Sunt nopți în care versul se-nchide-n călimară ca un pretext că-i singur, pustiu în veșnicie, la tine-n suflet, știe, c-o să ajungă iară în noaptea noastră albă de vis și poezie…
A încercat să guste, cândva, și din uitare, cu gânduri răzvrătite, tot rătăcind hoinar, cu vocea răgușită și spartă în ecouri, striga în zorii zilei pătruns de-un plâns amar,
Aproape fără vlagă, ajuns în amintire, trezise-n trupul fraged sălbatice ninsori, într-un galop de gânduri trec caii mei pur-sânge prin cântecul de jale al unei vechi viori…
Naște-mi iar pe cerul gurii, din ecou, rai de cuvinte Să vibrez în catedrala gândului tău obosit Să aștern ninsori de stele pe aducerile-aminte Eu-l meu să se răsfrângă pe-al tău eu la nesfàrșit
Și contur să-mi dai pe pânza unui petec de speranță Să mă sorbi ca pe o rouă din seceta nepăsării Lâng-un munte de-ndoială, să-mi pui inima-n balanță Să simți cum îmi izvorăște mirul dulce al iertării
Și culege-mă din câmpul ce-l înnăbușă amarul Ca pe grâna care-ți naște din pământ, un alt Eden Soarta inimilor noastre nu ne-o hotărăște zarul Tu si eu…note înalte, ce se pierd intr-un refren
Și redă-mi din libertatea de-a împăduri cu vise O Siberie de gheață și-o Sahară pustiită Ca să-ți calc desculț prin suflet, să lași porțile deschise Și în ale tale gânduri să-ți fiu singura ispită!
Se despletește marea când se întoarce-n valuri, Se risipește valul adus de vânt spre țărm Și noaptea își întinde întunecate voaluri Peste oglinda apei,... iar pescărușii dorm... (Ica Gărgălie)
Adâncul strânge-n pântec nisipuri prizoniere Ce-și vor jertfi lumina în perle sidefii... Duc marinarii lumii iubirea în tangaje, În trup de mandoline vibrând melancolii. (Daniela Konovală)
Iar noaptea se așterne mai mult ca niciodată, Perdeaua ei de stele, pe mare s-a lăsat, Și Luna din înalturi, în valuri scufundată, Încearc-a mia oară să-și spele vreun păcat. (Cristina Ghindar Greuruș)
Te-aștept trofeul mării, pe-un țărm naufragiată, Să-mi vii Fata Morgana, cu pasul tău molcom, Cu tine mână-n mână … în marea agitată Să îmbrăcăm albastrul … când pescărușii dorm. (Sterian Vio)
Drumuri se despart, drumuri se-mpletesc, Sufletele noastre drumul regăsesc... Din țărână vremii trup de împrumut Inima și gândul să-l plimbăm prin lut. (Daniela Konovală)
Drumul se tot duce, pașii-s obosiți, Sub cruce ne-ntindem, în crini învăscuți, Astfel trece vremea, orbi am fost cândva, Suntem azi țărână, Ceru-i peruzea. (Pande Ionuț)
Drumuri se-ntâlnesc, tainic în răscruci, Unde se sfințesc troițele cu cruci Și tot povestesc despre-un călător Ce-a pierit pe drum, tâlhărit de dor. (Georgeta Rada)
Drum spre fericire ori către infern, Albe, negre zile-n câmpul vieții aștern, Drumuri terne-n șesuri sau spre culmi de munți, Sub hazardul sorții, cât ești viu, înfrunți! (Rotariu Dorel)
Pasul ni-l oprim la sfârşit de drum Viața trece-n grabă, piere ca un fum, Chiar de-i drumul aspru, lung şi-anevoios, Clipa ne e dată s-o trăim frumos! (Violeta Andrei Stoicescu)
Şi s-a fãcut luminã. Ce dulce şi ce linã a cotropit deşerturi şi nopţi a destrãmat! Pe gòlgota mea plinã de flori, ca o grãdinã, din zori, sufletu-mi strigã: Iubirea a-nviat. Şi-aştept cu masa pusă, de rodul vieţii plină, să ne-mbătăm cu vinul ce-n noi s-a-nnobilat, spărgând de umbra morţii pahare de lumină.
Să nu vii cu buchete de palide regrete. O floare sărutată va fi înedeajuns. S-o porţi ca pe-o podoabă de preţ prinsă în plete ca să-nţeleg mesajul din ultimul răspuns. Va fi destulă vreme apoi ca pe-ndelete să desluşim ursita ce-ntruna ne-a ascuns în peşteră de foame şi în pustiu de sete.
Să nu te mire focul ce în dorinţi va arde. El a mocnit tot timpul şi-acum a izbucnit în ardere deplină şi-n zgomot de petarde. Vei şti astfel că-n viaţă cu patos te-am iubit, că-aceste sentimente ce par acuma hoarde au aşteptat momentul deplin şi fericit de-a se muta-n palatu-ţi din ale lor mansarde.
În împlinirea care va fi ca o minune vom sta lângă-al iubirii împărătesc altar ca îngerii speranţei cu fast să ne cunune şi să ne miruiască cu linişte şi har. Şi-n noaptea nunţii noastre pe trupul tău voi pune al patimilor mele încă fierbinte jar şi-ţi voi şopti iubirea ca pe o rugăciune.