Zbor spre înălțimi

Așteptări fierbinți

La asfințitul dintre lumi
Te-aștept în serile de luni
Cu flori de tei în calde cești
Ca să mai depănăm povești.
Si-n zilele de marți, fierbinți
Cu infuzatele-mi dorinți
Te-aștept în prag de răsărit
Sub bolți de cer nemărginit.
Și miercuri iarăși te aștept
Cu gânduri strânse în buchet,
Ce-mprăștie în jurul meu
Miros de flori de curcubeu.
Și joi te-aștept între doi sori
Să mă cuprinzi de subsiori
Și-n lan de grâu copt, dezlânat
Să mă îmbii către păcat.
Iar vineri, pe un jilț, cuminte
Te chem prin calda-mi rugăminte
Sperând că sâmbăta-n amiezii
Tu vei veni să mă dezmierzi.
Și-aprind lumina-n muc de ceară
Pe locul tău, stă o chitară
Și sper duminica ce vine
Că-mi vei cânta versuri divine.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Himera…

Îmi ațipise gândul pe florile de tei,
Și mirosea a tine, ce-abia dădeai în pârg.
Doar câteva secunde, te-am sărutat cu sârg,
Cât ți-ai avut sălașul, aici, sub ochii mei.

Apoi, ca o himeră ce-n viața mea ai fost,
Ai dispărut degrabă, fără să te mai văd,
Făcând, cu strășnicie, în inima-mi prăpăd,
Și-al vieții sens, făcându-l să nu mai aibă rost.

Degeaba înfloriră, în toamnă, trandafiri!
Tardive erau toate, să le mai fac atunci:
Nu mai cântau nici mierle, nu mai cântau nici cuci,
Și-am pus pe veci căpăstru, fățarnicei iubiri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

POVEȘTI  PRIN CAPRIFOI

Ce flux duios agonizează- n ceață

Și cade puf peste iluzii moi,

Azi plouă păsări dis- de- dimineață,

Iar  eu ți-am scris povești prin caprifoi.

Ți-aș  fi răspuns despre salcâmi căzuți,

Dar întrebările-s pe gardul serii,

Când iarba se încalță-n pași  pierduți

Și se dezbracă de petale merii…

Tu , nu întoarce ochii înapoi,

De fum dantela se destramă, oarbă ,

Se spală amintirea până joi

Când  și Isus  își mai usucă- n iarbă

iubirile  întinse peste noi,

Să se  înalțe ca liane-n crâng

Cum viața-și plimbă  umerii ei  goi,

Prin visul tău  dormind în atriul stâng!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Căutând zborul în colțuri uitate

În colțul stins al clipei ce dispare,

Mă prinde visul greu, fără cuvânt,

Cu pașii strânși în umbre de uitare,

Caut un zbor sub cerul cel mai frânt.

Fragilitate-mi crește o fântână,

Cu apă lină, rece ca un gând,

Și visul meu tresare să rămână

În colțul mic al lumii, tremurând.

Zborul ce-l port în piept nu se arată,

E plâns și dor în el, și răsărit,

Se frânge blând pe muchia uitată

A unui vis ce nu s-a mai ivit.

Și totuși caut, chiar de nu se vede,

Prin colțuri moi și stinse de dureri,

Eternul nostru care nu se pierde

Și-un zbor curat născut din primăveri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dezrobiri

Cosița se-mpletea în râuri de candoare
Și gânduri se-adunau în cuiburi de lumini;
Sub fruntea cerului, doar răsăritul moare,
Apusul stă ascuns în aripi de flamini.

Te-am sărutat pe buzele de clorofilă,
Regina nopților albite de fobii,
Și-am alungat, din suflet, clipa de argilă
Ce-mi sta o za în lanțul stinselor robii!

O, gingașă eroare, pasăre fluidă,
Cu timpul semănat în cântul sibilin,
Te-aleargă lorzii toți, în luturi să te-nchidă,
Ca oasele de soare-n ochii de venin!

Și mă sorbeai în pâlpâit de aripi sure,
Ca roua, peste buze, florilor de mac
Și-n roșul de chindii al zbaterilor pure,
Muream și eu, și tu, și veșnicul tic-tac!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viața ca un gard de sârmă ghimpată
(autor: teodor dume)

E mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
să-mi părăsesc viața
și să ating colțul cerului
cu buzele însângerate de macii crescuți
pe coapsele unei femei satisfăcute
sau poate ar trebui să mai învăț
câte ceva
din primul sărut
când ochii îmi erau umiliți
de întunericul din interiorul
unui adolescent insistent
aflat la primul oftat

nu nu sunt o victimă
ci poate doar un complice

mă uit în ochii ei și învăț
învăț să rostesc cuvântul
pe care
nu l-am spus de multă vreme
e ca mersul pe apă
căderi scufundări și atât…

nu nu vreau să cred
că-mi pot înlocui viața
aerul e toxic și lumea din jurul meu
mă înghiontește cu privirea
și timpul se întoarce împotriva mea

e mult prea devreme sau poate
mult prea târziu
să ridic ancora
prinsă în cadavrul aceluia
care am fost
la ceasul în care
am depus peste lacrimi și suferință
o coroană de flori roșii
mă uit în ochii ei și văd o singurătate
ce s-a sinucis din dragoste întârziată

știu că e mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
să trec dincolo gardul de sârmă ghimpată
să mă aplec pe genunchi la mormântul ei
și să strig Doamne!

și mai știu că și singurătățile
iubesc ca și oamenii

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Un gând

Printre orele mute
Se strecoară un gând
Monoton și absurd
Ca un șarpe plângând

La ruleta iubirii
Joac-un zar norocos
Aruncându-l din palma
Ce-o deschide sfios

Între umbre și raze
Timpul fură din zbor
Ochii dorm obosiți
Pe un nor călător

Pași-s tot mai înceți
Gândul tot mai departe
Îl citesc ca pe-un rând
Care fuge din carte

Și te văd…o fereastră
Iar deschisă spre mine
Unde visele toate
Dimineața-s senine

Și-am uitat să te-ntreb
Tu,pe un’ te-ai pierdut?
Când e-amurg și-nserarea
Înnoptează în lut

Ai plecat, te-ai întors?
Ești aici și nu știu?
Căci trăind nu-nțeleg
De sunt mort sau îs viu!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț