Premiul special 28Septembrie ~Marin Rada~

MOȘTENIRE

Îl mai aud în noapte,
povestind,
bunicul avea harul
cuvintelor frumoase,
lampa din cui orbise
pâlpâind,
când soarele trecuse
peste case,

Eram copil
dar auzeam cum plânge
în palmele bunicului,
vioara,
cireșul înflorise
într-o noapte,
chiar dacă tot mai grea
era povara,

Tot mai departe
înfloreau castanii
cu Feți-Frumoși
și rochii de mireasă,
bunicul meu
își dăruise anii
pădurilor din cer
cu frunza deasă,

Nu mai avea aici
decât o clipă
pe care mi-o lăsase
amintire,
bunicul meu
mi-a mai lăsat
o carte
pe care v-o las vouă,
moștenire.

28.09.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 13Septembrie ~Marin Rada~

AȘTEPTAREA ~Marin Rada ~

În casa
cu pereții de lemn,
așteptarea
înnegrise ferestrele,
nu se mai știa
dacă este noapte
sau zi,
dacă focuri mari
se aprind
peste frunza castanilor,
dacă iedera
înflorește pe ziduri
ca furtunile mari,
ucigând florile
înainte de a le naște…

Nimic nu se mai știa
despre casa
cu pereții de lemn,
chiar și moartea
se făcea vinovată
de o mare întârziere…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

PE O CRUCE DE PRESCURĂ

Mi-am luat cu mine satul
Ca pe-o cruce de prescură,
Pe cel vechi, pe el, uitatul
Și pe cei care trecură.

Mi-am luat cu mine satul
Învelit într-un ștergar,
Eu, cel necuminecatul
Și cel fără de hotar.

El, pe drum mi-a fost merinde
Și-adăpostul din răscruce,
Știu că dacă toți m-ar vinde,
Satul meu mi-ar da o cruce.

Știu că oaste de păcate
De m-ar spulbera-n copite,
Satul meu, din colb m-ar scoate
În veșminte primenite.

Și de-ar fi să bată iară
Oastea morții, de strânsură,
Mi-ar da statul meu de ceară
Și o cruce de prescură.

Ferecat ca o icoană
În argint de brumă, Doamne,
Îmbrăcatu-a sutană
Tot liturghisind prin toamne.

Mă așteaptă-n tinda veche
Și-n biserica de-acasă
Cu o toamnă nepereche
Ca o blândă preoteasă.

Eu îl știu sub Carul Mare
Ce răsare de la deal…
Prin fânețele stelare,
Ca-ntr-un veșnic ritual.

Oricare mi-ar fi cărarea,
Doar acolo-l văd și-l știu,
M-o purta prin trecătoarea
Vămilor fără zapciu.

GEORGETA RADA
6 octombrie 2021

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 27Septembrie ~Ionuț Pande~

Urme
~Ionuț Pande~


Cade urma unui vânt
Peste pusta unui gând
Și se-adâncă, pe sub luturi
Aurul din cozi de fluturi.

Curge fluviu peste albii
Sângele, când vin codalbii
Iureș peste cer pământul,
Pradă-i victimei sărutul.

Stă Gorunul drept ca Raiul,
Gându-și prinde-n mine scaiul,
Și-mi șoptește la ureche,
Raiului Iadu-i pereche.

Cade rouă peste pustă;
Gândul, peste foaia-ngustă
Se deșiră alb pe negru,
Din funest în cânt alegru.

Eu mă strâng până la gând,
El m-așază într-un rând,
Apocrif și epitaf
Peste doar un pumn de praf.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 30Septembrie ~Cristina Tunsoiu~

Emotii de toamnă ~Cristina Tunsoiu~

Astăzi nu e de mirare
Că e toamna supărată…
Așa, ca o constatare,
Simt că e îndurerată!

Ce te-apasă toamnă, spune
Te întristează boala grea?
Nu ești singură pe lume…
Vreau să fii numai a mea!

Să mă plimb ușor prin frunze,
Pe aleile din parc…
Diminețile ursuze
Să le agăț într-un copac!

Să m-așez pe banca veche,
Contemplând locul pustiu…
Să-mi șoptească la ureche
Văntul toamnei cenușiu…

O poveste despre tine,
Atunci când nu te temeai
Să-ți pui sufletul ciorchine
Peste lume evantai!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs duminical 12Septembrie ~Monica David~

Mențiuni:

 Cerb stelar
     ~Monica David~

Când MIEZUL nopții își dospește,
Pe-un CORN de lună, visele,
Tu vino-ncet și îmi trezește
Cu-o TREMURARE, brațele.

De o coroană-ți ȘADE-N umbră,
Să știi că sunt un CERB stelar
Ce vrea să-ți CULCE-n noaptea ALBASTRĂ,
Iubirea într-un sanctuar.

Când FERECATĂ-N stele, luna,
Ne-așteaptă jos lângă izvor,
De la FEREASTRĂ-ntinde mâna
Să-mi dai FELIA ta de dor.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs duminical 19Septembrie ~Cristina Ghindar Greuruș~

Locul doi,

Căutări 
    ~Cristina Ghindar Greurus~

Pe DRUMURI lungi, BĂTĂTORITE,
Am OBOSIT de căutări,
Că tot nu te-am aflat, iubite…
Te-aștept să vii de nicăieri.

NOROCUL m-a trădat, se pare,
Și m-a VÂNDUT pentru doi lei.
Nu mi-a dat șansa la-ncercare,
Iar azi, tot rătăcesc pe-alei.

Mai caut chipul tău pierdut
Ca pe ICOANA mult dorită.
Nu te-am găsit, nu te-am avut,
Iar viața-mi pare pustiită.

Te mai citesc în câte-o CARTE
Și te mai caut în povești
Dar ai plecat așa DEPARTE,
Că nu mai știu azi, unde ești.

Sunt eu, o FATĂ oarecare
Ce s-a trezit din amorțire
Și tot privește-n depărtare…
Așteaptă o ÎNTREZĂRIRE.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Cocheci

OCTOMBRIE

Octombrie… trimiți din ceruri aștri
Peste alei cu frunze ruginii,
Te joci în părul plopilor albaștri
Pierduți în zări cu urme azurii…

Octombrie… cu glas blajin și rece
Și cu mireasmă dulce de gutui,
Deschizi umbrela timpului ce trece
Prin adieri cu poame amărui.

Octombrie… copilă aiurită,
Îți faci de cap… prin vie fredonând
Romanța unei frunze-ngălbenită
De timp… de dor… de ploaie
și de gând.

Mirela Cocheci
03.10.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Nicolae Gavrilescu

POEMUL TOAMNEI

An de an, în înc-o toamnă
îmi duc povara și suspin,
mintea ageră mă-ndeamnă
să-mi urmez al meu destin.

Din pom frunze-ngălbenite
una câte una cad,
vor a-mi spune, ţineţi minte
că pământul nu e iad.

Verzi au fost din primăvară,
vara caldă le-a hrănit,
le-a dat viaţă bunăoară,
iară vântul le-a iubit.

An de an toamna soseşte
printre razele de soare,
caldul verii nu sporeşte,
vântu-ncet prinde culoare.

Frunzele nu-s supărate
şi-au trăit frumoasa viaţă
vremea rece le desparte
sus pe ram, bruma le-ngheaţă.

An de an, încă o toamnă
pun pe cârca trupului,
iar eu dau pe gât o cană,
din belşugul vinului.


Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 9Septembrie ~Marilena Răghinaru~

Întoarcerea acasă
      ~Marilena Răghinaru~

Rătăcitor pe drumuri solitare,
Purtând în gând pe cei ce au plecat,
Acum te năpădesc tristeți amare…
Ți-e dor să te întorci în al tău sat…

Ai vrea să-ți regăsești copilăria…
Dar… unde sunt copiii de-altădat’,
Unde e râsul, unde-i veselia?
Copiii toți în lume au plecat…

Modernă-i școala unde prima dată
Ai învățat să scrii și să citești…
Și blânda-nvățătoare e plecată…
Prin clasa ta, azi nu o regăsești…

Privești căminul unde-ntâia dată,
Dansând, o fată-n brațe tu ai strâns…
Nu mai sunt dansatorii de-altădată…
Și, deodată, izbucnești în plâns…

Privești uimit spre poarta casei unde
Timid, ți-a dăruit al Ei sărut…
O strigi prin vis, dar nu îți mai răspunde…
Plecată-n lume e și Ea demult…

Te-ndrepți spre casa, ce-n copilărie
Ți-a fost cămin, a fost chiar viața ta…
O amintire caldă reînvie
Gândind cum mama blând te aștepta…

Privești tăcut la casa de-altădată
Îți amintești de-ai tăi bunici, de frați..
„Unde-mi ești, mamă? Unde umbli, tată?
Precum ceilalți, sunteți și voi plecați…”

Nostalgic dor te-a reîntors „acasă”…
Dar, Doamne, n-ai găsit ce ai lăsat!
Te-ntorci la locul ce acum ți-e casă
Și unde-ai tăi, cu drag, te-au așteptat.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț