Mă întrec cu vremea zilei asimetrice cu noaptea, înotând în mări secate de flacăra lumânării ce-a stins gândul ce-ar ucide și puterea închinării la biserici năruite peste-un rit de ziu-a șaptea.
Șoapta candelei, aprinsă-n margine de înserare, sperie o buhă albă ce-și ia zborul spre niciunde și, pierzându-și echilibrul, se ascunde-ntre secunde, uitând parcă, dintr-o dată, orice dor de înălțare.
Se lungește geana nopții, sub rimel de negru smoală, către pleoapa zilei scurte ce am pus-o-n buzunare, face iarăși inventarul clipelor de-ntunecare, le notează-n vechi jurnale, umplând coală după coală.
Printre ultime secunde, dă de buha adormită și o mângâie pe creștet, cu privirea-ncețoșată… Buha simte, dar nu vede, retina-i grav scămoșată, c-a fost singura, din neamu-i, care n-a dat nopții mită.
Geana face cale-ntoarsă, când Lumina se-ntrevede, pune lacăt pe jurnale, clipe să nu-i șteargă zorii. Bufnița deschide ochii și zboară în rând cu norii, fiind singura, din neamu-i, care numai ziua vede.
Cu genunchii goi prin SPINI, urc la tine POEZIE, BÂNTUIT, ca tot românul, de-a zicalei frenezie! POARTA ta, cu nestemate din tezaur moștenit, Cununând VECHIUL cu noul, mă trudesc să o deschid.
Prin FURTUNI, poeții ZBOARĂ către sânu-ți morganatic, Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic, Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi, Vor, cu leagănul de aur, să le-alinți gena în treceri…
Cavaleri RĂTĂCITORI, cum demult erau aezii, ZBOARĂ-n zori, în toiul nopții, ori în brațele nămiezii, Poleind cu mierea limbii meșteșugul strămoșesc, REÎNVIE-n om frumosul, sufletul îi dezmorțesc.
ADUNATE din pruncie, flori de gând azi izbucnesc, În genunchi, prin SPINI, coroană, vin timid să-ți dăruiesc, Cu de-argint toiag de buchii, bat la POARTA ta sperând, Credincioasă să-mi rămână muza când doina mi-o cânt!
Regăsind fiorul tainic, pe care-l credeam pierdut, Curcubeie țes pe vreme, cu aripile-n trecut… ………………………………….
Glosă. EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. [DEX ’09]
MORGANÁTIC, -Ă, morganatici, -e, adj. (În țările cu regim monarhic, în e x p r . ) Căsătorie morganatică = căsătorie între un bărbat dintr-o familie domnitoare și o femeie din altă categorie socială. Soție morganatică = soție într-o astfel de căsătorie. [DLRLC]
NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f. (Pop.)
Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi.
Masa care se ia în jurul amiezei; prânz.
Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază. [DEX ’09]
Aici a curs nisipul din clepsidră, o fi un semn să mă întorc din drum, ori, poate, numai dorul ce mă încearcă-acum se face adiere de vânt și mă tot strigă?
Poate ești tu sau, poate, însăși marea din lumea largă apele-și adună, în fiecare zi ești, parcă, mai aproape și-n fiecare zi ești o furtună…
Poate ești tu în umbra mea, părere, mergând fără s-atingi pământul, ca un vis, poate-am dormit cu sufletul deschis și ai intrat în el ca o durere…
Urmând acei apostoli pe bunul lor păstor Urcat-au sus în munte, pe muntele Tabor, Când au ajuns acolo, Iisus a îngenuncheat Fără să zăboveascā, s-a pus și s-a rugat.
Apostolii căzură căci mult s-au ostenit Și frânți de oboseală, pe loc au adormit Și când Mântuitorul la față s-a schimbat S-a arătat pe munte în chip prea luminat.
Iar haina lui Hristos, în alb se preschimba Lumina orbitoare pe apostoli îi trezea, Pe Moise, pe Ilie, să vadă le-a fost dat Frumoasa strălucire pe toți i-a bucurat.
Iar Sfântul Duh coboară, apare ca un nor Un nor ce ține umbră, dar și strālucitor, Iar Dumnezeu din cer, atunci le-a spus lor: Acesta-i Fiul meu iubit, în El am binevoit!
Prin asta, Dumnezeu a dorit la toți s-arate Că Fiul său prea scump, este stăpân a toate, Slăviti-l pe Hristos, nu știți când va veni Iar noi lumina Lui, de-a pururi vom primi.
Slăvit să fie Domnul nostru, lisus Hristos!Amin! Iisus pe muntele Tabor
Cu fiecare clipă retrăiesc iubirea când tainic buzele ți-ai pus în inimă, pe ochi, pe trup mai sus și gândul tău adânc în mine provoacă și acum suspine și brațele întind cu fiecare clipă plâng… iubind…
Zbor spre înălțimi 