Poezia Zilei 22 Octombrie ~Andronache Luminița~

Tribut

În suflet dor, în ochi scântei,
o lacrimă pe față;
Un rid răzleț și ghiocei,
plătim tribut în viață.

Printre regrete și mirare
primim dezamăgirea,
Iar semnele de întrebare
ne tulbură privirea.

Sunt doar secvențe, mici frânturi
din raze care cântă;
Măreț spectacol, trubaduri
când inima e frântă.

Prea multe provocări, poveri,
câștigă teritorii,
Fii azi cu mult mai bun ca ieri,
când se-nfiripă zorii.

Primește cu scântei în ochi
o nouă dimineață
Și hotărăște numai tu,
ce dai tribut în viață.

22.10.2021

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 21 Octombrie ~Marin Rada~

CERȘETORII

Aș fi vrut
să nu vorbesc nimic
despre această tăcere,
cerșetorii nu mor,
ei se duc,
prin tenebrele nopții-n unghere,
într-o groapă
săpată de-a dreptul
în lut,

Ei sunt carnea de tun
din războiul
purtat din spatele măștii
de noi,
sunt partea de moarte
din partea de viață
pe care-o trăim
sub același cer,
amândoi,

Eu nu mai dorm
cu fereastra deschisă,
regina-nopții
și-a mutat parfumul
pe drum,
cerșetorii
sunt libertatea din noi,
interzisă,
partea de viață
din partea de moarte,
acum…

21.10.2021

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 20 Octombrie ~Mira Minu~

Pietate

Am ìngenuncheat mereu
ìn fața răsăritului
de soare interior …
Am ìngenuncheat mereu
cu ochii închiși,
cu zāmbetul domol,
ìn fața seninătății clipei,
a limpezimii suspinului …
Flacăra dimineții
și neresemnarea amiezii
mi-au ìnnobilat seara
de murmure și gingășii
ca un cāntec nelăudat,
doar ușor legănat
în poala destinului!
Ohh, lacrima vinului
celui mai mistic
m-a tămăduit,
slobozindu-mă
ìn infinit!
Nu mai am
umbre de dor …
Sunt doar izvor
de liniște deplină …
Neavānd gānduri,
n-am nici vină!
Am brațe albe de lumină
și-al măngāierii spor!
Am tălpi deprinse
de-a fi-n zbor
mai lin ca visul
ìmpărăției de nelumesc!
Oo, dragoste,
cum te cerșesc!
Doar ție ìți cedez
verticala nezisului,
focul abisului
și-ncumetarea.
Am ìngenuncheat mereu
pe Puntea Sărutului
fiecărei treziri
a Sufletului!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 19 Octombrie ~Stefan Olaru~

La moartea lui Nicu Constantinescu

Se-ntorc pe rând poeții înapoi
Spre ascunzișul altor lumi stelare,
Iar noi rămânem singuri și ne doare
Țărâna ce se scurge printre noi.

Se duc poeții pregătiți să-înfrunte
Destinul smuls din lira lor deplină,
Iar moartea lor e-o jerbă de lumină
Ce se va stinge pe același munte.

Ne mor poeții, fără sa-nțeleagă,
De ce târâm povara, invalizi?
De ce rămânem visului omizi,
Când fluturii iubesc o lume-ntreagă?

Ne mor poeții-n toamna asta sură
Fără nici un cuvânt să deranjeze.
Doar Domnul va veni să ne salveze
Din lumea asta rece și impură!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 18 Octombrie ~Vio Sterian~

ÎN PIEPTU-MI … FLOAREA TA DE COLȚ

Voia să mi te-ascundă toamna
în voalul ei, cu ploi râncezi,
dar te-ascunsesem frunză-n palma
iubirilor cu muguri verzi.
Și îmi trezise nostalgia
cobaltu-n părul tău bălai
și nu știu dac-atâta toamnă
te-a adunat în mine Rai.

Te tot respir, parfumul frunzei
ce-adie vântul la răscruci,
te sărut în cristalul apei
ce-adun în ciuture de nuci.
Miroase-a fân în poala ta
și-n ie… chicotul de crâng
mi-adună dorul care știe
să bea din ploile ce-ți plâng.

Luceferii de prin amurguri
îmi strigă-n pace voia Ta,
în palme, noaptea, mii de muguri
mi te presară praf de stea…
Și te întorci iar din adâncuri,
vulcanul verii adormit,
ne-adună toamna în iatacuri
frunzele verzi ce n-am iubit…

Ne tot pândește-n calendare
nisipu-n straiele de hoț,
dar Tu, iubito, n-ai hotare…
…în piept, îmi ești floarea de colț…
Un vreasc de măr se-nfingen-n palmă
și-mi scrii eternu-n luna mai.
Nu știu dacă atâta toamnă
te-a adunat în mine Rai…

Voia să mi te-ascundă toamna
în voalul ei, râncede ploi…
În pieptu-mi, ,,Floarea Ta de Colț”
ne-nmugurește pe-amândoi.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

LA CAPĂT DE DRUM O PROMISIUNE

Cândva o să văruiesc gardurile
şi cireşul din faţa casei
sub care tata
îşi ascundea tristeţile
apoi o să trag perdelele
cu mâinile împreunate
o să-l rog pe Dumnezeu
să coboare pentru o clipă
să stăm la taclale despre una alta.

închid ochii
şi-mi las gândurile să hoinărească
printre singurătăţi
o pasăre se loveşte de geam
se face linişte
în cameră e cald
respir haotic
lângă veioza de pe noptiera din colţ
sprijinite de ochelarii lui tata
câteva amintiri
două fotografii şi multă singurătate

tăcerea creşte ca un aluat

mă aşez în fotoliu
şi dizolv fiecare imagine

aud paşi…

mă încăpăţinez să cred că
cineva se apropie de uşă

e bine
Dumnezeu îmi deschide uşa

după o zi rece şi neagră
fiica-mea va întoarce oglinda
va da pâine săracilor
şi va privi
la omul de dincolo…

ca o promisiune

(Autor: Teodor Dume)

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs de triolete

31.10.2021

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a cinci zecea etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Premiul întâi
~Cristina Ghindar Greuruș ~

Unde ești, speranță?

  • Speranță, unde te-ai ascuns?
    Că tare mult te-am căutat.
    Pe ce meleaguri ai apus?
    Speranță, unde te-ai ascuns?
    Unde-ai plecat și nu ne-ai spus?
    De ce uitării ne-ai lăsat?
    Speranță, unde te-ai ascuns?
    Că tare mult te-am căutat.

Speranța, unde-ai dispărut
Și unde ai fugit de noi?
Absența ta ne-a cam durut.
Speranță, unde-ai dispărut?
Te-am căutat cât am putut,
Prin vânt, prin arșiță, prin ploi.
Speranța, unde-ai dispărut
Și unde ai fugit de noi?

  • Ei! Un’ să fiu? M-am rătăcit…
    Lumea, se pare, m-a uitat,
    Că nimeni nu m-a mai iubit…
  • Ei! Un’să fiu? M-am rătăcit…
    Acum e rândul meu să uit.
    Povestea mea s-a terminat.
  • Ei! Un’ să fiu? M-am rătăcit.
    Lumea, se pare, m-a uitat.
  1. ~Felicia Percec ~

Suflet blând

Suflet blând în trup de foc
Ce te zbați neîncetat,
Fără să-ți găsești un loc?
Suflet blând în trup de foc,
O fărâmă de noroc
Te-ar opri din alergat!
Suflet blând în trup de foc,
Ce te zbați neîncetat?

Dorurile te usucă
Și inima rău te doare,
Tot umblând ca o nălucă!
Dorurile te usucă,
Unde oare-o să te ducă
Ca să-ți găsești alinare?
Dorurile te usucă
Și inima rău te doare!

  1. ~ Monica David ~

Cuvinte

Eu vreau cuvinte ce nu dor
Să îmi aline sufletul
S-ascult vrăjit al lor sonor
Eu vreau cuvinte ce nu dor.
Și de aceea te implor
Atent, alege cântecul
Eu vreau cuvinte ce nu dor
Să îmi aline sufletul.

Din cântecul ce l-ai ales
Coboară pacea-n gândul meu
Și liniște eu am cules
Din cântecul ce l-ai ales.
Cuvintele frumos ai dres
Noi am trecut ce a fost greu,
Din cântecul ce l-ai ales
Coboară pacea-n gândul meu.

Noi ne scăldăm iubirea des
Doar prin cuvinte ce nu dor,
Când ne privim cu înțeles
Noi ne scăldăm iubirea des.
Și împreună am ales
Să înălțăm un singur zbor,
Noi ne scăldăm iubirea des
Doar prin cuvinte ce nu dor.

Redactor: Mirela Cocheci

Redactor-șef: Camelia Bot

Concurs de triolete

17.10.2021

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a patruzeci și opta etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Premiul întâi
~Cristina Ghindar Greuruș ~

Tablou de toamnă

Și-a pictat toamna tabloul
Cu nuanțe diferite,
În văzduh tună ecoul.
Și-a pictat toamna tabloul,
Vântul și-a întins lasoul,
Frunze cad descumpănite.
Și-a pictat toamna tabloul
Cu nuanțe diferite.

Printre razele de soare,
Pe întinderi ruginite,
Nu-ncetează să mai zboare
Printre razele de soare
Păsările călătoare.
Nu mai știu că-s obosite.
Printre razele de soare,
Pe întinderi ruginite.

Lanurile-s sărăcite
De recolta adunată,
Iar acum stau amorțite.
Lanurile-s sărăcite
Și de viața pustiite.
Parcă n-au rodit vreodată
Lanurile-s sărăcite
De recolta adunată.

Vremea este în schimbare,
Timpul nu mai e prielnic
Și ne este dor de soare.
Vremea este în schimbare,
Nu mai sunt turiști la mare,
Frigul a venit vremelnic.
Vremea este în schimbare,
Timpul nu mai e prielnic.

  1. ~Peteleu Alex ~

S-așază bruma pe câmpii

S-așază bruma pe câmpii
Și frunzele au ruginit
Iar parcurile sunt pustii,
S-așază bruma pe câmpii,
Te-am așteptat în nopți târzii
Dar în zadar, tu n-ai venit,
S-așază bruma pe câmpii
Și frunzele au ruginit.

  1. ~Felicia Percec ~

Frunză ruginită-n vie

Frunză ruginită-n vie
Spune-mi ce vânt te-a luat
Și te-a dus în pribegie?
Frunză ruginită-n vie,
Tu-mi lași inima pustie
Și-al meu suflet neîmpăcat!
Frunză ruginită-n vie
Spune-mi ce vânt te-a luat?

Redactor: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Bot

Concurs Duminical 18 Octombrie Poezie Evidențiată

FEL DE ÎNTREBĂRI…
Florian Dan

De ce M-APRINDEȚI, stele lucitoare,
Cu a SINGURĂTĂȚII LICĂRIRE fadă? –
Mi-e sufletul pierdut într-o BALADĂ
Și PARC-AUD în mintea mea neroadă
Al NOPȚII SFETNIC pentru îndrumare…

De ce tot moțăi când pe pat mă-ntind
Și inima-mi se FRÂNGE NESFÂRȘITĂ? –
O, zbor întunecat, și-amara mea ispită,
Ce peste ani ați șters o soartă fericită,
Cum pe Pământ cad stelele CLIPIND!…

Această frământare devine-un neajuns,
Ce mai aduce-n urmă și alte frământări;
Mi-e inima bolnavă și plină de-ntrebări
La care, totuși, nu am nici-un răspuns!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț


Concurs duminical 26Septembrie ~Violeta Andrei Stoicescu~

Locul doi:

E-atâta toamnă…
      ~Violeta Andrei Stoicescu~

M-am prins în vals cu toamna prin PARCUL plin de frunze
Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie.
APUSUL lin coboară printre şoptiri de muze,
C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie…

Mă-ntorc tăcut pe-aleea FÂNTÂNILOR, prin TIMPURI,
S-ascult din nou ecoul IZVOARELOR departe…
Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri,
Îmi picură în suflet melancolii deşarte…

Un cânt suav de greieri ca un ecou de FLAUT,
Îmi leagănă nesomnul cu dulcea lui magie…
Printre-alungite umbre, poteci spre vis îmi caut,
Să te DEZMIERD în noapte, când luna ÎNTÂRZIE.

Potop de bogăție a-nveşmântat grădina,
Cu ale toamnei ROCHII-n culori de fantezie…
Dar parcă printre neguri s-a rătăcit lumina,
Purtându-mi dimineața în trena-i brumărie.

În sufletu-mi e ploaie, plâng strune de vioară,
M-aşteaptă-o altă toamnă sub ramuri întristate,
Pe-un colț de cer stau ÎNGERI veghind cu ochi de ceară,
Să-mi risipească norii şi gândurile toate…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț