Premiul special 7Septembrie ~Teodor Dume ~

ULTIMA NOAPTE CU TATA…
(Autor: Teodor Dume)

Nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat…
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 12Septembrie ~Adriana Rușățeanu~

CAII SURI
     ~Adriana Rușățeanu~

Din ochii mei s-au revărsat cascade,
Din care se adapă caii suri
Ce-n tropăit bezmetic de potcoave,
Mi-au răvășit ghețarii din priviri.

Cu coame albe fremătând ca viața
De nerăbdare și de dor nestins,
Frământă în copite dimineața,
Luându-mi prizonier ultimul vis.

Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,
Când tinerețea mea înmugurea
Și-i călaream în cele patru vânturi
Și ascultau doar de dorința mea.

Căluții mei cu coamele mai ninse
Ca piscurile munților bătrâni
Mi-ați răscolit tăciuni în vise stinse,
Să-mi amintiți de anii mei nebuni.

Căluții mei să nu plecați vreodată
Căci pasul meu rămas șovăitor,
Se va lovi de-o lacrimă sărată
Și se va-mpovăra sub prea mult dor.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs duminical 19Septembrie ~Anca Man~

Mențiune 1

Viața-i o lungă căutare
     ~Anca Man ~

Ca o ÎNTREZĂRIRE, gândul m-a dus DEPARTE,
Iar anii ce-am trăit sunt file dintr-o CARTE,
Știu bine că în viață, eu nu mi-am găsit locul,
Mi-am spus întotdeauna, c-așa mi-a fost NOROCUL.

Mereu m-au purtat pașii pe DRUMURI neumblate…
Anii plini de tristețe și de singurătate,
Dezamăgiri și vise deșarte… m-au durut…
Dar nu am fost o FATĂ, ce suflet și-a VÂNDUT.

Chiar de m-au doborât trăiri neîmplinite,
Nu mi-a fost greu să calc pe căi BĂTĂTORITE…
Am căutat în oameni iubire și iertare
Și-am înțeles că viața-i o lungă căutare.

În mine port ICOANA cu chipul mamei drag,
Dar azi când mă întorc, nu mă așteaptă-n prag…
Mi-s ochii plini de lacrimi, le simt gustul amar,
Am OBOSIT, măicuță… dar n-a fost în zadar!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs duminical 3Octombrie ~Dalia Alina Moldovan~

Locul doi,

SĂ CALC CĂRAREA SATULUI
     ~Dalia Alina Moldovan~

E seară. Vântul suflă rece. La geam o biată bătrânică
Cu ochii INLĂCRIMAȚI și triști privirea și-o ridică.
E mama mea și mă așteaptă să vin din depărtări.
In RUGĂCIUNEA ei mă strigă cu ultime puteri.

Dorul i s-a adunat în suflet de când eu am plecat,
Dar are un STROP de speranță că mă întorc în sat.
Pe ușa CASEI să pășesc în brațe să mă strângă
Și tot ce-i rău pe-acest pământ nicicând să nu m-ajungă.

Din PUȚINUL ei să-mi dea, doar să mă știe bine,
Căci RĂTĂCIND prin lumea rea departe fiind de mine,
Nu știe dacă-mi este greu sau dacă-s sănătoasă…
Atât de mult ar vrea acum să stau cu ea la masă.

Se-aude poarta scârțâind. -Vezi Ioane, cine vine?
-E vântul care bate tare și poarta nu mai ține!
Părinții mei se prind de mână și intră iară- n casă.
O altă zi când n-am venit… – Lasă, Ioane, lasă!

Iși amintesc de-acea copilă care RÂDEA-N pridvor,
NEPRIHĂNIȚI și fără vină se uscă-ncet de dor.
Pasul mi l-au INDRUMAT, să n-am soarta PĂCATULUI
Și zi de zi m-așteaptă acum să calc cărarea satului.

Redactor, coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 22Septembrie ~Mira Miru~

Sublim, mărturisire
– Mira Minu-

Ascultă, nu e prea târziu!
Apa e încă vie, ne-ncepută,
se-nchide un pustiu!
Lasă-mă să te scald
în unda-i de argint
desăvârșit, ceresc!
În brațe de tăcut alint
să nu te amăgesc!

Nu e târziu,
încă limpede-i harul!
În tropot, o pădure vine ..
Copacii, de iubire,
își lasă-n urmă darul!
Atâta freamăt de uimire …
Clipele ultime sunt aurii
alerg cu tine
prin soare și veșnicii!

Nu e târziu,
este doar toamnă
suntem noi!
Ce-i acest dor
împărătesc și nelumesc
de ochii tăi?
Mă tot rotesc
în cercuri ample, matinale,
spre-a fi mereu
în miezul căutării tale!

Știi, în privirea ta,
văd ne-ncetat ceva …
E ca o floare!
Dar mai presus de flori,
mai văd o zare!
Iar dincolo de zări,
e-o stea!
Vecină e și peste așteptări
cu ea, înțelepciunea
deplinei sărutări!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Dialoguri poetice-exercițiu literar cu Mihaela Avram

19 septembrie 2021

ADIEREA TOAMNEI 

Începe adierea de gânduri și de rost 
Mai mult ca niciodată, din ani se scurge clipa 
Azi cântă universul cu tot ce ieri a fost, 
Când toamna își deschide cu freamătu-i aripa!
(Iuliana Cozma) 

Copiii încep școala, iar clopoțelul sună, 
Sunt roadele bogate pe câmpuri arămii 
Unde țăranii harnici recoltele adună, 
Orașul însă plânge pe străzile-i pustii. 
(Marilena Răghinaru)

Iar adierea toamnei cuprinde-n palmă anii, 
Melancolia vieții se-aşterne peste timpuri, 
Prin galaxia sorții se scutură castanii, 
Prin clipă ruginie, prin glas de anotimpuri. 
(Mirela Cocheci) 

În brumă-mbracă zorii și-n auriu iubirea, 
Din chihlimbare toarnă comori în magic rit, 
Mustește fericirea în fiecare poamă, 
În naștere de suflet spre noul anotimp. 
(Daniela Konovală) 

Se-ascunde după noapte, cu pași grăbiți, lumina, 
A ploaie deasă, rece, miroase-n depărtare. 
De somn adânc, natura, își pregătește haina, 
S-adoarmă, spre-nviere, când martie răsare. 
(Irina Conduruta)

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Felicia Percec

Gutuile din geam

Printre frunze de aramă ce se clatină în vânt,
Zâmbesc soarelui de toamnă gutuile, în alint.
Cu puf gălbui și-aromate se frământă printre ramuri,
Așteptând mâinile mamei să le pună lămpi în geamuri.

Își împrăștie mireasma și se scutură-n grădină,
Mama nu-i să le culeagă, de-al ei dor plâng și suspină.
Le-a lăsat în toamna rece și-a plecat pe-un drum uitat ,
Iară nucul de la poartă, de durere, s-a uscat.

Astăzi curtea este goală, nici tata nu mă așteaptă,
Să mă-ntâmpine în prag, trăgând zăvorul la poartă.
Pustiit mi-e sufletul și se zbate-n amintire,
Vrând înapoi timpu-n care radia de fericire.

M-apucă un dor de-acasă și-mi vine un gând turbat,
Să dau foc străinătății, să mă-ntorc la ce-am lăsat.
S-adun gutuile-n poală, puse-n geam să lumineze
Calea dragilor părinți, somnul lor să îl vegheze.

Felicia Percec

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Gomboș

DACĂ TE-AȘ ATINGE


Știu că dacă
te-aș atinge,
te-ai înfășura
într-o cămașă
ușoară de cașmir
și ca-ntr-o
feerie scandinavă,
privirea
ți s-ar ondula
pe trupu-mi
fără inhibiții…
mi-ai strecura
pe-un deget
inelul luminii
ca pe-un briliant…
doar să te ating
și-o beție lentă
te va răsfăța…
mi-ai săruta ochii închiși
și mijlocul l-ai frânge…
întunecată visare…
zorii zilei
pot lumina prea tare…
Flori Gomboș

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 1 Octombrie ~Vio Sterian~

FRÂNTURI           
    ~VIO STERIAN~

S-au încins pe muchia zilei doruri încă nedorite,
căutările sub pleoape își închid în beznă zarea,
mâinile întinse, parcă, ar fi oarbe…și zdrobite,
pași desculți uitați sub ploaie și-au uitat în van chemarea.

Strigă pe undeva trecutul setea dintr-un mac uscat,
urlă-n arșiță nisipul în voința existenței,
clopotele Învierii în rugina toamnei zac
le-au împotmolit tăcerea îngropând bobul căinței.

Brațele-s ca două fronturi, urlă ura-n apărare,
fulgerată de priviri moare flacăra iubirii,
sub aripile de îngeri înnodate în altare
inimile bat în gol…clipa înjumătățirii.

Dintr-un jurământ etern se sfărâmă-n palme clipa,
bulbul macului peren s-a uscat în rădăcini,
fructul dragostei și-adună un fior prin piele frica,
în castelul de nisip au rămas…doar doi străini…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 25Septembrie ~Georgeta Giurea~

POPAS PRIN TOAMNĂ
~Georgeta Giurea~

Mă opresc la margine de lume,
Să privesc prin toamna ce-a rămas
Aiurită printre ploi și brume.
Azi, prin viața mea fac un popas.

Astăzi regăsesc cu nostalgie,
Poleite, frunzele de fag …
Cu alai, a vântului solie,
Mi le-așază răvășite-n prag.

Mă opresc lâng-un buchet de raze,
Ce străbat podoaba lui brumar
Sau desprind din gând câteva fraze,
Risipind lumina spre altar.

Mă opresc la margine de toamne,
Cu dureri de frunze ori fiori
Și îmi țes din liniște, marame,
Fâlfâindu-le până la nori.

Drepturi de autor rezervate
25 septembrie 2021