Camelia Boț

Floare de colț

Sunt o floare de colț
crescută-n vârf de munte
și vă spun în graiul dulce:
vântul nu mă rupe,
nici soarele nu mă seacă,
nici ploile nu mă îneacă,
vijelia, nu-mi alungă veselia,
rădăcinile din stâncă
nu mi le smulge, oricât mi-ar fi
durerea de adâncă.
Stau dreaptă în fața sorții
simțând timpul cum trece
prin ieslea vieții mele,
cum soarele mi se prinde
de plete și-n horă se pierde,
văd fluturi și păsări plutind
prin cântul lor rătăcind…
Câte nu văd într-o zi?!
Câte-ngrop în pământ
și câte nu las să piară-n vânt,
dar nu mă dezic de munte
cât am lumina pe frunte,
nici de-a mea singurătate,
e a mea sfântă cetate.
Zică lumea, ce-ar zice
dorul de ea nu mă frige,
chiar de numele mi l-or duce
peste mări și-n cele patru zări
io rămâi, aici, în graiu-mi dulce,
în vârf de munte…

31.03.2021
Camelia Boț

Redactor șef Camelia Boț

Despre si cu Nichita Stănescu

Azi este despre Tine, Măria-Ta, Nichita Stănescu, îngerul blond din literatura română…

MIRARE ~Florentina Savu ~

„…și-a rămas (acum) din mine
doar o mirare visătoare…”,
Când vorbele-ți erau perfide
Și fără vreun pic de valoare,

N-aveau în ele sentimente,
N-aveau nici doruri, nici visare,
Erau pe cerul vieții mele
Ca niște nori cu ploi bizare,

Tu ai vrea astăzi să te cred,
Când îmi zâmbești pe sub mustață?
Nu voi mai crede în cai verzi
Și-n vorbe care n-au prestanță!

Și, dacă zborul mi-a-ncetat
Și gându-mi s-a pierdut prin nori,
E pentru că m-am liberat
De-armata ta de falși fiori!

Sunt tot eu, fata cea de ieri,
Dar astăzi m-am trezit la viață
Și-alerg prin iarba mătăsoasă
Uitând de-a vieții scurtă ață.

Alerg și zbor fără-ncetare,
Chiar dacă aripile-s vechi,
Zâmbesc cu sufletul și trupul,
Cu visele perechi-perechi,

Îmi stau pe pernă-ngemănate
Și doar în ele voi mai crede,
Tu n-ai existat, nu exiști,
Chiar n-am avut nimic a pierde!

Ai fost perfid și fals o viață
Dar vorbe mari ai declarat,
Voiai să m-amețești cu ele
Și să te cred cât mai bărbat!

Eu cât mă mir, tu poți să râzi,
Puțin îmi pasă de-al tău haz,
Mirarea mea-i gură de aer
Și apă dulce dintr-un iaz,

Prin ceruri de ne-om întâlni,
Va fi din pură întâmplare,
Eu voi trăi prin bucla mea
Plină de farmec și culoare…

Rămâi în lumea ta de tern,
Cu vorbe-ncătușate-n spini
Ori cu o falsă miere, toate,
Eu fi-voi stea printre lumini!

Redactor șef Camelia Boț

Ica Gărgălie

POEZIA
Poezia e un joc de cuvinte-n armonie,
E o muzică ce vine dinlăuntrul sufletesc
Sau secretul ce-a scăpat din substanța cenușie
Când, cu inima deschisă, sentimentele vorbesc…

E un templu construit pe idei conspirative,
Este cumul de vibrații, de miresme și culori,
De imagini, de tablouri și trăiri figurative,
Poezia este arta de a revărsa comori

Prin cuvinte cu polei din misterele gândirii,
E o punte între oameni, un balsam de catifea,
Poezia e izvor pentru tainele iubirii,
Este muzică divină… și-am atins cerul cu ea…

Am simțit că mă înalț și ating nemărginirea
Când m-am conectat cu gândul, printr-un zbor, la Absolut
Și m-a binecuvântat, mi-a promis chiar nemurirea
Când voi scrie poezie într-o carte convolut.

Ica Gărgălie

Redactor șef Camelia Boț

Gramatica limbii române

GRAMATICA LIMBII ROMÂNE
Cum este corect?
“(El poate) oferii/ ştii/ venii/ ocolii/ fii” etc.
sau “(El poate) oferi/ şti/ veni/ ocoli/ fi” etc.

Verbele din titlul articolului aparţin conjugării a IV-a, adică se termină la infinitiv în –i (un singur i) : a oferi, a şti, a veni, a ocoli, a fi etc. Greşelile în ortografierea lor apar în cursul flexiunii, când se confunda formele de infinitiv, cu altele specifice diverselor moduri, timpuri, numere şi persoane.

Mai exact, în structuri similare celor din titlu, când verbele în discuţie apar după alte forme verbale, se utilizează infinitivul, deci se vor scrie corect cu un singur i : El poate oferi cadouri celor prezenţi/ E frumos a oferi cadouri/ Ea poate şti adevărul/ Noi putem veni la sfârşitul săptămânii/ Voi puteţi ocoli lucrurile neconvenabile/ El poate fi prezent etc.

Tot cu un singur i se scriu şi la timpul viitor, care este format dintr-un verb auxiliar, urmat de infinitivul verbului de conjugat, precum si la conditional prezent : Eu voi oferi flori/ Eu as oferi flori/ Tu vei şti ce ai de făcut/ Tu ai sti ce ai de facut, numai sa vrei/ El va veni la timp/ El ar veni la timp/ Ei vor ocoli oraşul/ Ei ar ocoli orasul/ Voi veţi fiprezenţi/ Voi ati fi prezenti, daca va grabiti etc.
De asemenea, imperativul negativ se formează tot cu infinitivul, aşadar se va ortografia cu un i : Nu oferi cadouri !/ Nu veni astăzi !/ Nu ocoli adevărul ! Nu fi obraznic ! etc.

În schimb, la modul conjunctiv, de exemplu, unele dintre aceste verbe trebuie scrise cu doi i, atunci când este vorba de adăugarea unei desinenţe (element morfologic care, în cazul verbului, exprima persoana şi numărul): Să vii la timp/ Să ştii că nu cred ce spui/ Să fiivigilent în toate împrejurările etc.
Cu doi i se scriu unele dintre aceste verbe şi la perfect simplu, persoana întâi – Eu venii/ Eu ocolii/ Eu oferii (cu putin timp in urma) etc.

Redactor Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Eduard Bucium

Culori pe suflet
Eduard B.

Mi-e sufletul gust de zăpezi vineţii
Ce-şi leapădă doliu-n izvoare,
Prelins dintre nori, pe aripi timpurii
De păsări ce vin dinspre soare

Mi-e alb de egretă, pe rană de glonţ,
Bandajul ce-mi mângâie sternul
Și mac înflorit lângă inimă-n colţ,
Din puls ce sfidează infernul

Bocancii mi-s grei de atâta război,
Iar praful de pușcă-i pe gata
Mi-e sete… mi-e negru-n tranşeu şi-i noroi…
Ce dor mi-e de ploi „cu găleata”!

Mi-e verde, alături de fierul de plug
Uitat într-un capăt de brazdă
Mi-e iarbă strivită-n copite şi-i crug
De fluturi ce-şi caută gazdă

Mi-e floare albastră, închisă-n boboc,
Cerşind anotimpul prielnic
Nevoii de cer, și de rost, și de scop,
În zbuciumul ăsta vremelnic…
31 martie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei!

MI-A BĂTUT ÎN GEAM O MUZĂ
~Mirela Butacu~

Mi-a bătut în geam o muză,
Dându-mi un condei să scriu
Însă eu, puțin confuză
I-am zis să plece, că-i târziu

Dar ea,nuitându-se mirată
La ceasul care ticăia,
Mi-a spus aproape consternată:
„-Aceasta nu e scuza ta!”

Și i-am răspuns:”-Ce rost mai are,
Să scriu poeme fel de fel,
Să le trimit pe la tipare,
Așa, doar din exces de zel?”

„Lumea azi nu mai citește
Prin librării vânzarea-i slabă,
Orice talent se risipește,
Cultura ” zace-n pat bolnavă”!

-Așa o fi, (muza mi-a zis),
Nu-s cărțile la căutare
Dar tu, când te apuci de scris
Nu scoți talentul la vânzare!

Și versul e un dar al meu
Adus ca un omagiu vieții,
Pe lângă oameni trec mereu,
Dar nu mă văd decât poeții!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special!

SINDROM RECIDIVAT ~Mărioara Nedea ~

N-o să urlu de plăcere ca un lup în plin dezmăț.
Îmi scot spinii îndoielii din retine și trufie.
Primăvara se vestește cu zăpadă și îngheț.
Parcă nu-i destulă iarnă peste-a noastră tragedie.
Dacă porți vreo teamă-n sânge, dă-mi-o mie, să ți-o sorb.
Și te fac imun la soartă și la ploile acide.
Dar să vii fără de oase, ca să pot să te absorb
In adâncul meu de ape, cu țestoasele gravide.

Trupul tău e ca și-al meu, nu există diferențe.
Plămădiți suntem, se pare, din același aluat.
Dumnezeu coboară noaptea și-i prezent printre absențe.
Doar iubirea pentru tine e-un sindrom recidivat.
Te respir dintre epave și te simt ca pe-un blestem
Ce-mi apasă conștiința vindecată de sofiști.
Universul nu mă știe și n-aude când îți gem
Sub povara poeziei pentru care tu exiști.

Am ascuns în mine timpul, îl las liber doar iubind.
Vreau s-așez eternitatea pe un tron vacant, de rege.
Dac -o fi să vii vreodată, nu vreau să mă vezi murind.
Chiar dacă și moartea este pentru toți, un fel de lege

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Daniela Konovală

La împlinirea visului uitat…

Nu te mai văd, îmi ești așa departe…
Îndrept spre tine frunze de cuvânt
Ce-au înverzit sub razele de noapte
În lutul meu de patimi fremătând.

Întind spre tine ramuri de lumină
Din nicăieri parfumul lor să-l simți,
Urmând cărarea florii sulfină
Să-mi vii în pragul nopților fierbinți.

În straie noi, în noua primăvară,
Curat de ieri și de trecut iertat,
Te-aștept pe drumul orelor de ceară
La împlinirea visului uitat.

Și-apoi, goliți de rănile din ciuturi
Să fim boboci pe ram de începuturi!

Daniela Konovală
5 Aprilie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 14 martie

2Mențiune pentru:
Cuib
de Monica David

Haide, nu fi MÂNDRĂ
fă-ți cuib în brațele mele,
aici visele
RĂZBAT prin nopți
din RAZE de lună,
TORCĂND șoapte de îngeri
până în ZORI
când devin FUMURI
ce ne SĂRUTĂ cu FLORI,
între două CEAIURI,
unde sufletul meu
soarbe dimineața
din sufletul tău
ÎNVERZIT
de o dulce odihnă.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 14 martie

Locul trei pentru:
Geana divină ~ Cristina Tunsoiu~

Geana din lumea divină SĂRUTĂ pământul,
El se îmbracă-n lumină și-i întoarce sărutul,
RAZE timide de soare-l învăluie lent…
Cu greu ne trezim din visare și spunem prezent!

În ZORI un înger TORCÂND ne face un semn,
Aruncă spre lume un gând din fusul de lemn,
Fire de aur și FUMURI abia ce RĂZBAT
Prin noapte dar tainice drumuri au luminat!

În dimineața speranței cernută din FLORI,
Ce MĂNDRĂ e luna cusută cu rouă de nori…
În colțul de rai ÎNVERZIT se-ntâmplă minuni,
La CEAIURI copiii au venit, sunt veseli și buni!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț