Teodor Dume,
Carte: Quand les invers traversent la rude. Ediția: Stellamaris, Franța
Traducerea: Amalia Achard
Editor: Michel Chevalier
Quand les ombres traversent la rue
à chaque coin de rue
il existent d’ombres
aux yeux fermés
elles traversent la rue
c’est la même foule
qu’hier
j’ai le sentiment de transiter
d’un passé à l’autre
je refais le chemin
dans ma tête
je rentre dans l’histoire des gestes
qu’avait fait
mon père
non
aujourd’hui je ne traverserai pas…
Redactor șef Camelia Boț
Urme…
Privesc în zare, printre gene,
un soare ce apune roz,
lumina-i caldă mă inundă
și zâmbetu-i e merveilleus.
Ca să privesc în depărtare,
am străbatut multe poteci si culmi,
că fiecare pas m-a dus,
tot mai aproape de căldura lui.
Ieri parcă-a fost mai înnorat
și totul gri părea şi sumbru,
dar astăzi s-a înseninat
și-n suflet simt un roz curat.
Şi, totuşi …dacă mă opresc,
privind în urmă, ce zăresc?
Că am lăsat doar urme pe nisip,
cu primul vânt, mi-e teamă c-au pierit…
-Marieta Coman-
din vol. ” Nuanțe de suflet ” – 2020
foto :internet
Redactor șef Camelia Boț
Întrebări
Autor Gina Munteanu
Drepturi de autor rezervate
De când n-ați mai zâmbit la soare
Și să îi mulțumiți că încă luminează,
Că dăruiește viață din fiecare rază
Și-mparte dimineți la fiecare?
Lunii, de câte ori i-ați spus
Că fără ea nopțile-ar înghiți pământul,
Că-n preajma ei inima-și țese cântul
Îndrăgostitului mereu sedus?
Când ați vorbit ultima dată
Florilor și sărutat petalele ce le-aparțin
Ori v-ați oprit în loc măcar puțin
Să-mbrățișați cu sufletul natura toată?
V-ați aplecat genunchii oare
Să mulțumiți covorului de iarbă
Că se așterne la picioare ca să vă absoarbă
Tristețea pasului ce doare?
Grăbiți mereu, privați de simplitate
Trăim mecanic și tot la fel iubim.
Întortocheați de „nou” adesea nu mai știm
Că viața se-oglindește în sensibilitate.
Redactor șef Camelia Boț
Sub pleoapa lunii ~Violeta Andrei Stoicescu ~
Rătăcesc pe aleea
pe care amurgul
alungă ultimul vers al zilei…
Zburând printre umbre,
o săgeată de foc
străpunge orizontul
lăsând în urmă
flăcările apusului…
Îmi caut drumul
spre casă
printre ruinele clipelor ucise…
Zefirul
îmi mângâie sufletul
pictând acorduri de seară
pe portativul albastru
al cerului.
Mă aşez
sub pleoapa lunii
să ascult tăcerea pietrelor
sub apăsarea întunericului.
Târziul îşi face loc
acoperindu-mă cu mantia nopții…
O altă zi
dispare în neant…
Şi-adorm
cuprins de vraja clipei
surprinse în flagrant…
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Ecuația iubirii
~Mihaela Moisescu~
Adun în gând frânturi din mine
Le fac pământ, pământ de flori,
Mă dor iubiri, și plâng rubine
Și-ascult suspinele-n viori.
Adun și zilele pierdute,
Le înmulțesc cu zori în doi
Așa încât îmi ies mai multe
Decât o viață în nevoi.
Împart și scad lacrimi căzute
În ecuația iubirii,
Am înțeles în zile multe
Că sunt adepta amintirii.
Scad pașii mei tiptili spre tine,
Adun săruturi evantai,
Mă răcoresc în zile pline
Cu visuri mici prinse de rai.
Îmi înmulțesc azi pașii grei
Și sper ca într-o zi s-ajungă
Acolo unde ochii mei
Privesc în gol înspre-o secundă.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Povară ~Cristina Ghindar Greuruș~
Mi-s gândurile chinuite
De-atâtea amintiri ce dor,
Privirile mi-s rătăcite
Pe ceru-albastru fără nor
Și mi-s durerile trezite
De-atingeri care-au fost cândva,
Iar șoaptele, neauzite,
Şi-acum îmi mai transmit ceva.
Viaţa îmi este aşa goală
Acum, când nu am niciun rost…
Dar cui să mai cer socoteală?
Trecutul meu parcă n-a fost.
El este azi și-ntotdeauna,
Uitat de caldul anotimp.
L-a-mprăștiat, crudă, furtuna,
În alte vieți și în alt timp.
Singurătatea mă doboară
Și mușcă inima-ndoită.
E mult prea crâncenă povară
Ce astăzi îmi e hărăzită.
Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înălţimi
14.04.2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
POEZIA
Poezia e un joc de cuvinte-n armonie,
E o muzică ce vine dinlăuntrul sufletesc
Sau secretul ce-a scăpat din substanța cenușie
Când, cu inima deschisă, sentimentele vorbesc…
E un templu construit pe idei conspirative,
Este cumul de vibrații, de miresme și culori,
De imagini, de tablouri și trăiri figurative,
Poezia este arta de a revărsa comori
Prin cuvinte cu polei din misterele gândirii,
E o punte între oameni, un balsam de catifea,
Poezia e izvor pentru tainele iubirii,
Este muzică divină… și-am atins cerul cu ea…
Am simțit că mă înalț și ating nemărginirea
Când m-am conectat cu gândul, printr-un zbor, la Absolut
Și m-a binecuvântat, mi-a promis chiar nemurirea
Când voi scrie poezie într-o carte convolut.
Redactor șef Camelia Boț
UN SINGUR DOR ~Daniel-Petrișor Dumitru~
Mi-e dor de dorul meu de poezie
Și de-un sărut sub teiul înflorit.
De trupul tău suav mi-e dor, Femeie,
Mi-e dor să fiu din nou îndrăgostit!
Mi-e dor de dorul meu de veșnicie,
Să fiu considerat un păcătos.
Fără Credință lumea e pustie,
Tot mai puțini se-nchină lui Hristos.
Mi-e dor de dorul dorului de mine
Și de iubirea pură îmi e dor.
Înnobilat de lacrimi și suspine,
Să zbor lângă un spirit călător.
Iar când voi fi – din aste doruri toate –
Un singur Dor, fără a fi numit;
Mă voi retrage în singurătate,
Liber mă voi renaște-ntr-un alt mit!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
ROMÂNII
De-ați ști ce tristă-i primăvara,
căci puii nu-i mai cresc în poala verde.
Copii, veniți, vă cheamă țara,
pe cer, nici ciocârlia nu se vede!
De-ați ști, se rupe frunza-n codru,
rapsodia nu are cine o cânta,
Deasupra țării noastre-i negru
hotarul încep străinii al măsura.
Azi de veniți cu toți acasă
treceți peste Carpați cum ciocârlia,
Să ne-adunăm toți trei la masă,
toți trei copii ce-i are România!
Și câtă iarbă, câtă frunză
din morminte străbunii vor ieși,
Iar lumea-ntreagă să auză,
că neamul românesc nu va pieri!
Călcați pe trupuri, nu o dată
am apărat Europa de puhoi.
Umiliți tăcem deocamdată
când degetu-ntr-una e spre noi.
Mila nu o vrem, nici nu aștept,
răzbunare nu scrie pe obrazul meu,
Români, arma noastră e în piept
singura putere este Dumnezeu!
Lupte ai pierdut de multe ori,
român te-ai ridicat de-ai fost înfrânt.
De ai murit, pieptul tău în flori,
doar doarme, în pământul țării sfânt!
Maria Defrancz
05 05 2021
Imagine internet
Drepturi rezervate de autor
Redactor șef Camelia Boț
De vorbă…
Am căutat vorbă cu vântul,
Nici n-a stat, că e grăbit.
Să se-ntreacă iar cu gândul,
Vină am; căci l-am oprit!
L-am oprit lângă un munte,
Să-l întreb; cum o mai duce?
S-a-nălțat mai sus de frunte,
Și-a-nceput cu ploi s-arunce…
Mă-aplec să-i întreb stropii
Poate au un pic de vreme.
Care cad ușor ca vara snopii
Strânși de brațele Ilenei.
Îmi sting setea la izvor
Și-l întreb dacă mai poate,
El răspunde temător;
Ce-o duc în lumea largă
Mângâind piatră cu piatră,
Făcând omul să-nțeleagă
C-au pornit toate din vatră.
Iar dacă le lași să sece
Din izvorul sufletesc,
Va rămâne totul rece
Ce va fi nepământesc.
©️
Versuri: Tatiana Golimaz Gotonoaga Poză preluată
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 