EPAVĂ ÎN APUS
de Marian Florentin Ursu
*
Îmi îndrept privirea spre marea de jad
să mai simt o briză dincotro vine,
parc-aș fi îngropat între ceruri și iad
și oceanul îl trag peste mine
Ieri eram o epavă plutind spre apus,
azi sunt ancoră prinsă-ntr-o zare,
nu mai știu nici eu unde e polul opus,
rătăcit de busole solare
Nu mai simt oceanul în artere pulsând,
corăbii nu zăresc de aproape
doar pe tine te văd prin lunete de vânt
ca o insulă crescând dintre ape.
Redactor șef Camelia Boț
Soarele-n palmă
Cu soarele-n palmă alerg către tine,
Buchetul de raze ți-astern la picioare,
Căldura iubirii pornită din mine
E-o flacără vie ce nicicând nu moare.
Chiar și la umbră sau pe răcoare,
E focul ce nu contenește,
De-i răsărit sau apus de soare,
E raza din suflet ce ne-ncălzește.
Cu sufletu-mi plin, când seara se lasă,
Zâmbesc către cer, întind mâna încet,
Iau soarele-n palmă și-l duc către casă,
E focul cel viu, al iubirii secret.
Drepturi de autor rezervate
Mariana Pezzolo
06.07.2021
Redactor șef Camelia Boț
Locul trei;
Spune, inimă…
Coca Mahalu
Spune-mi, inimă de piatră
Cum deschid tainica-ți POARTĂ:
Cu-n DESCÂNTEC ce-nspăimântă
Sau STROP de agheasmă sfântă?
Lacătul tău blestemat
Doruri multe a ferecat,
Ziua, când se CRAPĂ-n zori
Cu lanțuri le înfășori.
Ți-aș răsuci cheia-n PÂNTEC
Și ți-aș cânta un vechi cântec,
Ce din OCHI să-ți SOARBĂ jalea
Și să lumineze calea
Simțămintelor frumoase
De prea multe lacrimi stoarse
Și al gândului curat
Adânc, în tine PĂSTRAT.
Spune, inimă, la TOȚI
Cum oful din tine-l scoți
Și îl speli cu APĂ lină
Noaptea, când e lună plină,
Să-ți lumineze privirea
Împlinind astfel, menirea!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
MĂ IARTĂ, MAMĂ !
Mă iartă, mamă !
Curtea plânge
de dorul pașilor mărunți…
Nucul bătrân
creanga-și răsfrânge
și-i tot mai greu să poți ajunge
acasă-n satul dintre munți.
Mă iartă, mamă !
Casa noastră
de dorul tău s-a pustiit…
Din zbor, se-oprește
la fereastră
să-ți cânte,-o pasăre măiastră .
De-atâta dor, a amuțit.
Mă iartă, mamă !
N-am putere
din anii-ți grei să mai iau eu…
Te-am luat de-acasă
cu-a ta vrere.
Ți-aș da din viață-mi de mi-ai cere ,
să nu simți al anilor greu.
Mă iartă, mamă,
lângă mine
c-am vrut să fi, să te-ngrijesc…
În curtea ta
mai latră-un câine
de dor, până stăpâna-i vine…
Mă iartă, mamă, chip ceresc !
Redactor șef Camelia Boț
MĂ IARTĂ, MAMĂ ! ~Tîrnăvean Ana-Corina ~
Mă iartă, mamă !
Curtea plânge
de dorul pașilor mărunți…
Nucul bătrân
creanga-și răsfrânge
și-i tot mai greu să poți ajunge
acasă-n satul dintre munți.
Mă iartă, mamă !
Casa noastră
de dorul tău s-a pustiit…
Din zbor, se-oprește
la fereastră
să-ți cânte,-o pasăre măiastră .
De-atâta dor, a amuțit.
Mă iartă, mamă !
N-am putere
din anii-ți grei să mai iau eu…
Te-am luat de-acasă
cu-a ta vrere.
Ți-aș da din viață-mi de mi-ai cere ,
să nu simți al anilor greu.
Mă iartă, mamă,
lângă mine
c-am vrut să fii, să te-ngrijesc…
În curtea ta
mai latră-un câine
de dor, până stăpâna-i vine…
Mă iartă, mamă, chip ceresc !
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Roua florilor-
revărsată peste cer,
oglinda serii.
*
Raze de soare-
îmbrățisări furate
pe malul mării.
*
Tăcerea nopții-
Cuvintele nescrise
Pe chipul nostru
*
Stele strălucind
dincolo de cuvinte-
Eternitate
*
Floarea-soarelui-
zâmbetul pământului
un alt început.
*
Aripi de păsări
înălțări de cuvinte-
îmbrățișare.
*
Pod spre curcubeu-
floare deschisă spre cer
în pieptul mamei.
Redactor șef Camelia Boț
Mami, miroși a fericire
Mami, miroși a fericire!
Mi-a spus un înger dimineață.
Și m-a cuprins cu-a lui iubire
Și zâmbete pe față!
Și cum miroase fericirea?
L-am întrebat pe îngeraș…
El m-a cuprins, lin, cu privirea
Și mi-a șoptit cu al său glas…
Miroși a flori și a parfum,
A trandafiri portocalii,
A roze roșii ce, în drum,
Aduc miresme de copii!
Miroși a râs de bebeluș
Ce gângurește liniștit!
Miroși a mine în culcuș
Când m-așezai la adormit!
Miroși a frați și a surori
Cu zâmbet cald de dimineață,
Miroși a câmpul plin de flori!
Miroși a fericire toată!
Drepturi de autor rezervate
Adina Florea
Redactor șef Camelia Boț
MURIBUND ~Marian Florentin Ursu ~
Dincolo de ură, dincolo de noapte,
Dincolo de patimi, dincolo de zi,
Eu te rog femeie, de pe-un pat de moarte
Să-mi oferi mirajul de-a ne mai iubi
În peregrinarea noastră printre datini
Ne ajunge pala ultimei făclii
A iubirii noastre lungă cât toţi anii
Ce se sting în ceaţa satelor pustii
Ultima ninsoare ne va fi răsplata
C-am trăit departe, printre cerbi cărunţi,
Vulturii de pradă ne vor scrie soarta
Petrecută-n taina stânelor din munţi
Cât oi fi pe moarte, tu să fii plecată
Să-mi aduci din lume nişte doctorii
Că-ntre certitudini şi prejudecată
Eu sunt muribundul marilor iubiri
În dementa noastră izolare surdă
Omenirea toată vrea a mai zări
Singura iubire ce a vrut să ardă
Dinspre miază-noapte către miazăzi
De o fi să vină peste noi năpasta
Când va fi să cadă ultimul cocor,
Tu să-mi spui femeie, cât din lumea asta
Fuse lumea noastră şi cât lumea lor?
Şi de se mai poate, drept în faţa porţii
Unde-aşteaptă sfinţii ultimul prohod,
Să-mi lăsaţi doar şansa ca în faţa morţii
Să mai văd odată merii dând în rod
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
BOLȚI TĂCUTE…
Bolți tăcute ce-n mistere
lumea toată colindați
și cu-a Duhului putere
înspre mine vă aplecați.
Îmi trimiteți printr-o rază
câte-un semn din partea voastră
ce pe umăr mi se-așează,
deschizându-mi o fereastră.
Dincolo de bolți se-ascunde
un regat cu marii Sfinți,
glăsuirea mi-o aude
în ale mele rugăminți.
Eu mă despletesc de toate
înspre-ai voștri ochi străjeri,
mă închin cu pietate
în surâs de zori și-n seri.
Maricica Miloievici
(drepturi rezervate de autor)
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 