Zbor spre înălțimi

Dialog mut
~Ionuț Pande~

Cum zici că te cheamă? Om?!
Eu?! Sunt cum mă simți: Moartea.
Deși în alte cercuri mi se spune Eliberatoarea.
Eu îți devorez țărâna plămădirii?!
Aiurea! Ți-ai ales din ce-i mai bun, ce-i mai prost!
Ești colivia propriei Păsări de văzduh.
Pasărea văzduhului nu are margini, e pretutindeni,
doar ii auzi foșnetul prin aer.
Tu i-ai făcut hotar din țărână.
Suferă de dorul de Înalt!
Ești egoist și fățarnic și te autodevorezi.
Furi, dușmănesti, ucizi!
Apoi dai vina pe mine.
Știu, știu, știu! Mori devreme fără să faci rău și viceversa.
Dar cine nu face nimic e un ceasornic ce nu funcționează.
Cum? De ce mor copiii?!
Cine te-a făcut pe tine, Omule? Supranatura?!
Mă faci să râd, eu care nu zâmbesc niciodată.
Tu crezi că te-a frământat Luna, te-a dospit Vântul și te-a copt Soarele?!
Aiurea!
Hazardul lucrează după legi probabilistice;
El generează fiindul și nefiindul.
El e cauza neexplicatelor.
Tu îți trăiești fantasmele, îți proiectezi propria realitate.
Ești un panoptic al propriilor gânduri.
Cum? Îmi ceri să vorbesc în metafore?!
Habarnamistule!
Eu sunt realitatea simplă, simplă și unică, fără cuvinte.
Eu sunt eliberatoarea păsării dinlăuntrul tău.
Eu nu sunt metafora ce-ți umple gâtlejul.
Eu sunt hiperbola ce umple văzduhul.
De ce văzduhul?!
Căci pământul e analfabetismul zborului tău.
Eu te alfabetizez, Creatură cu două gambe și aripi atârnânde!
Efemeritatea e materia ta primordială.
E adevărul sângelui din tine.
Veșnicia?!
Eu sunt principiul realității și atât.
Dar tu, tu, Arlechin cu nasu-n vânt?!
Veșnicia ta e așteptarea viermilor între două dezrobiri consecutive.

De ce taci? De ce taci?

…Scutură-mi țărâna!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

ADUCERE AMINTE
~Georgeta Radu~

S-a răcorit în toamnă şi-ntreg sufletul lumii
ascultă – n șoapta ploii secretu-nchinăciunii…
Că-n fierbinţeala verii, ne-am rătăcit de noi
și am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.

Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
și ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă.
Doar ploaia cea curată îl umple şi-apoi pleacă…

Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi…
și-n suflet, de-i noroi, să îl spălăm în ploi!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Locul trei:

De toamnă
    ~Ionuț Pande~

În panoplia timpului, septembrie-i uitare,
Un FLAUT  trist întoarce-n calendar o altă filă,
În PARCUL cu platanii înșirați pe o cărare,
APUSUL croșetează, pe o bancă, o idilă.

Cu părul mirosind a mere coapte și-a amurguri,
Pe brațe de octombrie, în vise, toamna șade,
FÂNTÂNILOR cu setea-n gând le dă doar must de struguri
Și-n ROCHII frunzele preschimbă-n culori miriade.

IZVOARELOR le sapă vaduri, norii când se-apleacă
Mătănii ploilor să bată, TIMPURI noi să nască
Și ÎNGERI sunt în promenade, vânturile-mpacă,
Pe malul apelor vin cerbii doruri ca să pască.

Din fructul roșu în obraz, ÎNTÂRZIE  să iasă
Un vierme ce-a săpat adânc și-a rătăcit cărarea,
Eu mai DEZMIERD în miezul crud aroma prețioasă,
Mă ține toamna-ntr-un miraj și-mi stă în ochi mustrarea.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Locul trei,

Om bogat
    ~Cristina Tunsoiu~

Când ai părinți, ești om bogat,
Oricât ar fi viața de grea…
PUȚNUL lor, un gând, un sfat,
Pe prispa CASEI  vei avea.

Prin ceața lumii  RĂTĂCIND,
ÎNLĂCRIMAȚI și obosiți…
În RUGĂCIUNEA  lor plutind
Cu lacrimi multe și fierbinți,

Vor povesti lui Dumnezeu
Despre copii NEPRIHĂNIȚI,
Îți dăruiesc ultimul leu…
Ești fericit cât ai părinți!

Ei ne-au crescut, ne-au ÎNDRUMAT,
Pustie-i vatra satului…
Un STROP din inimă ne-au dat,
Au rezistat PĂCATULUI,

Având  o singură  dorință,
Să-ajungem oameni de onoare…
Părinți trecuți în neființă,
Iar chipul le RÂDEA-N  soare!

Redactor, coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Luna
   ~Cristina Ghindar Greuruș~

FERECATĂ-N mii de timpuri,
Luna ȘADE-N așteptare,
Că prin multele-anotimpuri,
Loc să doarmă, nu mai are.

E trecut de MIEZUL nopții
Și s-ar duce să se CULCE
Dar o ține gândul sorții,
Care nu-i fu așa dulce.

Se prelinge în FEREASTRĂ
Ca FELIA de jăratic,
Pe întinderea ALBASTRĂ,
Vede-un CERB trist, singuratic.

El pășește temător,
Cu urechile ciulite,
Spre năvalnicul izvor,
Să se-adape mai ‘nainte.

Iar apoi, cu-o TREMURARE,
Vede-al Lunii rece CORN,
Cum în noapte, brusc tresare
Lângă stelele ce dorm.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

2Locul trei,

DOR DE PĂRINȚI  
      ~FLORIAN DAN~

Părinții trec NEPRIHĂNIȚI ca RUGĂCIUNEA
ÎNLĂCRIMAȚI, în tinda CASEI parcă-i văd,
Și din PUȚINUL vieții RĂTĂCIND minunea  
Un STROP au pus în mine, parcă un prăpăd,
Care RÂDEA-N sânul PĂCATULUI primar;
Ce nu m-a ÎNDRUMAT, și am un gust amar!…

Totuși, dacă pământul ne-o duce la pieire,
Aș vrea ca-n veșnicie sa-mi fie-alături sfinții
Să treacă frumos timpul, și-n lunga amintire,
Înlăcrimat de dor, să îmi revăd părinții!…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

APĂ REPEDE

de Marian Florentin Ursu

Mă uitam la mine dintr-o fântână
şi mă vedeam apă repede
peste gânduri de piatră,
mă uitam la mine de sub pământ
şi vedeam iarba cum creşte
deasupra capului,
mă uitam la mine
dintr-o cruce de drumuri
şi nu-mi mai vedeam tălpile
de atâta mers prin mine însumi,
mă uitam la mine peste umăr
şi nu-mi mai vedeam
sângele pe cărare,
mă uitam la mine din lumea cealaltă
şi îmi măsuram paşii
în ani lumină.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special:

Taina lunii
       ~ Mira Minu ~

E MIEZUL noptii, dar nu dorm, e-o noapte prea ALBASTRĂ …
Știam că luna ȘADE-N cer, ce-mi caută-n FEREASTRĂ?
Se tot ivesc în preajma ei tremurătoare stele,
Nu-i TREMURARE de la frig, sunt mai sfioase ele …

Privesc în sus, mă minunez de liniștea adâncă,
FELIA mea de cer ar vrea să-mi pun-o rugă-n brâncă,
Cum c-aș avea de dezlegat o taină-n verzi hotare,
Ea neștiind poteci spre sat, stă FERECATĂ-N zare!

Așa că gândul mi-l smucesc și nu-l las să se CULCE,
Deși ar vrea, bine-nvelit, să-i fie somnul dulce …
Îl slobod larg și îl trimit, păduri de-argint să bată,
Să sune-n CORN, s-aducă CERB cu frunte nestemată!

Să-i mângâi coarnele-aurii, în ochii de lumină
Cu îndrăzneală să privesc, să-l rog cu foc să vină
Cu mine-n sure depărtări, să dibuiesc secretul,
Să știu ce-i pune luna-n nopți de ține treaz poetul!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special:

Toamna
     ~Anca Man ~

În ciutura FÂNTÂNILOR se oglindește APUSUL,
Ca un cânt duios de FLAUT, vremea își toarce fusul…
Peste tot se-așterne toamna, ca să ne încânte ochii,
Țesând din frunze ruginii, naturii, mii de ROCHII.

Pletele ei de aramă le răsfiră pe dealuri,
Plâng sălcii cu ramuri golașe, pe-ntinsele  maluri,
Iar murmurul apelor, cor de ÎNGERI ce colindă,
Poartă pe undele line norii, ca într-o oglindă.

În PARCUL cu alei pustii doar vântul mai adie,
TIMPURI strânse în amintiri, sufletul îmi mângâie
Și-n susurul IZVOARELOR de dor, ce mă-nfioară,
Vreau toamna să ÎNTÂRZIE… ca să DEZMIERD o vară!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț