde-a se culca.
Un colț de-ungher și o lumină,
Și-o pâine, poate-ar ajuta.

Nu voi să fiu povară-n lume.
Dar bătrânețea-și face loc
Și-mi rupe hainele în două.
Mi-e milă de ai mei nepoți!…

Doar cine are, înțelege
Mâhnirea din inima mea:
Să fii părinte când n-ai vreme,
Parcă îți plânge inima.

Redactor șef: Camelia Boț


Floroiu Viorica

SĂ-MI FII

Aș vrea să-mi fii vapor în largul mării
Să ancorezi arzând la malul meu,
Să ne iubim la poalele-nserării
Și-apoi să pleci plutind cu dorul greu.

Aș vrea să-mi fii nisipul ce îmi arde
Tot corpul care-mi freamătă de dor,
Să-mi fii marea ce-mi stinge focu-n noapte,
Și vântul care-mi poartă doru- n zbor.

Să-mi fii în noaptea neagră, cireș alb pe răzor,
Poleiul lunii pline pe-aripi de heruvin
Să-mi luminezi pădurea, în cale-mi fii izvor
Să îmi potolesc setea când înspre tine vin.

Regina nopții-aș vrea să- ți fiu iubite
Marea învolburată cu maluri de granit
Să-mi fii luceafăr blând pe valuri liniștite
În părul meu să ningi cu pulbere de-argint.

Redactor șef: Camelia Boț