
Pur şi simplu
Am iubit puţin sau poate
uneori prea mult
am scrijelit nume pe scoarţa
copacului din mine însă
în adâncul meu literele au sângerat
în mijlocul lucrurilor eram doar eu
(Autor: Teodor Dume)
Redactor șef Camelia Boț

Pur şi simplu
Am iubit puţin sau poate
uneori prea mult
am scrijelit nume pe scoarţa
copacului din mine însă
în adâncul meu literele au sângerat
în mijlocul lucrurilor eram doar eu
(Autor: Teodor Dume)
Redactor șef Camelia Boț

Bună seara!
POEZIA ZILEI, Maria Poiană.
Ieși, soare dintre nori, și îmbracă în culori
Câmpuri, inimi și poieni, sufocate-n buruieni!
Plângi , soare, dacă vrei! Tu nu plângi fără temei.
Dar de vreo trei zile-ncoace faci din lacrimă băltoace.
Ș-apoi, plânge și grădina că i-ai înecat lumina.
Ieși, soare dintre nori și te reazemă de flori!
Dacă raza îți e șchioapă și privirea ți-este mioapă,
Iriși proaspeti, albi, cutează, ca să-ți vindece o rază.
Macii roșii vor și ei, să-ți vindece două-trei.
De-o rămâne una-două ți le-o vindeca cu rouă
Iarba crudă din grădină. Și-ai să-i dai la schimb lumină.
Hai! Prinde-mă de mână și clipește-a vreme bună.
Vrei să râzi? Că râd și eu, când ți-e râsul curcubeu.
Curcubeu frumos, vărgat, la o margine de sat.
Curcubeu cu două stele peste casa maicii mele.
Una-n deal si alta-n vale, nici un dor să n-o prăvale.
Și-alte două între ele să mi-o apere de rele.
m.a. 4.06. 2021 Băilești
autor: Maria Poiană
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț

O poezie al cărei mesaj a fost mut!
Destin
de Petre Poștașu’
Ce nobil răsare tristețea
În ochii ce-ți cad pe pământ,
Când taci și te treci ca o umbră
Și buzele palide-ți sunt!
Oftezi și te-apasă pe umeri
Destinul mai greu ca oricând,
Te-ndoi ca o creangă subțire
Sub biciul bătăii de vânt.
Te pierzi cu amurgul în noapte,
Te doare și-ai plânge puțin
Când simți că și-a prins deznădejdea,
În sufletul tău rădăcini.
Și-n noaptea tăcerilor multe,
Icoană-n fereastră te-așezi,
Te dor anii grei dinainte
Când n-ai vrut trădarea s-o vezi.
Când beai cu nesaț din otrava
Cea dulce a buzelor lui,
Voind să-i dai toată ființa
Și viața pe tavă să-i pui.
Rămâi la fereastră icoană,
Veghezi cerul până târziu,
Speranța-i pierdută și moare
Pe-un cal rătăcit în pustiu.
Când zorii șterg stelele toate
Oftezi și șoptești vorbe-n vânt,
Pui capul pe mâinile slabe
Și somnul te prinde plângând.
Femeie frumoasă și tristă,
Te-ai șters înainte de timp.
Ce nobil răsare tristețea
Pe ceara din chipu-ți sublim!
Redactor șef Camelia Boț

ÎN PARADIS
Azi mi-a venit așa,
să te-ntreb iară
de ce mă mai iubești
dacă nu știi
că trenul meu
a mai trecut prin gară
și au rămas
peroanele pustii,
Poate-ai să vii și tu
într-un vagon de clasă
la o cușetă
cu oglinzi și bar,
te-oi aștepta
pe canapeaua trasă
lângă jobenul meu
de mic hoinar…
Vom povesti
câte prin lume-s duse,
câte-au mai fost
și câte vor mai fi,
în legănarea trenului,
supuse,
palmele noaste, sigur,
că se vor întâlni,
Ele vor spune totul,
cât dor mi-a fost
de tine,
și ție, câtă dragoste
și suferință-ai dus,
În trenul care-alunecă
pe șine,
se leagă visul tău,
iubito, de-al meu vis,
dar azi, acarul nostru,
a schimbat macazul
și ne-am trezit cu trenul
iubirii-n paradis…
01.06.2021
Marin Rada
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț

Locul întâi cu felicitări
Măicuța
Autor Rotariu Dorel
Domoală e valea și-i molcom pârâul,
Cărări despletindu-l , animă tot SATUL,
Căsuțele-s albe, încinse de brâul,
Pridvoarelor puse spre poartă de-a latul.
În ele, rămas-au tot greul să ducă,
BIEȚI vârstnici scornind POVEȘTI la NEPOȚI,
C-afară nu-i vreme de COASĂ ori furcă,
Și stau părăsite, în șură-ntr-un colț.
-Vedeți o maicuță ce PLÂNGE-n pridvor?!…
-Nu TRECEȚI de dânsa ci dați-i binețe!…
Urâtul o stinge, căci crudu-i FECIOR
În lume plecat-a pe drumuri RĂZLEȚE!…
Măicuța, semn așteaptă-n divine CĂI,
Lumină s-aștearnă în negru-i pridvor,
Icoana doar știe cât plâns, ochii săi
Vărsat-a să-ntoarcă, pierdutu-i FECIOR!…
S-a stins tinerețea pe ulițe-n sate,
Lipsesc cosânzene și bravi feți frumoși,
Nu mai vor basme nepoții , ci lapte,
De tânără mamă și ochii-i duioși!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț

INTIM
~Pande Ionut~
Căsuța mea nu are decât patru camere,
vopsite în roșu aprins,
lumina vine dinspre azuriul ochilor.
Trupul e gardul ce-o-nconjoară,
putrezit pe alocuri, cu uluci atârnând.
Mi-am făcut ordine în casă;
am șters și ochii cu o lacrimă,
ca să intre lumină proaspătă.
Miroase-a trecut și… a curat;
din vinul vechi, mai am vreo cinci litri
ținuți într-un vas sculptat cu doruri adânci.
Am sădit un salcâm în fața casei,
cu tata, când eram copil.
La umbra lui odihnește acum mama,
hrană și miros de amintiri.
Trec din cameră în cameră, culeg o scamă,
trezesc un vis, șterg praful din șanțul
unei răni, asud și mă așez într-un fotoliu
întrupat din regrete, iluzii;
peste el nu trece timpul…
Într-un colț de perete, aproape neobservată,
șade speranța; măruntă ca mila străinului!
Nu suport muște în casă, nu-mi place
bâzîitul lor;
mi-e suficientă vizita gândului.
Ah, nu mai pleacă odată!
Nu-i suport văicărelile,
parcă-mi strecoară noaptea!
Acum stau liniștit la umbra pomului,
deasupra oaselor vechi și… și aștept…
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț

TU N-AI PLECAT ~Marin Rada ~
Tu ai plecat
dar au rămas cuvinte
cu chipul tău de neatins,
o vreme
au curs în rama
unor slove sfinte,
tăcerile unei iubiri
perene,
Tu ai plecat
dar vine dinlăuntru
un glas care te cheamă
înapoi,
va trebui să-nvingem
depărtarea
când florile-amintirii
vor ninge peste noi,
Tu n-ai plecat
și totuși
te-ndepărtezi de mine
m-atingi doar cu privirea
și dorul rupt din rai,
eu, ca un orb,
te caut
cum caut nemurirea
și-ți cer,
măcar o clipă,
cu mine
să mai stai.
18.05.2021
Marin Rada
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț

Mărăcinii
Ne-au invadat în noapte mărăcinii
și ne-au lovit ca valuri înspumate…
Ne-am depărtat încet, parcă și spinii
ți-au înțeles cuvântul – nu se poate!
N-am stat de vorbă noi, pe îndelete,
să evităm cuvântul despărțire…
Ne-am acuzat de multe și cu sete,
uitând că dragostea e-un fir subțire!
Orgoliul nostru rupt-a legământul
iar firul cel subțire s-a uscat…
A mai rămas ca martor doar pământul,
să-l semănăm –se pare-c-am uitat!
Pământul nostru-i sterp, fără de roade,
l-a invadat furia din cuvânt…
Mânia noastră sufletul ni-l roade,
e ca un spin ce-i legănat de vânt!
S-a strecurat un spin și-n așternuturi,
plutim,fără de țintă, nicăieri…
Iubirea mea, te-ai risipit în lucruri
și nu mai vrei să fii ce ai fost ieri…
Ne-au invadat în noapte mărăcinii
și ne simțim ca pe-un peron de gară,
de parcă așteptăm trenul minciunii,
lăsând iubirea noastră să dispară!
N-a mai rămas acuma nicio punte
și s-a întins ca ciuma o tăcere
pe care n-o învinge niciun munte,
de ne privim absenți, cu neplăcere!
Îmbătrânim…dar tot ne știm pe drumuri
și am ajuns, iubite, ca străinii
și singuri vom străbate alte vremuri…
Ne-au invadat în noapte mărăcinii!
Mirela Șoimaru
Redactor șef Camelia Boț

BAGAJUL VIEȚII
(în afara concursului)
Mai pune-mi, Doamne, în BAGAJUL vieții
Un picur de RĂSFĂȚ și alinare,
Un simplu val din anii tinereții
Când nu știam că-ngrijorarea DOARE.
Mai dă-mi o clipă de copilărie
Și nu gândi că timpu-ți PRĂPĂDEȘTI,
Ce-nseamnă-o clipa dintr-o veșnicie,
Când râzi, când cânți, când zbori și când iubești?
Acum, ca și NICICÂND dă-mi o POVAȚĂ,
Dă-mi inocența dulce-a unui PRUNC
Și făr’ de griji să hoinaresc prin viață
Și-n valul purității să mă-arunc.
Să fiu un inocent în NEPĂSARE
Și timpu-n loc să stea la nesfârșit,
Să nu existe grijă și-ntristare
Sau timp trecut, aiurea IROSIT.
Mai pune-mi, Doamne, în bagajul vieții
Un dram de timp, atât de PREȚIOS,
Un simplu val din anii tinereții
Când totul era dulce și frumos.
Mirela Cocheci
Redactor șef Camelia Boț

Simfonie de vară
Din petale sorbi-voi roua dimineții,
Să-mi astâmpăr setea din seceta vieții.
Petale de mătase, brocart și catifea,
Roz, roșii și albe ca fulgii de nea.
Și ca-ntr-un descântec mă voi transforma
In fiecare floare din grădina mea.
Voi fi crin regal, bujor și iasomie,
Voi fi și busuioc și trandafir,
Si ce parfumuri, o nebunie,
Miresme-mprăștiate, un delir !
Cor de păsărele eu voi dirija,
Fluturii dansând, pe flori vor zbura.
Greierii-n acorduri de chitară
Cânta-vor simfonia printre flori,
Un adevărat concert de seară
Printre licuricii spectatori.
Drepturi de autor rezervate
Mariana Pezzolo
04.06.2021
Redactor șef Camelia Boț