Zbor spre înălțimi

• 

ARIPI

Toamna a rămas
ca o pasăre
care trece
din somn în somn,
până la primăvară,
ea nu mai are aripi
ci doar amintiri
călătorind în vis,
prima oară,

E ca și cum
o mireasmă
a unui fruct
uitat în livadă,
se împotrivește zăpezilor
care mâine-or să cadă,

Toamna a rămas,
în cuib,
ca o pasăre
pe care vântul
o frânge,
alte aripi
îi vor crește
până mâine
din sânge,

Îți scriu
această scrisoare
ca să poți lua,
iubito, aminte
alte aripi
ar putea
să ne crească acum
din cuvinte…

26.10.2021

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

• 

UN ÎNGER

Trecea
prin fața ferestrei
coșarul,
nu știu dacă-i de bine
sau dacă-i semn rău,
astăzi am văzut,
de aproape, un înger
care purta, iubito,
numele tău…

Ducea un înger
carul cu stele,
pesemne era nevoie
de stele în rai,
mi s-a părut
că zăresc ochii tăi
printre ele,
sau poate, sunt sigur,
că tu erai…

Îmi e deajuns
să știu că destinul
își are drumul
la tine în gând,
astăzi am văzut,
iubito, un înger,
cu numele tău,
prin lume, trecând…

23.10.2021

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Uitarea

De ce mă rogi mereu să uit trecutul,
Privind impetuos doar înainte,
Uitând înălţătoare jurăminte
În care îmbrăcai, iubind, Cuvântul,

Ce-l dăruiai, ţinându-mă de mână,
Frumoşi îndrăgostiţi în Făurar,
Luna Iubirii, scrisă-n calendar
De inimi ce vibrează împreună?

Oare-ar putea ca Soarele vreodată
Să uite a pădurii strălucire,
Uitând miraculoasa înflorire,
Dacă e ger şi este deprimată?

Sau bănuieşti că răcoroasa ploaie
Nu ştie câte roade-i datorează
Câmpiei, care astăzi lăcrimează
Prin lanuri ce furtuna le îndoaie?

Nu înţelegi că, invocând uitarea,
Mai aprig mă somezi să retrăiesc
Momente ce mă fac să te iubesc
Precum talazul îşi adoră marea?

În lipsa ta, sunt o crenguţă ruptă
Din pomul ce tânjeşte către Cer,
O călătoare-n trenul efemer,
Timid urcând o scară prea abruptă.

Vrei să mă vindec, îmi va fi mai bine,
Eşti fericit, uitarea implorând?
Dar, pentru ce, purtându-mă în gând,
Tot lăcrimezi, dorind să uiţi de mine?

Redactor coodonator: Mirela Cocheci

Redactor sef: Camelia Boț

• 

Toamna din urmă

A fost în 1996 .
Amurg roşiatic, rugină.
În toamna din urmă,
Sclipiri de lumină
În stropii de ploaie se curmă.
Un iz de pustiu ne pătrunde.
Lovindu-ne-n tâmple,
O moarte ne umple
Cu ploaia tăcerilor crunte .
Tu stai lângă mine, străină!
Ti-e gândul departe
Dar cine-i de vină
De ploaia ce cade în noapte?
Povestea îşi cere sfârşitul,
Sunt toate trăite,
Rămâne regretul
Şi visele, mii, ne-mplinite.
Demult ne unise o ploaie,
Romantică clipă,
Idilă de-o foaie;
Demult ne purta o aripă.
Torentul se stinse deodată,
E marea o spumă,
Final de baladă,
În toamna pustie din urmă.
A fost o Ileanã odată
Cu părul de soare,
De îngeri creată,
Băciţa turmei de mioare,
Iubindu-l pe Fătul din basme.
E marea o spumă,
Sunt două fantasme
În toamna pustie din urmă.

Încotro iubire,
Pentru ce sclipire,
Singur mă lăsași,
Să trăiesc pustia
Și zădărnicia
Ultimilor pași?

Hei, Toamnă tristă,
Iată-mă învins!
Hei, Toamnă tristă,
Ploaia ta m-a stins…

Citiți poezia,
lăsați poetul…

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Mama

În suflet bântuie furtuna,
Trupul mi-e stâncă prinsă-n valuri.
O pasăre rănită mâna,
Pe care-o răsfăţai cu daruri.

În mine simt cum urlă golul,
Mă ard aducerile-aminte.
La crucea ta îndoi piciorul,
Sunt rob pierdut printre morminte.

Da, am venit să-ţi cer iertare,
Cu flori să-ţi primenesc mormântul.
În picurii de lumânare,
E dor cât să aprind pământul…

Copil orfan cu tâmple ninse,
Pribeag cu inima desculţă
Te-aştept prin nopţile cu vise
Să te mai strâng la piept, măicuţă!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

ÎNTR-O FRUNZĀ DE VIȚĀ…

Într-o frunzā de vițā am închis un poem,
Pe sub bolta albastrā a minunilor vieții,
Risipind indolent, în spectacol boem,
Prin decorul tomnatic, brumele dimineții.

Am pātruns clandestin, într-un gând neșoptit,
Într-un vers, cu luceferi de mânā.
Azi ridic curios vālul toamnei smerit,
Când o noapte cu ziua se-ngânā.

Într-o frunzā de vițā am ascuns un buchet,
Cu arome fragile de rouā
Și pe vârfuri mā-nalț, ca-ntr-un viu menuet,
Chiar de-n suflet, uneori, stā sā plouā.

Azi culeg amintiri, de pe-un drum rātācit,
Rāvāșit de durerea din frunze
Și trāiesc în ecou, anotimp nesfârșit,
Pregātit de frumoasele muze.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Toamnă nebună

Toamna asta e nebună!…A-nflorit un măr la poartă, trecând pragul primăverii, cu ilicul de cașmir și cu borangic în plete, roșii, mândre, desuete…Mi-a aprins, pe chip, bujorii și nu-i chip să stea în drum, mă îndeamnă, vinovată, să dau brumele uitării…Toamnă cu priviri rebele și cu dimineți de stele, n-auzi iarna cum te strigă? Nu! Nu poți să plătești vamă trandafirii din grădină! Sunt soldații fără vină. Iarna te-a prins la hotar și a scăpărat amnar, chiuind în lămpi și vetre, înghețând tăcerea-n pietre, nechezând și hăulind, o pădure condamnând, exilând în vise albe, cu marame și cu salbe, o regină și un cer…Iarna a făcut măcel.
Și ce fac cu măru-n floare? Să îl vând la târg? Îl dau…pe un vis și două stele, pe o lacrimă-n ocean și apusul de mărgean. E prea mult? Dar știi tu, oare, prețul unui măr în floare, într-o toamnă ruginie ce-a plecat în pribegie? Nu pot iernii să îl las, îl va ninge, de necaz, și-i va pune flori de gheață. Mai bine îl vând în piață!…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Taină

Merele se coc pe plită.
Focul mângâie pereţii.
În mireasma despletită
Tai adânc în rostul vieţii.

Spintec liniştea din casă
Cu-ntrebările pumnale.
Cine sunt şi cui îi pasă
De mă rătăcesc pe cale?

Paşii unde mă vor duce?
Cât curat mai port in mine?
Jertfa Ta întins pe cruce
E puterea ce mă ţine.

Merele s-au ars pe plită.
Totu-mi pare de tăciune.
La icoana prăfuită
Plec genunchii-n rugăciune.

Îmi zâmbeşti. Mă iei de mână
Stăm de vorbă. Nu mi-e frică.
Tu… Eşti Liniştea ce-adună.
Taina, care mă ridică.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Tribut

În suflet dor, în ochi scântei,
o lacrimă pe față;
Un rid răzleț și ghiocei,
plătim tribut în viață.

Printre regrete și mirare
primim dezamăgirea,
Iar semnele de întrebare
ne tulbură privirea.

Sunt doar secvențe, mici frânturi
din raze care cântă;
Măreț spectacol, trubaduri
când inima e frântă.

Prea multe provocări, poveri,
câștigă teritorii,
Fii azi cu mult mai bun ca ieri,
când se-nfiripă zorii.

Primește cu scântei în ochi
o nouă dimineață
Și hotărăște numai tu,
ce dai tribut în viață.

22.10.2021

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

CERȘETORII

Aș fi vrut
să nu vorbesc nimic
despre această tăcere,
cerșetorii nu mor,
ei se duc,
prin tenebrele nopții-n unghere,
într-o groapă
săpată de-a dreptul
în lut,

Ei sunt carnea de tun
din războiul
purtat din spatele măștii
de noi,
sunt partea de moarte
din partea de viață
pe care-o trăim
sub același cer,
amândoi,

Eu nu mai dorm
cu fereastra deschisă,
regina-nopții
și-a mutat parfumul
pe drum,
cerșetorii
sunt libertatea din noi,
interzisă,
partea de viață
din partea de moarte,
acum…

21.10.2021

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț