Mirela Butacu

O,TOAMNĂ
Autor:Mirela Butacu

O,toamnă ce mă-ntâmpini cu brațe reci de brumă
Și-mi scrijelești pe suflet și-mi dai doar reci fiori!
Mă-ngheți ca pe o Ană zidită-n zid de humă
Și cu pustiul frunzei în inimă… mă dori.

Nu-mi cere bir de lacrimi făcându-le să cadă,
Să simt că-mi ard sub pleoape ca lava în vulcan
Mă prind mai bine toamnă să-ți fiu Sheherezadă,
Să-ți spun povești o mie, fară să-ți cer un ban.

Și-aș face-un târg cu tine,tu ,cea introvertită
Ce te ascunzi în frunza ce-mi cade-n suflet moartă…
Pe-un vrej uscat de vise,sub inima rănită
Păstrează-mi neatinsă spre primăveri,o poartă

Declinul ierbii moarte și-al florii ofilite
Îl simt cum mă sugrumă în fiecare por
Deasupra unor pagini de vremi îngălbenite
Și muza-mi lăcrimează, cu lacrimi care dor

Rugina ce-o împrăștii în mine, se așterne
Pe-a inimii vitralii ce azi le simt vibrând
Și vântu-n geam îmi bate și ploaia-ncet se cerne…
Și-a lumânării ceară se scurge picurând!
Foto:internet

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 3Octombrie ~Adriana Rușăteanu

VALSUL TOAMNEI

Stai o clipă, toamnă, uită-te pe geam.
Uită-te la frunza ce plânge pe ram.
Uită-te la mine, la ochii mei verzi.
Te rog, dragă toamnă, să nu-i înserezi.

Lasă-mi lumina strânsă peste vară
Cântul de greier șoptit la vioară.
Încă am pe glezne sarea unei mări,
Încă port pe buze sărutul de ieri.

Pielea mea mai are urme de nisip
Te rog dragă toamnă, încă mai e timp
Să mai stai cu mine, să bem o cafea,
Lasă încă vara să fie a mea!

Hai să ne jucăm în clăile de fân,
Vreau sa strâng luceferi să-i ascund în sân,
Să aud pe dealuri buciumul sunând,
Iar strugurii în vii să-i văd lăcrimând.

Vino, toamna mea, vino să dansăm,
Dragostea și viața să o celebrăm!
Să valsăm prin frunze și prin fân cosit
Să fie un dans fără de sfârșit.

Redactor, coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Liliana Răcătău

Eu cui rămân?

Eu cui rămân?
Se-ntreabă un stejar bătrân…
În jur e gol,
Mistreții nu-mi mai dau ocol.
Pădurea nu-i,
Eu sunt copacul nimănui!
Aveam un veac…
Frunzele mele v-au fost leac,
Cui mă lăsați
Voi, ce pădurile tăiați?

Versuri și pictură Liliana Răcătău
29 septembrie 2021

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M. Vlase

Să vină primăvara!

În toamna vieții,cu parfum de scorțișoară
Și vise dulci, cu gust de mere coapte,
Cu nasuri în batiste și ploi nostalgice și triste,
Aștept, să mă sărute …primăvara!

Suntem consumatori de vise
Suntem creați din gânduri și speranțe
Din praf de stele argintii și amintiri
Din lacrimi de tăceri anoste și iubiri
Și așteptăm în suflet primăvară și lumină
Dar ordinea există, dintotdeauna ea a existat
Trebuie să treacă toamna, cu aur ruginiu
Și dimineți mai reci, cu ploi și frunze triste,
Și iarna cu nămeți și ceai fierbinte, dulce
Cu-aromă de lămâie și gust intens… de tine
Plăcut și senzual…noaptea târziu.
Suntem consumatori de doruri
De luni, de zile, de ani, de anotimpuri
De nopți reci, , de nopți fierbinți, de nopți „cuminți”
Și așteptăm să vină primăvara
Cu raze jucăușe de frumos și cu boboci gingași de floare
Cu miros verde, reavăn de colț de iarbă
Și fluturi transformați din pupe în…culori de curcubeu
Suflete sensibile celebrandu-și viața
Iubirea, speranța și culoarea…mereu.

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Patimile toamnei
de Florin Dediu Suceveanu


Vine un timp cînd nu-ți mai faci vreun plan,
Cînd viața se-nvechește ca o pîine,
Nu se mai feliază an de an,
Sînt doar firimituri de azi pe mîine…
.
Ce vorbe mari ai vrea din nou să spui,
Să creadă alții ce nici tu nu crezi?
Ce fel de ochelari pe ochi să-ți pui,
Pustiul tot mai larg din jur să-l vezi?…
.
Vine o zi cînd zile nu mai vin
Decît pe-o cruce, pe-un mormînt uitat,
Că orișicît în gîndul lor te țin
Se risipesc cei dragi în lung și-n lat…
.
Vine o vreme fără vreo speranță,
Oricîte amăgiri ai inventa
Și ai numi absurdul cutezanță
Să crezi că e eternă urma ta…
.
Cînd urmă de neșters nici piatra n-are,
Cînd foste obeliscuri de granit
Își vîntură nisipul prin sahare,
De vanitatea-ți însăși ești rănit…
.
Fragila mîngîiere e-o credință
C-au mers la bine cei ce-n gînd îi porți,
Dar vom pleca pe rînd în neființă,
Vremelnic vii și pe vecie morți…

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 25Septembrie ~Marin Rada~

CARTE FRUMOASĂ

Am scris numele tău
pe sticla ferestrei,
se făcuse noapte
și cădeau stelele
în zăpadă,
la capătul celălalt
al propriei mele ființe
nu era nimeni venit
să mă vadă,

Am vrut să te strig
dar era în mine tăcerea,
apele ei curgeau lin
peste cerul din noi,
nu venise încă sorocul,
puterea
nebănuitelor ploi,

Te-am visat toată noaptea,
mi s-a părut cât o viață,
către ziuă, numele tău
înflorise pe geam,
atunci am știut
că viața mea toată
nu era risipită în van,

Am scris numele tău
pe o piatră,
am pus-o la temelia
de casă,
în camera de la drum,
cu fereastră,
scriu despre viața mea
în această carte
frumoasă…

25.09.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

O fântână să mai sap

Cad, amare, frunzele de nuc,
Dimineața-n fum se înfășoară,
Iau un tren și desenez o gară,
Încă nu știu unde să mă duc.

Mai aștept un sunet ori o veste,
Mai aștept…nici nu știu ce aștept!
Cât mai bate sincopat în piept,
Inima mai spune o poveste.

Țes și eu, precum paingii-n crâng,
Plase pentru întâmplări trecute.
Și mă prinde-așa, pe neștiute,
Câte-un dor și iar încep să plâng.

Înșirate-n urmă, aste zile,
Le tot număr și mereu mă-ncurc.
Când pe dealul vieții greu mai urc,
Tocul scrie ultimele file.

Tot mai cresc pe ziduri, prin firide,
Iedere ce rădăcini înfig.
Verzi, sfidează cruntul iernii frig,
Precum piatra moartea o desfide.

Ard în frunze stropii de aramă,
Cu mieriul toamnei mă adap,
Lasă-mi, viață, timp să pot să sap
O fântână, ultima mea vamă.

Flori Cristea

Redactor șef: Camelia Boț

Dialoguri poetice-exercițiu literar cu Mihaela Avram

25 septembrie 2021

PARFUMUL TOAMNEI 

Parfumul toamnei nu-l dau doar gutuia, 
Strugurii copți, merele-mbujorate... 
Toate-s topite-n mirul sau tămâia 
Ce spală fruntea lumii de păcate. 
(Georgeta Radu) 

Au obosit de toamna mea cocorii, 
De toamna echinocțiului din noi 
Au luat pe aripi dorul de prigorii 
Și ne-au lăsat pustii, cu ochii goi. 
(Georgeta Rada) 

Și totuși....toamna încă tămâiază... 
Mireasmă dulce...gust amețitor 
Și fură gânduri...iar apoi valsează 
Prin vii, prin crengi, prin vise...și prin dor. 
(Mirela Cocheci) 

Miroase-a toamnă gândul ce mă-ncruntă 
Și-a galbenul stejarului, din coamă, 
Din brad mi-a mai rămas tămâia sfântă, 
Iar din gutuie îs acum doar poamă! 
(Pande Ionuț) 

Parfumul toamnei vine de la Domnul, 
Din Raiul Lui cu roade-mbelșugate, 
Din fânul de pe lunci, cărat cu carul, 
Din dragostea sublimă, fără moarte! 
(Florentina Savu)

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 16Septembrie ~Marin Rada~

UN TREN ~Marin Rada~

De-atâtea nopți
nu ți-am mai scris,
iubito,
între cuvintele noastre
s-a făcut frig,
o vioară
a ucis în fereastră tăcerea,
prea târziu pentru mine
să strig,

Aud că umbli îmbrăcată
în ultimul nostru
sărut,
stelele îmi intră, noaptea,
în casă,
la marginea pădurii,
frunzele toamnei
sunt ucise de vânt
și ninge cu fulgi mari,
de mătase…

De-atâtea nopți
nu ți-am mai scris,
iubito,
nu ți-am trimis
nici lacrimi, nici flori,
s-a făcut, dintr-o dată,
frig în cuvinte
și un tren umblă,
cu tinerețea noastră,
prin gări…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 11Septembrie ~Anatol Covalli~

Poema română – Triolete –

de Anatol Covalli

De la o vreme s-a umplut paharul,
răbdarea e la capăt și urlăm
că nu mai vrem să suportăm coșmarul.

De la o vreme s-a umplut paharul,
nu mai dorim deloc să-i bem amarul
și parcă-ncepem să ne revoltăm.

De la o vreme s-a umplut paharul
și ne gândim minciuna s-o-nfruntăm
sfărmându-i plini de furie altarul.

- I I -

Cum de vă rabdă pe-al lui trup pământul
o, oameni de nimic, o, stârpituri
ce i-ați tăiat acestui neam avântul ?

Cum de vă rabdă pe-al lui trup pământul
și vă suportă lângă el Prea Sfântul
văzând că sunteți niște secături ?

Cum de vă rabdă pe-al lui trup pămntul
și nu vă-aruncă-n vânt ca pe lături
nedemne să le spulbere-n zări vântul ?

- III -

De-atîta timp domnește-aici năpasta
ce ne-a îngenuncheat pe rând pe toți
și a făcut infern din țara asta.

De la un timp domnește-aici năpasta,
care a fost adusă de nefasta
domnie-a celor cruzi și-a celor hoți.

De la un timp domnește-aici năpasta,
ce va domni și peste strănepoți
dacă-i zidim destinului fereastra.

- IV -

În țara asta totul este strâmb.
Putera ce-i stăpână absolută
ne ține strâns uniți ca-ntr-un carâmb.

În țara asta totul este strâmb
și sufletele parcă sunt de plumb
și viața parcă este surdomută.

În țara asta totul este strâmb,
dar mai presus de toate e derută,
căci nu mai știm ce-i munte și ce-i dâmb.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț