ÎNNOIRE ~Doina Bădilă~
printre plopi tremură vântul,
urmărit doar de iluzii
ce au despletit pamantul,
într-o mare de confuzii…
șoapte zgribulite plâng
pe un cap de lumânare…
mângâioase brize – aprind,
licurici prin scânteioare !
eu , rup inima in două
să pot răspândi iubire …
printre maci acuma ploua,
dă-ne Doamne ÎNNOIRE !
*
tu , privire luminoasă
căutând râu nevăzut,
lasă inima pe-o rază
să găsesc…ce am pierdut!
Redactor șef Camelia Boț
Eu singur ~Ștefan Olaru~
Cu cât îmi dau silinţa în duh şi adevăr,
Desculţ printre iluzii pe-un drum nestrăbătut,
Cu cat doresc să picur din spinul meu sărut,
Cu cât arunc sămănţa, îmi cresc ciulini din păr…
Cu căt îmi dau silinţa să-mi curăţesc grădina,
Iar grâul meu să crescă de dorul blândei pâini
Rămân mereu cu urma icoanelor pe mâini
Iar buruiana ruptă îşi uită rădăcina…
N-am să-mi înec speranţa înşiruind litanii
În strâmta mea chilie pictată cu icoane,
N-am să mă-ntorc vreodată la vechile canoane
Când spiritul mi-e liber de-atâtea umbre stranii…
Şi chiar dacă mi-e pasul şovăitor şi-ncet,
Când omenirea fuge din bine spre mai bine,
Rămân la fel de singur şi răstignit în mine
Pe-o cruce răzvrătită, funebră de poet!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Mențiune:
În genunchi în fața mării
~Doina Botusan~
În genunchi în fața mării, îi amanetez UITĂRII, dorul și MELANCOLIA,
Pe ape îmi fac cărare, și înot în DEPĂRTARE, să întâlnesc veșnicia.
Evadez dintre PĂMÂNTURI, tina o extrag din gânduri, și zbor lin către lumină,
Mă-ntâmpină PĂTRUNZĂTOARE, ultima rază de soare, proiectându-mi pe retină…
Fantastica LICĂRIRE, pictată-n cer de asfințire, cu un penel muiat în curcubeu,
Inundată de culori, simt că-n mine uneori, TRĂIEȘTE însuși Dumnezeu.
Inmărmurită de spectacol, contemplu ca pe-un miracol, marea unită cu cerul,
Cum să SCHIMBI acest tablou?, să nu vrei să-l vezi din nou, sa îi vesnicesti misterul.
A ÎNDRĂZNI în poezie, să-l descriu e blasfemie, temă mi-e să nu-l mânjesc,
Mai bine îl țin sub pleoape, mereu să îl am aproape, după fericire când tânjesc.
Lutul în ape mi-l arunc, să devin iarăși un prunc, contopit cu infinitul,
Îmi sădesc visele-n noapte, ca să le culeg RĂSCOAPTE, când apare răsăritul,
Așteptând ca să răsară din nou stelele spre seară, îi cedez ziua visării,
Valuri să mă primească, apusul să mă gasească, în genunchi în fața mării.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
DRUM ÎNAPOI
de Marian Florentin Ursu
*
Cât de plină şi totuşi ce goală odaie!
Tăceri şi ecouri străbat prin pereţi
Când mai trece-o pereche grăbită prin ploaie,
Prin oglindă mai trec încă două tristeţi
Între noi şi trecut e o punte de sticlă
Nişte umbre tăcute de mână se ţin
Când te caut strigând prin oraşul de ţiglă
Eu ţi-aş spune adio dar încă rămân
Unde pot să mă duc? cad din mine ruine
Să mai stau sau să plec, nu mai ştiu cine sunt
Peste tine cad răni, peste mine cortine
Şi în urmă rămâne o brazdă de lut
Înainte n-am drum, înapoi nu am unde,
Să mă duc pe păduri, nu mai sunt nici copaci,
Peste noi s-a surpat o cărare din munte
Şi prin sânge îmi curge câmpia de maci
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Locul trei:
Seninul cu ochi de vară
~Iuliana Cozma~
În priviri PĂTRUNZĂTOARE
Îmi ascund MELANCOLIA,
Când seninul încă are,
Între valuri veșnicia.
Ca o LICĂRIRE -n mare
ÎNDRĂZNI frumosul gând
La atâta DEPĂRTARE,
Să mă poarte ca un vânt.
Azi TRĂIEȘTE-n mine visul
Ce UITĂRII nu l-am dat
Cun să SCHIMBI oare abisul?
Paradisului visat!
Pe PĂMÂNTURI dulci de soare
Și RĂSCOAPTE așteptări
Apusul e o candoare…
La țărmul albastrei mări!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Cer de rouă ~Maria Poiană~
Uite-atât de mic e cerul
Când se oglindește-n rouă
Chiar acum, de dimineață,
Strânsă-n palmele-amândouă!
Roua strânsă într-o palmă,
Ți-o dau ție. Ca să-ți fie
Zbor cu aripi de lumină
Și izvor de apă vie.
Roua strânsă în cealaltă,
O-încui bine. Fiindcă sper,
C-o să-mi fie alinare,
De-mi va fi prea dor de cer.
Pentru că se mai întâmplă
Să-i pun sufletului lacăt
Și să simt că, orice-aș face,
Nu mai pot s-o scot la capăt.
Îl încui. Și uit de cheie.
Nu mai știu pe unde-o pun…
Și durează-o veșnicie
Pân-apuc să mă adun.
Și așa, chircită-n bezna
Din a sufletului ger,
Mi se face dor de soare
Și de-un petic mic de cer.
Și-atunci, dau fuga la rouă
Și pe loc dispare gerul.
Că din stropu-i de lumină,
Se înseninează cerul.
m.a. 2020 Northampton
Redactor șef Camelia Boț
Bine v-am regăsit, grup frumos!
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a patruzeci și una etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”
Premiul întâi
~Felicia Percec~
Miroase-a toamnă pe alei
Miroase-a toamnă pe alei,
Cad frunze palide și seci
Ce se aștern sub pașii mei.
Miroase-a toamnă pe alei
Și prinsă-n nostalgia ei
Îmi slobod lacrimile reci.
Miroase-a toamnă pe alei,
Cad frunze palide și seci.
Când spun MAMĂ, spun iubire,
Mângâiere, bunătate,
Zâmbete și fericire.
Când spun MAMĂ, spun iubire,
Bucurii și împlinire,
Spun orice și spun de toate.
Când spun MAMĂ, spun iubire,
Mângâiere, bunătate.
Vara asta-i pe sfârșite,
Toamna o așteaptă, în prag,
Frunzele-s îngălbenite,
Vara asta-i pe sfârșite
Soarele-i pe cer cuminte,
Toamnă, doamnă, haide cu drag,
Vara asta-i pe sfârșite,
Toamna o așteaptă în prag.
Redactor, coordonator Mirela Cocheci
Redactor șef Camelia Boț
IUBITO, VINE TOAMNA!
Soseşte toamna vie a munţilor sihaştri,
Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare…
Am zăbovit la buza izvoarelor albastre
Sorbind răsfățul dulce-al trăirilor fugare.
Mă învelesc în frunze uscate, fost vernale,
Iubito, vine toamna-n gălbuie crinolină,
Mi-ai fost dar demiurgic, lumină și ardoare,
În curgerea clepsidrei a sufletului tihnă.
Femeie ruginie, a inimii vioară,
Am coborât poteca ce duce spre visare…
Alinturi diafane, intimităţi furate,
Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare.
Iubito, vine toamna !… Ţi-am pregătit eşarfe
Din frunze brun-roșcate… Sub cerul gol şi mut,
Pe ramurile-n salbe, pustii şi scuturate,
Stau sufletele noastre remodelate-n lut.
Privesc înspre-nceputuri, trecutul dă năvală,
Portiţa ce-am închis-o se redeschide iar ?…
Rememorez nostalgic iubirea siderală,
Mă reîntorc în vară… Romantic dor floral.
Redactor șef Camelia Boț
Toamna mea
Ascult cum îmi șoptește toamna
Poeme scrise în rugină,
Mi-acoperă trupul cu frunze
Și tremură de neodihnă.
Miroase-a pârg și bogăție,
A zbor de păsări călătoare,
Prin miriștile din câmpie
Făcând culcuș de sărbătoare.
Se poticnește ceru-n ceață,
Se scutur norii de lumină,
Adio, mare de verdeață,
De verde crud de prin grădină!
Se prăvălește orizontul
Pe rana mea nevindecată,
Așterne mândră frunza cortul,
Să mă adăpostesc de soartă…
Sunt pregătită să mă-nvălui
În roata vieții prețioasă,
Sărut pământul să nu nărui
Ce mi-a rămas de preț acasă!
Versuri și pictură Liliana Răcătău
Ulei pe pânză, 80/40cm
Redactor șef Camelia Boț
Floare rară de septembrie!
Si toamna mai sunt flori rare,
Ce-au răsărit în acel soare,
Cu suflet cald şi sclipitoare,
Septembrie, şapte-i sărbătoare!
Şi inima-mi este o vază,
Cu cele patru flori în ea,
Ce muguri dat-au şi au roade,
Tot ce-i mai scump în viața mea!
Tu îmi eşti floarea cea mai rară,
Ce-ai răsărit atunci demult,
Când dragostea-mi era în floare,
Când dragostea era-n cuvânt!
Iubire din iubire-am dat,
Iubirii ce-am iubit în viață,
Ce sufletul mi-a alintat,
Ce m-a iubit viața toată!
Ce a lăsat în urmă dor,
Drumuri de ceară cu iubire,
Ce-s nesfârşite şi s-au dus
Pe nori, la cer şi-s amintire!
Azi, zi prea scumpă pentru mine,
Şi calendar îmi este-n suflet,
Că tu veneai atunci pe lume,
În prag mi-ai apărut, Minune!
Să îmi trăieşti! Imi eşti fecioară,
In luna-n care te-ai născut,
Fiică iubită, floare rară,
Dorințele mi-ai împlinit!
Vă am în suflet, îmi sunteți dragi,
Ați fost cuminți, şi-ați învățat,
Pe drumuri drepte să-mi călcați
Viața-i cum tu ți-o faci, asta nu este de uitat!
LA MULȚI ANI DIANA!
Pica Maria N.Boştină
7 septembrie 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 