Constantin Nicolae Gavrilescu

SĂ FII PE VECI IUBITA MEA

Deschis-am să te las ferestră,
să-mi intre dorul tău iubire,
să-mi fie-n suflet, ca şi-n glastră,
un trandafir ca o minune.

Tu laşi privirea să pătrundă
spre efemerul larg, lumesc,
de acolo, din eter să vadă,
că visul nopţi-l îndrăgesc.

Un mugur dulce de iubire
a încolţit în mintea mea,
numai să vrea a ta simţire
să fii pe veci iubita mea.

Deschisă am să o las mereu,
să intre dorul tău la mine,
fereastra sufletului meu,
să fie veşnic pentru tine.

Eu las amorul să-ncolţească,
esenţa dragostei lumeşti
în suflet înfocat să-mi crească,
ca tu pe veci să mă iubeşti.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

Georgeta Rada

VORBIND CU MAREA

Pot, mare, să-ți vorbesc ca o maree?
Am fost un flux, de țărm, cotropitor,
Ți-am declamat în ritm de melopee
Adâncu-mi tulburat, de muritor.

Până când luna, înapoi mă duce
Reflux, cărând clepsidrele din noi,
Pot, mare, în cântările-mi năuce
Să-mi cer cochiliile înapoi?

Venisem, mare, să rămăn la tine
Îți săgetau albastrul pescăruși…
Amețitor tărâm! … Mi-a fost mai bine
În piatra sărutării lui Brâncuși.

Dar și de-acolo am zburat, măiastră…
Pot, mare, să te-ntreb de al meu domn,
Pe tine, preoteasă zoroastră,
Dacă mi l-a răpus albastru-ți somn?

Poate s-a rătăcit cu pescărușii…
Poți, mare, să întrebi de el în larg?
Poate se odihnește cu răpușii
Furtunilor, sub cruce de catarg.

Pot, mare, să-ți vorbesc ca o femeie?
Vorbesc cu mine, știu că nu m-asculți
Îți las la vamă câteva crâmpeie
Din pașii noștri pe nisip… desculți…

     GEORGETA RADA
       5 iulie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Mirela Cocheci

DE CE-A FOST „IERI”?

Spre vremurile ce s-au dus
Când nu priveam înspre apus,
Privesc acum întrebător:
De ce mi-e dor?

A fost și soare-au fost și nori,
Iar noi prin viață călători,
Dar te întrebi când nori nu vin
De ce-i senin?

Iară când soarele s-a dus
Și viață noastă-i în apus,
Atunci ne întrebam stingheri:
De ce-a fost „ieri”?

Redactor șef Camelia Boț

Paul Matei

Trup de vară

De..M.P
02.07.2021

Sărut trupul tău de vară
Îmbrăcat doar în verde,
Sărut tot ce îți este seară
Când soarele se va stinge.

Sărut sânii tăi în pârg
Scăldați de roua din zori,
Pierind în al tau crâng
Cuprins de dulcii fiori.

Îți cuprind trupul candid
Cu vântul ce suflă a iubire
Și am să te văd zâmbind
Căci îmi ești vara minune.

Te dezmierd prin câmpii
Unde macii parcă-s pictați,
Și de tu într-o zi n-ai sa vii
Și brazii vor fi supărați.

Dar ești liantul meu verde
Ce iubind mă ține în viață,
Voi bea din tine trei vedre
Să fiu a iubirii sămânță.

Redactor șef Camelia Boț

Poesia zilei 5Iulie

Recurs
~Pande Ionut~

‘Nainte, o umbră îmi țese cărarea, Luna îi toarce lin firul,
Lumina își plimbă în raze culoarea, dorul îi stoarce tot mirul,
Ce straniu îmi cântă o pasăre rară, cheamă în mine iar duhul,
În ochii-mi de noapte năluce coboară, văzu-mi e Pentateúhul.

Pășit-am cu actul Genezei în oase, curge-n odăjdii Exodul,
Revăd Leviticul în iconostase, scrisă e lumea în codul
Lui Moise; toiagul îi crește în șarpe, cade-n ispită poporul,
Își freamătă Iadul triumful în harpe; plânge în mine decorul.

E noapte cu Lună și stele grămadă, glasuri din veci îmi răsună,
O umbră mă ține de mână și-nnoadă inimi căzute-n ruină,
Cu aripi de tină ușor mă înalță; altă, în Ceruri, o lume
Transpare, dispare, cu fior mă-ncalţă, albă lumină-i un nume

Cântat de arhangheli și îngeri și sfinții; hohot e-n sufletu-mi plânsul,
Îmi cad din țărână, în aripi, arginţii, ropot e Iadul sub Dânsul,
Mi-adună o lacrimă rostul; în vine-mi picură Iuda sărutul,
Hristoase, rămâne păcatul în mine, iată, sunt Surdul și Mutul!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 20Iunie

Premiul trei
Iertarea
   Felicia Percec

Pe cărări de suferință umblă-mi sufletul tăcut,
Căutând un LEAC durerii apărute din trecut,
CONDAMNAT să îmi port crucea, grea și plină de nevoi,
Sunt PĂTRUNS de negre gânduri ce zac în ochii triști și goi.

Glasul meu DUIOS se frânge, înălțându-se spre cer,
În rugi și SLĂVI către Domnul, în speranțe ce nu pier.
Inima-mi se zvârcolește, căutând drum de scăpare,
De vrei s-o CERȚI n-ai izbândă, se zbate-așteptând IERTARE.

Remușcările îmi scurmă gândurile tulburate,
Din adâncul conștiinței,  vor să fie eliberate,
Cu sufletu-mpovărat, cățărat pe-abrupte stânci,
Te avânți să-ți învingi frica, mai ușor, pe culmi, să-l URCI.

Iertând un trecut ce-n suflet ți-a semănat doar calvar,
Ușurat, PLECI mai departe, înzestrat c-un nobil har.
Mă GÂNDESC ce scurt e timpul ce-l petrecem pe pământ,
Să-l trăim în armonie și mereu, mereu, iertând.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lucica Nistor

ÎN GARA DE NORD
autor: Lucica Nistor

În Gara de Nord, pe peron
Lumini trec cruciș peste șine,
Ce duc în spinare un ultim vagon
Bătrân, pe sub ploi alcaline.

Cu geamuri pestrițe privind nicăieri
Sub pleoapa ferestrei răsfrântă,
Așteaptă acarul și-o rută spre cer
În Gara de Nord, lângă ceasuri se cântă .

La gară, acolo, te-aștept la coloane
Și-i încă devreme dar stiu c-ai să vii,
Pustiu e la casă, pustiu pe peroane
Un tren suflă greu tot cărând veșnicii.

La gară e nordul promis de demult
Nu-i nimeni, nici nașul nu cere bilet.
Și trenul oprit e dator c-un sărut,
În Gara de Nord ți-am lăsat un colet.

Afara e iarnă, se pleacă, se duc ,altii vin…
Să bem o cafea când ajungi la peron
Si poate acasă să fierbem un vin,
În Gara de Nord mă așteaptă un OM .

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 16Iunie

Ți-aș scrie ~Iancu Cătălin ~

Ţi-aş scrie versuri, vorbele-mi sunt goale,
Cerneala s-a uscat în călimară,
Fumez tăcut, e ultima ţigară
Şi fumul se ridică rotocoale.

Privesc cum vântul frunzele alungă,
Rugina lor se risipeşte-n zare,
Lumina lumânării, tristă, moare
Şi mă cuprinde-n braţe noaptea lungă.

Ce veşti să îţi trimit, iubită doamnă
Când vântul rece gându-mi risipeşte
Iar mugurul tristeţii înfloreşte
Şi sunt cuprins de nostalgii de toamnă?

Cătălin Iancu 15.06.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Andrada Ilie

Îmi lipsește zâmbetul tău

Mi-au crăpat buzele fără al tău sărut,
Cum crapă lutul de dorul ploilor
Iar peste suflet iubite mi-au căzut,
Ceruri întregi pline cu nori de dor!

Mă dor nopțile cu fiecare clipă
În care chipul nu pot să-ți ating,
Durerea în piept, nebună îmi țipă
Ca flacara fără aer mă sting!

Zorii parcă nu mai au strălucire,
O zi fără tine pare o veșnicie
Ochii tot caută a ta privire,
Plătind cu lacrimi vieții simbrie!

Gândul îmi pune mii de întrebări
De ce nu ești, cum ești, oare ești bine?
Și ce să fac ai durerii fiorii,
Să îi alung din piept de la tine?

Adesea mă tem să-ți spun cât te iubesc
Și să te întreb, cum e-n suflet la tine?
Mai sunt furtuni? Cum pot să le opresc?
Dacă nu știu când lovesc cu suspine?

Ți-am lăsat pe cer un colț de zâmbet,
Să te agăți de el când tot te doare
Și un infinit de iubire în suflet,
Unde să ai pentru vecie soare!

Și îmi lipsește, Doamne cât îmi lipseste,
Zâmbetul chipului tău iubite!
Inima pieptul îmi rănește
Dorind să iasă când durerea-ți simte!

Transformă iubirea mea în soare
Si dă-i foc furtunii, de la temelie,
Să nu mai simt cum totul te doare,
Să văd pe chipul tău, doar bucurie!

Andrada Ilie
01/07/2021
21:52

Redactor șef Camelia Boț

Flori Gomboș

TAINA LUMINII INFINITE


Lumina infinită
îmi este murmur
în tăceri
încurcate…
Şi văd cum
picură iubirea
cu stropi mari,
în râul de
smarald.
Când plopii îşi
anunţă înflorirea,
–sub raza primăverii–
toate timpurile
cad.
Nedefinirea e
ca un sacrificiu
în sălbăticia
singurătăţii.
Tu, crede că
timpul trece
nevăzut,
fără să-l simţi!
E taina
luminii infinite,
ca un murmur
în tăceri
încurcate…
Flori Gomboş

Redactor șef Camelia Boț