DIALOGURI POETICE-EXERCIȚIU LITERAR

03 decembrie 2021

UN ULTIM VERS 

La geamul tău o lampă luminează, 
Iar umbra ta alunecă-n odaie, 
Fantasme pe pereți ușor dansează, 
Încerc să scriu trei versuri pe o foaie. 
(Catalin Iancu ) 

Iar umbra ta alunecă-n odaie 
În versul meu iubito, ce minune! 
Iar gândul luminând ca o văpaie 
Îți scrie-n vers ce nu-ndrăznesc a-ți spune! 
(Mirela Cocheci) 

Fantasme pe pereți ușor dansează, 
Când limbi de foc tresar în șemineu 
Umbre tăcute parcă se-ntrupează, 
Și roată fac acum în jurul meu! 
(Cristina Tunsoiu) 

Încerc să scriu trei versuri pe o foaie, 
Iubirea să îți cânt în epitete. 
Apusuri prăbușite în odaie, 
Să le aștern haotic pe perete. 
(Luminița Andronache) 

La geamul tău o lampă luminează, 
Când luna-şi cerne-argintul peste noapte 
Şi-un ultim vers pe coala mea oftează, 
Încătuşat în nerostite şoapte. 
(Violeta Andrei Stoicescu)

Coordonator: Mihaela Avram

Redactor sef: Camelia Boț

Concurs ,,Trioletul un smarald al poeziei” 28 Noiembrie

Pierduți în timp

Pierduți în timp și-n amintiri,
Cu visuri ce s-au spulberat,
Trăim acum dezamăgiri.
Pierduți în timp și-n amintiri,
Visăm frumoasele iubiri
Care atât ne-au fascinat.
Pierduți în timp și-n amintiri,
Cu visuri ce s-au spulberat.

Umblăm pe drumuri, fără rost
Și sperăm să fie pace
Așa cum încă nu ne-a fost.
Umblăm pe drumuri fără rost,
Că timpul trece prea anost…
Întristarea în noi zace.
Umblăm pe drumuri, fără rost
Și sperăm să fie pace.

Încă ne-a rămas speranța,
Ca o rază de la soare.
Ea ne luminează viața.
Încă ne-a rămas speranța
Și-ntărește cutezanța,
Că speranța nu ne moare.
Încă ne-a rămas speranța,
Ca o rază de la soare.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs ,,Trioletul un smarald al poeziei” 21 Noiembrie

Premiul întâi
~ Peteleu Alexandru ~
Te-astept să vii

Te-am văzut ultima oară
În ziua când m-ai părăsit,
Așteptai un tren în gară,
Te-am văzut ultima oară
Și miroseai a Primăvară,
Oare de ce m-ai amăgit?
Te-am văzut ultima oară
În ziua când m-ai părăsit.

Zile la rând te tot aștept,
Încă mai sper că ai să vii!
Mi-e dor să te mai strâng la piept
Zile la rând te tot aștept
De ce mă pedepsești nedrept?
Și-alăturea nu vrei să-mi fii!
Zile la rând te tot aștept
Încă mai sper că ai să vii.

A fost o flacără-ntre noi,
S-a stins ca un foc de paie
Și ne-a cuprins pe amândoi,
A fost o flacără-ntre noi,
A ars ce-a ars, s-a stins apoi
Ce-a fost odată văpaie,
A fost o flacără-ntre noi
S-a stins ca un foc de paie.

2.~Felicia Percec ~
Un trandafir îți dăruiesc

Un trandafir îți dăruiesc
Cu drag, din toată inima!
E-un semn să știi că te iubesc.
Un trandafir îți dăruiesc,
În parfumul lui te-nvelesc,
Cum faci și tu, cu viața mea.
Un trandafir îți dăruiesc
Cu drag, din toată inima!

L-am presărat cu zâmbete
Și dulci clipe, de neuitat,
Ce ne-au adus doar liniște.
L-am presărat cu zâmbete,
Lăsând în urmă regrete,
După timpul ce-n loc n-a stat.
L-am presărat cu zâmbete
Și dulci clipe, de neuitat.

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs ,,Trioletul un smarald al poeziei” 14 Noiembrie

Premiul întâi
~Cristina Ghindar Greuruș ~
Ești, mamă!
Ești în vis, ești în durere,
Ești în zâmbet și-n lumină,
Ești în clipa care piere.
Ești în vis, ești în durere
Și în simpla mângâiere,
În cuvântul ce m-alină.
Ești în vis, ești în durere,
Ești în zâmbet și-n lumină.

Ești în vară și în iarnă,
Ești în dor și ești în lacrimi,
Ești în neaua ce-o să cearnă.
Ești în vară, ești în iarnă
Și-n a toamnei mele caznă,
Ești în nesfârșite patimi.
Ești în vară și în iarnă,
Ești în dor și ești în lacrimi.

Îmi ești, mamă, începutul
Și-mi ești viața mea întreagă.
Tu-mi ești, mamă, tot durutul,
Îmi ești, mamă, începutul,
Viitorul și trecutul…
Nimeni n-o să mă-nțeleagă.
Îmi ești, mamă, începutul
Și-mi ești viața mea întreagă.

2.~ Peteleu Alex~
Stelele în noapte

Stelele sclipesc în noapte,
Luna sus pe cer veghează,
Ascult ale tale șoapte,
Stelele sclipesc în noapte,
Gândurile-mi fug departe,
Luna chipu-ți conturează
Stelele sclipesc în noapte,
Luna sus pe cer veghează.

3.~ Felicia Percec ~
Veșteda frunză

Veșteda frunză s-a desprins
Și zboară în bătăi de vânt,
Cu doru-n inimă aprins.
Veșteda frunză s-a desprins,
Din zarea ce n-are cuprins
Coboară-n lacrimi, pe pământ.
Veșteda frunză s-a desprins
Și zboară în bătăi de vânt.

Nicicând nu va urca-napoi,
Pe ramul ce i-a fost cămin
Și-acum e singur și-n nevoi.
Nicicând nu va urca-napoi,
Se va-neca-n ropot de ploi,
Tristă și fără de sprijin.
Nicicând nu va urca-napoi,
Pe ramul ce i-a fost cămin.

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs ,,Trioletul un smarald al poeziei” 7 Noiembrie

Premiul întâi
~Cristina Ghindar Greuruș ~

Noiembrie

S-a dus o lună-n calendar,
Vine alta, friguroasă
Și ne-ntâmpină brumar.
S-a dus o lună-n calendar,
Ne va aduce ploi în dar,
Ziua nu mai e frumoasă.
S-a dus o lună-n calendar,
Vine alta, friguroasă.

Cerul plânge printre norii
Care sunt stăpâni pe zare.
S-au îndepărtat cocorii…
Cerul plânge printre norii
Ce-au întunecat și zorii
Cu lungi pete călătoare.
Cerul plânge printre norii
Care sunt stăpâni pe zare.

Peste nopți înfrigurate,
Bate vântul fără teamă
Și alungă blânde șoapte
Peste nopți înfrigurate.
Sorele-i tot mai departe
Și nu ne mai ia în seamă.
Peste nopți înfrigurate,
Bate vântul fără teamă.


2. Picăturile de ploaie

~ Felicia Percec ~

Picăturile de ploaie,
Neîncetat îmi bat în geam,
Cu tristeți, căzând șuvoaie.
Picăturile de ploaie
Inundă nescrisa foaie,
Cu-amintiri ce-s fără hram.
Picăturile de ploaie,
Neîncetat îmi bat în geam…

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs de acrostihuri 18 Noiembrie ~ Maricica Miloevici ~

Foșnetul frunzelor coapte

Freamătă toamna în zare, prin văzduh nu-i nici o rază,
Oștile de frunze arse, pe țărână, greu oftează.
Șuieră cu-atâta patos, vântul rece și hoinar,
Nici un cânt nu mai răsună, nici o doină pe hotar.
Este toamnă! Codrul geme după frunzișul bogat,
Tot așa și-a mea inimă după toate ce-a lăsat.
Urcă corbii fluturându-și aripile înspre slăvi,
Lasă-n urmă o tăcere peste codri și dumbrăvi.

Ultima suflare-și duce câte-o solitară frunză
Legănându-și chipul pal, frisonând din a sa buză.
Toată zarea e cuprinsă de o pâclă plumburie,
Inima-mi o simt cum cade adânc în melancolie.
Mă îngemânez cu toamna și pășesc la pas cu ea,
Este ploaie, vântul suflă răsfirând cu poftă frunza.
Lung spre mine se coboară din al cerului altar
Oști de clipe trecătoare ce mă ung cu-atâta har.
Ropote de frunze coapte, în a vântului suflare,

Foșnesc îndelung sub talpă, când pășesc lin pe cărare.
Repezi ape de izvoare se strecoară printre stânci,
Urlă codrul pustiit ca și dorurile-adânci.
Nici un freamăt nu se-aude în a nopții priveghere,
Zarea-i mută, curge-n suflet numai lacrimi reci și grele.
Este toamnă! Cerul doarme, frunza-și plânge-a ei durere.

Maricica Miloievici

Redactor coordonator șef: Camelia Boț

Concurs de acrostihuri 27 Noiembrie ~ Cristina Ghindar Greurus ~

ZBUCIUMUL TOAMNEI

Zbuciumat de-al toamnei vânt,
Bântuit de remușcare,
Umblă timpul pe cărare,
Chinuit de-un legământ.
I-a zădărnicit plimbarea
Undeva, într-un alt timp,
Marcând vechiul anotimp,
Uitând care-i e chemarea,
Lasă-n urmă resemnarea.

Toamna și-a intrat în drepturi
Ofticată de durere,
Antrenând câte-o plăcere,
Menținând vechile certuri.
Nimeni nu îi stă în cale,
E nervoasă dar nu-i bai,
I-am transmis un guturai.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor coordonator: Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 1 Decembrie ~ Cătălin Iancu ~

Totuși iarnă

E tot mai cruntă iarna fără tine,
E noaptea tot mai lungă și mai grea,
Pe cerul cu sclipiri diamantine
Se stinge, sub nămeți, ultima stea.

Se sparge luna-n cioburi de lumină,
Se pierde în pustiul înghețat,
Se umple asfințitul de rugină
Și ninge furibund, neîncetat.

Îmi scârțâie omătul sub picioare
Şi gerul îmi pătrunde pân’ la os,
Dispar în zare stele căzătoare
Iar eu mă mint că-i bine și frumos.

Cuvintele îngheață nerostite,
Sub gene lacrimile-au înghețat,
S-au prefăcut în albe stalactite
Tot încercând să spele un păcat.

Mă doare iarna asta fără margini,
Mă doare și mai rău absența ta,
În minte mi se plăsmuiesc imagini,
Mă poartă pașii la ferestra ta.

Mă doare iarna asta fără rost,
Mi-e sufletul o-ntindere de gheață,
Vreau să îmi fac în tine adăpost
Și să rămân acolo-ntreaga viață.

Cătălin Iancu

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 30 Noiembrie ~ Mirela Butacu ~

SFÂRȘIT DE TOAMNĂ
Mirela Butacu

S-a-mbrăcat pământul iară
Cu a frunzelor povară
Veștejită de mâhniri
Iar pe iarba glazurată,
Roua, metamorfozată
Fur-a soarelui sclipiri.

Și-ale toamnei urme reci,
Dezgolit-au pe poteci
Nostalgii în amorțire,
Să le-adune-un vânt pustiu,
Răscolind în ceas târziu,
Dorul de înmugurire.

Vitregită de culori,
Ceața, coborând din nori
Parcă-mprăștie magie
Printre ramuri de arțar
Și de fag și de stejar,
Fără ca măcar să știe.

Crizanteme de sidef,
Ies zâmbind în relief
Sclipitoare în lumină,
Clătinându-le suav
Vântul,de amor bolnav
Le tot cântă în surdină.

Stând pe ram,înghesuite
Două vrăbii zgribulite
Visează în voia lor,
La Nirvana păsărească
Ce din pene-o să renască,
În al frunzelor decor.

Iar cocorii, călătorii
Se întrec în zbor cu norii
Tot privind în urma lor,
La edenul ce dispare
Fără urmă de culoare,
Trași în jos parcă de dor.

Gata-i toamna, iarna vine
Zâmbete vor fi puține
Vise s-au criogenat
Din dantelării de gheață,
Ochiul iernii prinde viață
Căci prea mult a așteptat!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 2 Decembrie ~ Marilena Răghinaru ~

Aș fi vrut…

Aș fi vrut să îți scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese ,,Te iubesc!” să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoșesc!

Aș fi vrut să îți spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai ești dodoloață,
Străini că-i numim pe frații de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreață.

Aș fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ți vor azi dictatură,
,,Patrioții” flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.

Să-ți grăiesc aș fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea și chinul
Urșilor împușcați, ciocârliilor moarte.

Aș fi vrut să mă crezi, scumpa mea țărișoară,
Că-nțeleg suferința părinților care
Își lasă copiii să muncească ,,afară”,
Găsindu-și menirea numai peste hotare.

În slove de aur aș fi vrut să te-mbrac,
Dar cuvinte amare au curs pe hârtie.
Când poporul îți este prea trist, prea sărac,
Nici oda nu știe al meu suflet s-o scrie.

Aș fi vrut să-ți mai zic, țara mea prea-ncercată,
Că durerile tale ca o rană mă dor,
Însă vorba de lacrimi a fost înecată
Și-am privit în tăcere spre divin tricolor.

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț