Zbor spre înălțimi

Şi s-a fãcut luminã

de Anatol Covalli

Şi s-a fãcut luminã. Ce dulce şi ce linã
a cotropit deşerturi şi nopţi a destrãmat!
Pe gòlgota mea plinã de flori, ca o grãdinã,
din zori, sufletu-mi strigã: Iubirea a-nviat.
Şi-aştept cu masa pusă, de rodul vieţii plină,
să ne-mbătăm cu vinul ce-n noi s-a-nnobilat,
spărgând de umbra morţii pahare de lumină.

Să nu vii cu buchete de palide regrete.
O floare sărutată va fi înedeajuns.
S-o porţi ca pe-o podoabă de preţ prinsă în plete
ca să-nţeleg mesajul din ultimul răspuns.
Va fi destulă vreme apoi ca pe-ndelete
să desluşim ursita ce-ntruna ne-a ascuns
în peşteră de foame şi în pustiu de sete.

Să nu te mire focul ce în dorinţi va arde.
El a mocnit tot timpul şi-acum a izbucnit
în ardere deplină şi-n zgomot de petarde.
Vei şti astfel că-n viaţă cu patos te-am iubit,
că-aceste sentimente ce par acuma hoarde
au aşteptat momentul deplin şi fericit
de-a se muta-n palatu-ţi din ale lor mansarde.

În împlinirea care va fi ca o minune
vom sta lângă-al iubirii împărătesc altar
ca îngerii speranţei cu fast să ne cunune
şi să ne miruiască cu linişte şi har.
Şi-n noaptea nunţii noastre pe trupul tău voi pune
al patimilor mele încă fierbinte jar
şi-ţi voi şopti iubirea ca pe o rugăciune.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

MEMENTO MORI
~Georgeta Radu~

Răstălmăcesc viețuirea
și-acum dau cu pietre-n Soare.
Perlei îi zdrobesc sideful
și – am să fur sarea din mare.

Nu privesc în ochi seninul,
am tras norii peste pleoape.
Vreau să adun tot pelinul,
să – l pun în vin, la agape.

Printre clipe netrăite,
cresc dorul de sihăstrie,
peste simțuri obosite
presar flori de iasomie.

Ale lumii vechi canoane
se adună să mă-nfrângă,
dar nu le mai iau în seamă
și le fac, pe rând, să plângă.

Ce credeam ieri că-i iubire,
azi văd că-i Zădărnicie.
Viața însăși e-o-amintire,
un rest dat de Veșnicie,
o secundă, în clepsidra
‘n care se răcesc nisipuri,
un festin pe care moartea
îl îneacă în adâncuri…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Căutări ~Marilena Răghinaru~

Ai alungat urgia, sfidat-ai crud potopul,
Tărâmuri fermecate absurd ai colindat.
Să regăsești iubirea, aflând astfel norocul,
Ai înfruntat și Sfinxul, și Muntele-Ararat.

Umblat-ai, ca Ulise, pe ape-ndepărtate,
Sperând ca Penelopa, pe mări s-o regăsești,
Nemesis, hotărâtă, spunea că ai dreptate
Ca-n sufletul tău veșnic să vrei să o zidești.

O căutai în toate femeile-ntâlnite,
Visând că-i Cleopatra, ai mers până-n Egipt,
Ca Cezar, te-nchinai, măreț, la piramide…
Prin antice istorii, iubirea n-ai găsit.

Orpheu ai vrut să fii, ca el să-i cânți din liră,
De nimfă adorat și prefăcuți în mit,
Ți-ai fi dorit-o veșnic prințesa ta iliră,
Să-i fii romanul rege, etern îndrăgostit,

Să o sculptezi din fildeș, precum pe Galateea
Pygmalion odată sublim a reușit,
Doreai, din pasiune, să poți crea femeia,
Suflet să-i dăruiești și spirit ascuțit.

S-o preaslăvești în temple, prin vajnice altare,
Podoabe să-i oferi, din aur și argint,
Pururi să i te-nchini, slăvind-o-n sanctuare…
O închidea dorința-ți etern în labirint.

Râvneai să fii Romeo, iubind o Julietă,
Luceafărul retras, visat de Cătălina,
Nu ți-ai dorit vreodată o dragoste concretă,
Prin tainice simboluri, ai căutat divina.

Otilie ți-era, tu-Felix, visătorul,
Isoldă preadorită de-acel viteaz Tristan…
Prin cărțile citite, nu îți aflai odorul,
Prin recile romane, o căutai în van.

N-ai priceput de ce ne-ndurătoarea soartă
Nu o lăsa defel s-apară-n drumul tău,
Dar Ea te aștepta, sfioasă și mirată,
Nu-n locuri legendare, ci-n… gara din Buzău.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț