Își plânge trandafirul lacrima Pe firul ierbii care l-ai călcat, Trecând cu gândul și cu patima În nopți târzii cu cerul înstelat,
Să culegi aroma dulce-amară, Să o strecori în sufletu-nsetat… Penița uitată-n călimară Tînjește dup-un dor înrourat
Născut din roșu-aprins de catifea , Un orizont întreg a colorat Să-și lase asfințitu-n palma mea. A vântului necunoscut oftat
Să-mi cânte la fereastră simfonii, Compuse din fiorul unui dor, Să nu ne fie clipele târzii, Când ceru-și cerne umbra dintr-un nor.
Din lacrimile ploilor ce cad, Trandafirul a ales trei boabe Să picure pe sufletu-mi de jad, Cu patima ce-otrava ei o soarbe.
Iarba frematândă-ți poartă pasul Pe malul gândului însingurat, Atunci când îți vei trăi popasul Pe brațele de dor înrourat.
Eternități promise
Te cere șoapta mea însingurată Ce se-adâncește în clipele târzii, În ea, raza de soare strecurată Îți încălzește nopțile pustii.
Daca-aș putea ți-aș da o fremătare Prin ramuri desfrunzite dintre gânduri, Cu primavara mea le-aș îmbracă în floare, Să-ți fiu o poezie printre rânduri.
Să mă culegi cu mâna-ți tremurândă, Să mă așezi pe boltă printre stele, Să-ți fiu pe-altar de foc ofranda blândă Ce te-a salvat din joc nebun de iele.
Păcatul o să-l port o veșnicie Să nu te-atingă negura uitării, Să fiu izvorul tău de apă vie, Din el să sorbi nectarul vindecării.
Și dacă toate-acestea te vor cere, Să-ți faci culcuș în ale mele vise… Vei șterge lacrimile mele grele, Să-mi dăruiești eternități promise.
Zile se scurg Înspre amurg, Mult prea grăbit Spre infinit, Pași rătăciți, Muguri striviți, Stele se sting, Îngerii ning, Clopote bat Pe înserat, Un alb catarg Se pierde-n larg, Mări fără fund Taine ascund, În ceas târziu Un vers mai scriu, Născut din patimi, Stropit cu lacrimi, Vreau să fiu iar Spirit hoinar, Să zbor râzând La tine-n gând, Să te cuprind, Să mă aprind, Să îți sărut Cuvântul mut, Buzele moi, Umerii goi, Să ne iubim, Să-ntinerim, Cuplu de vis În Paradis. Câtălin Iancu
La tine-i încă iarnă, iarnă siberiană Și arctică-i privirea din gânduri cenușii De-aceea-ți scriu iubite cu-a primăverii pană Ce-o-nmoi azi în cerneala de muguri timpurii.
Voi pune mult, mult soare în versurile mele Polenizându-ți calea spre inima-ți cu dor Și-un Paradis albastru din mii de viorele În tine se va naște, cu fluturi mulți în zbor.
Să-ți curgă primăvara prin gânduri și prin vene Și mugurii de zâmbet să se desfacă iar Nimic să nu rămână din vechile troiene, Să-nvie colțul ierbii din albul glaciar.
Să-ți umple liliacul privirea de petale Cu ea să mă întâmpini la nunta cea de flori Să-ți fiu din nou mireasă în timpuri noi, florale Să ne cunune cerul cu-albastrele-i culori.
Dansa-vom sub magnolii tangoul vieții noastre Și reîntoarse păsări suav ne vor cânta, Răscolind prin zodii, găsi-vom cele faste Să ne surâdă soarta, în vremi ce vor urma!
Privind apusul, Gândul pleacă hoinar către tine. Te chem în gândul meu Să fii lângă mine. Este spactaculos Când valul stropește faleza. Îti trimit spectacolul grandios, Când mii de curcubeie, Ce cântă uvertura Nopții de basm, Ce trage cortina. Peste soarele plecat la culcare, Daincolo de zare. Cerul sărută marea, Luna strălucește, Privesc cerul cu stele. Din patru puncte cardinale. Luna își oglindește, Chipul îndrăgostit. Privind peste umăr Soarele adormit.
CAUTĂ-MĂ
Caută-mă, în sufletul tău Acolo, mă rătăcesc mereu. Ți-am lăsat o rază de soare, Să te-alinte cu candoare. Caută-mă pe câmpul cu maci Acolo, vei găsi scânteia de iubire, Ce sufletu-ți va mângâia Și vei simți a mea fericire. Caută-mă, când stelele răsar, Pe ale parcului alei. Vei găsi scânteia de iubire Și vei afla sublima fericire. Caută-mă, pe nisipul fierbinte O scoică din mare o perla îți întinde. Să te vadă fericit, Să te simți din nou iubit. Caută-mă, în inima ta Acolo, vei descoperi cerul cu stele Din inima mea. Vei regăsi Petalele iubirii tale. Iubirea-i floare de cireș, Niciodată nu dă greș. Va inflori pe ramurile inimii tale O vei recunoaște pe cale.
A mai rămas o umbră tristă Din tot ce s-a numit iubire Și nu știu, azi, de mai există Un drum măreț spre fericire.
A mai rămas o amintire Ce se va pierde în trecut Și-n taină va pleca-n neștire Pe un drum nou, necunoscut.
Miros tristețea de departe Și milă mi-e acum de tine, Doar visul mai îngână-n noapte Tăcutele urări de bine.
Privesc cu ochii plânși și goi O depărtare necuprinsă, Prăpastia ce-i între noi E-așa de mare și de-ntinsă!
Mă-mbrac în negru absolut Să duc durerea mai departe. Mi te-am dorit atât de mult! Dar viață crudă ne desparte.
…………………………………….
Aștern tăcută pe hârtie Gând istovit de așteptări Și-aș vrea, această poezie, S-ajungă peste mări și țări.
Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant Coordonator – doamna Florentina Savu Grup – Zbor spre înălţimi 08.02.2021
Eşti… Eduard Bucium
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată, Cu gleznele fine dar talpa crăpată, Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!
Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii, Tu porţi rânduiala bunicilor tale, Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”
De visele nopţii vorbesc numai ochii Când plouă în ei ori mijesc răsărituri, Din taina puterilor tale cresc mituri, Dar tu le ascunzi între falduri de rochii
Eşti mamă și soră, iubită și muză, Și pâine pe masă, și „sare-n bucate” Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!” Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză
Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă Și ești rugăciunea din vreme de seară Când totul e iarnă, tu ești primăvară, Femeie ce ştii a rămâne frumoasă… 16 februarie 2021
Steaua fără nume ~Iancu Cătălin ~
Prinde-mă de mână, du-mă sus ,la nori, Alungă-mi tristețea c-un sărut aprins, Desenează-mi vise în mii de culori, Vreau să îmi fii vară pe-ntregul cuprins .
Strânge-mă în brațe, mă simți cum vibrez? Aprinde-mi pe cerul nopții galaxii, Doar iubirea noastră să ne fie crez, Să culegem macii roșii din câmpii.
Ninge-mă în suflet cu aripi de dor, Mai plouă-mi în gânduri lacrimi din ochi verzi, Spune-mi o poveste să adorm ușor, Leagă-mă de tine strâns, să nu mă pierzi.
Prinde-mă de mână, hai să alergăm Dincolo de zare, dincolo de lume, Să deschidem ochii larg și să visăm La o stea a noastră, steaua fără nume. Câtălin Iancu 24.02.2021
E viața ~Cristina Ghindar Greuruș~
În văi se prăbușesc cascade, Pe vârfuri se înalță soare Și păsări zboară în arcade Plutind în stoluri visătoare.
Pe munți sunt foșnete ascunse, În mări, luciri tremurătoare, În suflet, taine nepătrunse Acoperite de splendoare.
Pe dealuri e mirosul viei Învins de roua dimineții, La câmp e trilul ciocârliei Care surâde iarăși vieții.
Și totul este din natură, Mirosul rânced al pădurii, E apa cristalină, pură, Surâsul tainic al trăirii.
Și e candoarea tinereții, E zâmbetu-nflorit pe față, Nescrisul vers al frumuseții, E viața care te învață.
Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant Coordonator – doamna Florentina Savu Grup – Zbor spre înãlţimi 26.02.2021
Mi-a șoptit în vis tăcerea nopții, Despre sărutarea ta divină, Îmi stătea-n singurătăți pricină, Dintr-un vis lăsat la voia sorții.
Mi-a șoptit iar noaptea despre tine, Scormoneai prin visuri amintiri, Strânse-n palma vechilor iubiri, Dintr-un oarecare dor de mine.
Mi-au tăcut și șoaptele din nopți, Nu te mai găsesc trecând prin visuri, Ard coșmarurile-n flăcări paradisuri, Și-mi cresc ziduri înalte-n loc de porți.
Mi-a șoptit și inima tot despre noi, Cum c-aș fi eu un nesfârșit izvor, Tu, căprioara care-mi bea din dor, Într-o pădure exilată de-amândoi.
Vino la mine-n vis de dor în noapte, Lasă-mă să-ți sărut iar sânul crud, Să îți fac din iubirea sufletului scud, Și-apoi să-ți vindec buzele de șoapte.
…dă-mi timp, şi am să mă dau pe mine Dă-mi timp să pot să-ţi fiu aproape Şi primăvara care vine Să nu mai împrăştie moarte. Dă-mi timp, că eu nu am, l-am irosit Pe atâtea lucruri nefolositoare, Dă-mi timp, ca să mă satur de iubit Să te iubesc pe-un colţ de soare, De-aş avea timp Eu l-aş da tuturor Indiferent de ziuă şi de noapte Dar nu mai am şi sunt doar călător Mă-mpart doar între naştere şi moarte.
Nelu Cazan / 06.03.2021.
ACROSTIH- (ACROSTIHUL:Te iubesc mult dragostea mea)
..de ce te întrebi aici mereu? Căt te iubesc, căt te doresc, Când eşti aici în pieptul meu? Tu chiar vrei să înnebunesc? De ce îmi aduci mereu Atâtea lucruri din trecut, Ţi-am tot jurat credinţă-n minte Vrei să-o ei iar de la început? Aşa cum tu îmi eşti departe La fel şi eu aici îţi sunt Dar, te iubesc pe semn de carte Pe Crucea Sfântului Mormânt, Mă faci să jur, mă faci să plăng Din nou să-mi fie dor de tine, Eu te iubesc şi acum în gând Şi mi-aş dori să fii cu mine. Of Doamne! cât mă chinuieşi Nu e iubire, ci blestem, Aici trăirile lumeşti Sunt amăgire şi pelin. Eu îţi voi scrie şi la noapte Iubirea mea de vis şi chin Aşteaptă-mă pe Semn de carte De-oi mai fi viu, poate am să vin. E grea şi tristă depărtarea, De n-am să ajung să nu fii tristă. Te rog aprinde lumânarea Pe lume Dumnezeu există.
Zbor spre înălțimi 