Zbor spre înălțimi

Să vii

De vei veni în seara de pe urmă,
Să bați ușor cu degetul în geam,
Arzând de dor, să nu isc vreo furtună,
Măcar o clipă scurtă să te am.

De vei veni, să porți cămașă neagră,
Pășind ca cerbul lin către izvor,
Când luna s-o ivi, și-ți va fi dragă,
Nu mă privi în ochi, văzând cum mor…

Cuprinde-mă cu brațele – amândouă,
Privește îndelung spre răsărit,
Când la apusul meu târziu, mă plouă,
Tu flutură-mi cămașa în zenit,

Căzută pe genunchi, strângând țărâna,
Cu mâinile cu care te-am cuprins,
De s-o stârni, spre răsărit, furtuna,
E clipa de pe urmă ce-a învins.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pragul vârstei a III-a

Pe cerul nopții mai bântuie o stea
Iar eu m-agăț de ea cu disperare,
Mi-i gândul prins în ochi de peruzea
Și-n umbra nopții caut o scăpare.

M-apropii cu pași repezi de un prag
Și parcă-mi este frică să îl trec
Căci voi lăsa în urmă ce mi-i drag
Și nu voi ști cum timpul să-l petrec.

M-am dedicat cu trup și suflet muncii,
Colegii-au fost aproape la nevoie,
Sub ochii noștri ne-au crescut și pruncii,
Ne-am pus inima-n palmă, toți, cu voie.

Locul de munc-a fost a doua casă,
Dar în curând nu va mai fi la fel.
De rostul bătrâneții cui mai pasă?
Ce dacă n-ai un ban în portofel?

Ai vârsta standard de pensionare?
Relația de munc-ai încheiat.
E treaba ta ce faci în continuare
Până la prima pensie de stat.

În timpul ăsta trebuie să trăiești,
Să dai la stat acele dări lunare
Și Doamn’ ferește să te-mbolnăvești,
Că-n perioada asta n-ai asigurare.

Așa sunt legile, cu dus-intors,
După o viață-n muncă pleci sărac
Și te întrebi de ce e omu-așa, fricos
Când trece al pensionării prag.

N-aștept minuni, sunt foarte realistă,
Doar spun și eu ce-au spus premergătorii,
Poate legiuitorii vor găsi o pistă
Să plece-n demnitate muncitorii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

POEZIA NOPȚII CE TOCMAI A TRECUT

RONDELUL PESCARULUI TĂCUT
George Ceausu

Mă chinuiesc să bag o râmă-n ac
Și-njur mai abitir decât birjarii
Căci mi-am uitat acasă ochelarii
Pe când puneam sticloanele-n rucsac.

Ca să-mi astâmpăr nervii din stomac
Întinși la maxim, aflați pe avarii,
Mă chinuiesc să bag o râmă-n ac
Și-njur mai abitir decât birjarii.

Deși, de ciudă am motive varii
De a da cep sticlei cu coniac,
Refuz s-o fac și alte noi scenarii
Le am în cap, dar mult mai bine, tac…

Și iar încerc să bag o râmă-n ac!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dumnezeu culege via-n rai

Intoarce-te bătrâne de la coasă
dezbracă-ți fânul și îmbracă ia
E timp de pus bucatele pe masă
acum când Dumnezeu culege via

Ai îngrășat pământul cu sudoare
și ai durut prin spicele de grâu
ai rătăcit cu păsări călătoare
neliniștea spălatului la râu

și obosind aducerile-aminte
atârnă-ți coasa moartă de pereți
întinde-te pe-o laviță cuminte
și roaga-te la îngerii tăi beți

Dar nu-ți uita părinții de sub cruce
și du-le o bucată de mălai
că toamna asta vine și se duce
când Dumnezeu culege via-n rai…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sărută-mă

Sărută-mă în prag de dimineață
Pe ochii somnoroși, mustind în dor,
Și readu-mi surâsul larg pe față,
Ștergând tristețea din gând călător.

Sărută-mă-n amiezile-nsorite,
Pe fruntea-nrourată de poveri!
Prinși în năvodul dulcilor ispite,
S-ardem pe rugul înfocatei veri.

Pe prispa serii, când luna răsare,
Învăluită-n maramă de-argint,
Cu buze moi, să-mi dai o sărutare,
Pecete, dragostei noastre, punând.

Sărută-mă când toamna se coboară
Pe tâmpla anilor încărunțiți!
Și-n șoapte de amor mă înfășoară,
De fluturi somnambuli să fim nuntiți.

Și-n sărutări iarna să ne găsească,
Îmbrățișați pe-o margine de vis!
Lăsând în urmă forfota lumească,
Să ne refugiem în paradis!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ARDERI BACOVIENE

Ard Bacoviene duioase psihoze,
Amintiri febrile dintr-un cer răvășit
Ce încă îngână silabe-n sincope
Din algebra dusă la minus înfinit

Și mă doare pulsul de atâta viață
Pierdută pe drumuri netrecute în hărți,
Geografii oculte ce nu te învață
Să împarți iubirea în două jumătăți

Și ard și tristeți ascunse sub scara
Prelungului ecou bipolar
Ard scrisori netrimise dintr-o catedrală
În care și vântul șuieră-n zadar

Încă ard în mine secundele pierdute
De statui de ceară la Madame Tussauds,
Sau de sfinxul mut de la piramide…
Tu nu vezi, iubite, că am ars de tot?

Că m-am prefăcut în fum de țigară
Și mă risipesc, mă fac rotocol,
Mă strecor sub geana ta hibernală
Ca să ard, iubite, cu tine cu tot!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SĂ-MI FII

Să-mi fii clipă albastră
Printre vise pierdute,
Tu să-mpletești
Între inimi o punte.

Să-mi fii strop de lumină,
Pe-a inimii închinare,
Pe suflet să-mi coși
Parfumul din floare.

Să-mi fii picul de rouă
Cules din zori,
Pe inimă să-mi picuri
Ai dragostei fiori.

Să-mi fii cerul senin,
Ascuns într-un tic-tac,
Și visul nevisat,
Cu tine să-l îmbrac.

Să-mi fii cer miruit,
Pe-a gândului cărare,
Cu tine să sfințesc
A inimii închinare

Să-mi fii bob de speranță,
Când zorii se ivesc,
Și-n palma ta curată
Gânduri să-mi adâncesc.

Să-mi fii, mereu, acasă
Când drumuri se desfac
Și-n dragoste să pot,
Credința să-mi îmbrac.

Să-mi fii stea luminoasă
Pe-a inimii cărare,
Când cerne cu întuneric,
Să-mi fii rază de soare.

Să-mi fii astăzi și mâine,
Mereu și întotdeauna,
Când soare e pe cer
Și când vine furtuna.

Să-mi fii și să ne fim
Din zori până-n chindie,
Să-mi fii și să ne fim
Pe drumul spre vecie.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dor de mare

Sunt furtuni ce dor adesea-n răsărit,
Marea le ascultă când suspin,
Le aprinde vântul când ușor mâhnit
Viforind se stinge-n cânt de zbor divin.

De-aș putea privi marea iar, să trag
Aerul în piept, și să-l pot păstra,
Să m-așez cu cortul pe al ei meleag,
Pentru-a nu gândi, pentru-a medita

Căci timpul se scurge, bântuie ușor
Prin umbrele nopților, fără cuvânt,
Ne poartă prin ceea ce noi numim „dor”,
Ca frunza purtată de-al toamnelor vânt.

Când zorii răsar, îmi spun iar încet
Că marea mă cheamă, că soarele-i viu,
Și-n suflet îmi crește un vis desuet
De-a spune ce simt… și-atât să mai scriu.

Din valuri răzbate un glas de sirenă
Ce-adună în taină trăirile mele,
M-ajută să merg spre o dulce migrenă
Ce-n tâmple pătrunde ca vântul prin vele.

Iar razele serii, încet, trecător,
Închid ușa tainelor toate.
Rămâne cu mine doar al inimii dor,
Ca steaua iubirii s-o duc mai departe.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Versul tainei

Dimineți cu rozul… murmur de lumină,
Dimineți cu rozul limpezind în tihnă
Ochi de vise-n floare și netemătoare,
Ochi de ceruri line, pline de splendoare.

Am în versul tainei crini topiți în miruri,
Gânduri vin hoinare, le-mpletesc în șiruri,
Îmi petrec minunea, o alint în poartă,
Inima-mi tresaltă, dulce și-nțeleaptă.

Strâng în podul palmei lacrimi din potirul
Unui dor ce-și uită, până-n zori, suspinul,
Soarele-mi zămbește dintr-o lume nouă
Și-mi sărută-n joacă licurii de rouă.

Oo, gingașă clipă, ca un har, senină,
Îmi tresari în brațe, ageră, deplină,
Și te-alini în poala unei flori măiastre ,
Lumi se-aștern, albastre, în abisuri caste.

Câta bucurie îmi inundă zborul!
Mă dezleg de noduri, liber mi-e fiorul
Și m-arunc în largul dimineții clare,
În tot adevarul Clipei arzătoare!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț