Zbor spre înălțimi

Premiul special 1Mai

SĂRUTUL MORȚII
Georgeta Radu

Joacă-ți rolul păgân, la-mpliniri de soroc,
și-apoi mușcă din stei, când culegi nenoroc!
Sporul templului vinzi duhului necurat
și adormi viscolind în alcovul pătat
de străbuni păcătoși ce-au nuntit desfrânări,
cu tăciunii din iad aprinzând lumânări.

Mergi și dormi în ciulini, stinge – ți ochii cârpiți,
ce sticlesc, pofticioși, spre un pumn de arginți,
pretinzând că nu văd ce urechile-aud
și trădare aștern pentru verdele crud
izvorât în pustiu, dintr-un mugur sfințit
de un Cuget Divin, Trup de pâine și vin, c-un sărut, răstignit!

Ai vândut pe nimic Adevărul din Cer.
Acum, mințile-ți pierzi, toate visele-ți pier.
Moartea, ce, până ieri, îți părea crunt dușman,
azi ai vrea s-o-ntâlnești, simți că ți – ar fi balsam.
Doare crunt Duhul Sfânt și de el vrei să scapi,
înțelegi că, de-acum, pe Pământ nu încapi.

Plângi și urlă-n deșert, că – n grădină n-ai loc!
Doar cu moartea plătești moartea unui proroc.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical, 12 Aprilie

Locul întâi: Printre petale
de Violeta Andrei Stoicescu

În zori, când se revarsă roua din petale ALBE
Pe firul ierbii, cu şoptiri de diamant,
Şi-n murmur lin se-alintă mugurii pe ram în salbe,
Se-aude zvon de primăvară din neant…

E-atâta dor în pomii înfloriți, şi-atâta viață,
Parfumul lor strecoară-n INIMI un fior…
Iubirea prinde ARIPI din sclipiri de dimineață,
Şi-n SUFLETUL pustiu se-avântă iar în zbor.

Se NAŞTE-o nouă zi cu adieri de primăvară.
Voi n-auziți cum BATE-acum încet în geam?
Veniți să stăm sub liliacul înflorit, afară,
Ce-ascunde dulci arome-n floarea de pe ram!

Ne-am IZOLAT sub măşti, şi prea trudiți de-nsingurare,
SĀRMANI şi trişti ne plângem drumul uneori…
Ieşiți de-acum sub mângâierea razelor de soare!
DORMIȚI din nou sub cerul liber, printre FLORI!

Înveşmântat în straie fermecate de lumină,
Seninul cerne primăvara printre nori,
Şi ninge cu petale în splendoarea din grădină,
Într-o eternă simfonie de viori…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical, 18Aprilie

Confesiune ~Cristina Tunsoiu~

Mă pierd în RUGĂCIUNE,
Cu sufletul strivit
Și ars ca un tăciune…
De-un dor NEBĂNUIT!

Sunt FREAMĂT și durere,
Sau FLOARE-n lunga noapte…
Visez la Înviere,
Mă detașez de moarte!

Pe-o PALIDĂ conștiință,
DANSAU picuri de rouă
Dulci lacrimi de căință,
Se risipesc când PLOUĂ!

MORMÂNT îmi este fapta,
Iar ÎNGERII au zburat…
Aș fi DORMIT la dreapta
De nu m-aș fi încurcat!

Îmi recunosc păcatul,
Mă apasă amărăciunea…
Sunt om… voi face altul,
Și-nchei confesiunea!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Camelia Boț

Mi-s ochii incolori

Nu vezi că mi-s
ochii de cer atârnați
și clipele-n iubire
de soare vânați,
Că pașii
mi-i semăn și-i adun
din ploi
și din verdele crud
ce-ncolțește-n noi…?

Nu vezi cum
ceru-mi soarbe
azurul din ochi,
când dorul tău
mă descântă
de deochi
și-mi cresc
aripi ce se frâng
în zbor,
plutind ca un vis
deasupra unui nor …

Nu vezi că mi-s ochii incolori
De atâta dor de al iubirii fior?

29.04.2021
Camelia Boț

Redactor șef Camelia Boț

Ioan Giurescu

PORT VINA DE A TE IUBI

Un glas din cer a poruncit :
– Să fie peste tot lumină ! …
… și ca prin vis s-a revărsat
iubirea sfântă de-nceput,
ca sentiment neîntinat
ce nu știam că o să țină
s-ajung să-l gust, să fie-al meu…
… iar ochii mei, lipiți de tină,
văd deslușit, zâmbesc acum,
‘nainte să se fi pierdut.

Un glas ca tunetul a spus :
–Să fie ape și pământ !…
… și-au fost mai multe de atât…
A fost iubire ca-n povești
și stele mii se legănau
pe tonul unui dulce cânt…
A fost și-un dor, un dor nestins,
purtat pe aripi mari de vânt,
un vânt călduț care striga :
– Iubitul meu, pe unde ești?…

Și fără să fi fost chemat,
a apărut și-un mare rău.
Făcea prăpăd printre iubiri,
iubiri mai albe ca zăpada.
Se urca sus, mai sus de cer
și se credea a fi un Zeu.
Dar eu, păzit de-a lui furie,
eram ascuns la pieptul tău…
Lupta în van să mă atingă,
ori cu pumnalul, ori cu spada.

… Și au trecut ani mulți de-atunci,
să fie mii, chiar mii de ere…
Iar noi, purtând iubirea-n taină,
‘nainte să ne fi văzut,
simțeam ceva, simteam un dor
ascuns prin tainice unghere,
un straniu gând, un vis real,
ceva ce inima ne cere,
legându-ne curat, pe veci,
iubirea sfântă de-nceput.

De-atunci, când nu ești lângă mine,
vreau veri senine, fără ploi,
că ard de dor, de dorul tău,
ca-n focul luat de Prometeu,
să împărțim în taină totul,
viața-ntreagă să fim doi.
Nicicând să nu mai spun „doar eu” ,
ci-ntotdeauna să spun „Noi”…
… să-mi fi iubire, să-mi fi tot,
Tu, Doamna sufletului meu…

Și strig neîncetat de-atunci :
– Iubesc privirea ta senină,
iubesc și Raiul de la munte,
așa cum tu preabine ști,
iubesc și pasul, mersul tău,
care se unduie-n grădină…
Chiar de vor fi acuzatori
să mă condamne fără vină
și-n ochii lor sunt vinovat,
port vina de a te iubi…

drepturi rezervate de autor

…Ioan Ciurescu…23.04.2021…

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 9 Aprilie

Poveste de dragoste
~Vio Sterian ~

Sub fereastra noastră cântă serenade, o mandolină,
Prin geam șoaptele de-amor se strecoară în surdină,
În odaie candelabre ard în focul lor idile,
Se-nvelesc cu dragostea două sufletele umile.

Cum să fac să te ascult, dintre miile de șoapte?
Care dor îmi răscolește visurile dintr-o noapte?
Ești dorința ce mă arde sau mirajul din iluzii,
Suflet adunat în brațe sau speranțele-n confuzii.

Te adună iar sub pleoapă, bobul cristalin de rouă,
În vâltoarea dimineții împart zorile în două,
Umplu iar carafa vieții cu nisip de amintiri
Să ne îmbătam, iubito, din pocalul cu iubiri.

Glezna timpului își trece peste tâmple fulguiala,
Odihnesc în pașii noștri macii roșii rânduiala,
Ne îmbracă primăvara-n floarea albă de plăceri,
Buza ta catifelată are iar gustul de meri.

Îți culeg din asfințit șoapta strângerii în brațe,
Strălucesc în ochii tăi stelele pe cer paiațe,
Izvorâte-n așternuturi, gusturi de iubire tandre
Mi te-au dezvelit, minune, în lumini de candelabre.

Te respir mereu, iubire, în orice lăsat de seară,
Zorii ne trezesc cu dorul de-a veni amurgul iară,
Cântă serenade-n corzi sub fereastră o mandolină
S-a-mbătat povestea noastră cu o dragoste sublimă.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 28 Aprilie

Tăcuți, pășim în doi ~Tîrnăvean Ana-Corina~

Din vremi ce-n cronici au rămas nescrise,
eu, suflet rătăcit, călătoresc,
să regăsesc, să simt ce doar în vise
puteam simți ce-nseamnă să iubesc.

Înspre apus mă îndreptam tăcută,
cu pași mărunți, împiedicați și grei,
purtând în suflet lung suspin, drept luptă
și dulce gust de-amar dictat de zei.

Prin neguri gri orbecăiam bezmetic
să caut pașii tăi, să îi urmez,
din vremuri de-nceput, în ritm poetic,
să simt, să zbor, să plâng sau să vibrez.

Ai noștri pași, uniți în nemurire,
alături și la braț cu Dumnezeu,
pășeau spre infinit fără grăbire,
scriind despre întregul Tu și Eu…

Într-un târziu, ne-am regăsit în treacăt
și lacrima și clipa-a amuțit…
Doar visul mai șoptește-n dulce freamăt…
… Tăcuți, pășim în doi spre infinit…

.. Un TOT etern, predestinat de îngerI,
un Univers în care lacrimi nu-s…
… Ne-ndepărtăm de valea multor plângeri,
spre-un răsărit născut dintr-un apus…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 17 Aprilie

La o margine de timp
~Maria Poiană ~

La o margine de timp cu firimituri de clipă
fără nici un anotimp, bate vremea din aripă.
De pe fruntea-i de cleștar, pică stropi de nemurire.
Fără vină sau habar, parc-ar vrea să-mi dea de știre,
C-o fi vremea chibzuinței să mă lepăd de tristețe.
Să pun capăt suferinței și s-o-mbrac în frumusețe.

N-am nici plasturi nici bandaje. Și-al meu suflet sfâșiat,
Stă captiv între grilaje pe un cer întunecat.
Nu-s grilaje nici de aur, nici de-argint, nici de aramă.
Sunt grilaje reci de doruri care-l seacă și-l destramă.
Dincolo de cerul rece si de negura-i de smoală
Îl așteaptă ceru-albastru cu sclipiri de poleială.

Haide, ieși din agonie și de lanțuri te dezleagă,
C-ai trăit doar în robie și-n tristețe-o viață-ntreagă!
Doamne, dă-i alt rând de aripi și-l îndreaptă spre lumină.
N-a știut decât să ierte. Asta-i singura lui vină.
… Iartă-i și Tu , Doamne, teama care-i adâncește rana.
Și-l așteaptă în grădină să-i pui plasturi de lumină.
Și-un bandaj de alinare pentru orice dor îl doare.

m.a. Baia Mare 15. 04. 2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Zorovavel Petrehuș

Să dai lumii cuvinte (Poetului…)

Nu şterge purpura
cuvintelor rătăcite
printre simţurile
degetelor
piciorului răsfirate între
borduri apolitice.

Căldura şalului
ce împresoară lumi
de corzi vocale
să-ţi curgă nevălurit
în aorta poetică,
drumându-se
spre înaltul orgilor
boltite bizantin.

Nu plânge în urma cuvintelor,
silabe şi imagini
ceţoşate.
Nu mai
sunt ale firului cărunt
şi nici ale degetelor atingătoare
de lume stearpă.

Cărări, trotuare şi toamnele
apelor paşilor tăi să-ţi
sfârşească mersul blând şi domol
în cetatea cuvintelor lumii,
dând lumii cuvinte…

Zorovavel Petrehuş

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 18 Aprilie

Departe sunt de tine! ~Mirela Soimaru~

Departe sunt de tine iar țara mi-e străină,
Nu te mai simt alături în vise sau la cină…
Sărutul neputinței mă duce-n nebunie
Dar flacăra iubirii rămâne pururi vie!

Departe ești de mine și toată suferința
Zvâcnește-adânc în carne, îmi tulbură ființa…
Mă mai gândesc, iubite, la timpul petrecut
Ce a rămas acolo, în golul din trecut!

Inelul logodirii adoarme în sertar,
Mă doare depărtarea cu ceața ei din var!
Și aș mai vrea să-ți spun că te aștept cuminte,
Să-ți scriu cât te iubesc, nu mai găsesc cuvinte!

Mă copleșesc nimicuri, dar nu, nu te-am uitat!
S-au întâmplat și lucruri ce-adânc le-am regretat…
Am perindat prin lume, trăindu-le în doi
Atâtea lucruri sfinte ne-au ars pe amândoi!

Departe ești de mine, cărarea ni-i incertă,
S-adună stropi de lacrimi, privirea mi-i inertă!
Nepăsător e timpul și nu se mai întoarce,
Ne-a destrămat furtuna iar ploaia-ntruna toarce!

Aș mai schimba și soarta, dar-iată, nu se poate,
Trăiesc din amintire, le prețuiesc pe toate!
Departe sunt de tine…și țara mi-e străină,
Te-ai risipit în lucruri, accept, dintr- a mea vină!

Acum mă ninge toamna, de ieri, pe totdeauna,
Te-aștept să vii, iubite, răsare totuși luna!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: