Nicoleta Lupu

Destin

Mi-au zidit ființa pe un colț de zare,
Pe-un versant de munte prăvălit în mare,
Prinsă-n două lumi, fără de scăpare,
Nu pot să cobor, nici să urc pe cale…

Ploile mă surpă, adâncind cărarea
Valurile bat, răscolind uitarea,
Soarele- n apus mă ademenește,
Și la răsărit, visu’- mi răscolește,

Mă cerne mărunt, prin site de mori,
Și- mi macină somnul, printre patru sori,
Rătăcind prin hăul vameșilor, tristă,
Cu cei patru sori, legați în batistă,

Stinsă e lumina, dar ea se răzbună,
Din odaia nopții, zăbovi o lună,
Pe oglinda apei, lunecă-n tăcere,
Printre văluri albe, zdrențe de durere.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristiana Iliuță

Ană…

Ană, în pridvorul casei, soarele și-a făcut scară,
Două mere sunt pe prag, dorul a rămas de-aseară.
Când ai luat, în zori, ulciorul, te-ai făcut că nu le vezi
Și -ai pornit așa, grăbită, la fântână, prin livezi.

Ciutura nu vei găsi-o, am furat-o pe-nserat,
De ți-e sete, să mă chemi! Sunt cu plugul la arat,
Potecuța mă tot strigă și-am pornit-o ca turbat,
Șapte dealuri am în cale, șapte dealuri le străbat.

Ți-oi aduce, la chindie, două mere și-o gutuie,
Ană, să păzești pridvorul, unde soarele se suie!
Bate vântul, răscolește, de departe-ți văd altița,
Am ajuns, dar nu-i de șagă, acum ai închis portița.

Dar ce joc îmi faci tu mie, zăvorând cu doruri grele
Ochii mei încrâncenați în șiraguri de mărgele?
În odaie, un opaiț luminează ochii mei,
Ană, Ană, pui de drac, în privire am scântei.

Ană, în pridvorul casei, luna și-a făcut o scară,
Dorul nu știe de șagă, tu l-ai făcut de ocară
Și s-a cuibărit tiptil în buchetul de sub grindă,
Mirosind a busuioc și-o intra hoțește-n tindă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Coca Elena Mahalu

Câte-n lună, câte-n stele

Câte-n lună, câte-n stele
Toate-s dorurile mele
De demult, și de acum
Pe al vieții tainic drum.

Când era salcâmu-n floare
Strângeam vise-n cingătoare,
La urechi, cireșe coapte
Și trăiri cuprinse-n șoapte.

Am plecat singură-n lume
Lăsând vara cu lungi umbre,
Anii au trecut pe rând
Cu tinerețea în gând.

Nu mai pot să fiu copil
Printre ani pășesc tiptil,
Număr florile de tei
Ce-mi însoțesc pașii grei…

Câte-n lună, câte-n stele
Așa-s dorurile mele,
Multe, udate cu rouă
De inima ruptă-n două,

Ce plânge la ceas de seară
Trecutul, care coboară
Cu pașii grăbiți de timp,
Schimbând iar un anotimp…

În acorduri de vioară
Mi-amintesc, a câta oară?
De dulcea copilărie
Ce în veci n-o să mai fie,

Așa cum a fost odată
La casa cu maci la poartă,
În cerdacul cu mușcate
Și povești adevărate…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angelica Manole

Despre dor…

În graiul spicului de-acasă
Și-n lutul greu prins într-un plug,
În limba dulce și frumoasă,
Stă dorul-cântec în amurg.

Că nu e vorbă pusă-n palme,
Băută din ulcior cu apă…
Din ale sorții ape calme
Clepsidra vremii se adapă.

Cuvântul dor are de toate:
Iubire, crez și jurământ,
Frânturi de viață și de moarte
Și rădăcini aspre-n pământ.

Doar unu-i dorul scump de țară,
Ce-și duce chinul prin străini,
Și altu-i dorul care ară
În porți mâncate de rugini.

În lume este dor de mamă,
De frați, nepoți și de bunici,
De chipul mamei prins în ramă.
E dor de oamenii de-aici.

Dar dorul care face punte
Între dorința de-a iubi
Și între gându-ascuns sub frunte,
E dorul nostru de a ști!

De-aceea, azi, mi-e dor și doare,
Căci dorul nostru nu-i ușor,
E prins în razele de soare…
De veșnicie-mi este dor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

IARBA de ACASĂ

Am pus din vreme banii la ciorap
Că vreau să cumpăr un hectar de iarbă
Să beau și să fumez ca un harap
Cu smocul lung din firele de barbă

Din loc în loc să pun și niște nap
Să îl mănânce capre fără zgardă
Apoi s-o rotisez ca la proțap
Dar să aleg cornuta a năroadă

O să plantez semințele cu spor
Să crească iarba-naltă tot mai deasă
Ca firele de lână pe fuior
Să tricotez șoseta și mai groasă

Dar mă gândesc să țes și un covor
Cu firul împletit fără croșetă
Pentr-un altar în piață la obor
Unde mă rog s-ajung și eu poetă

Acolo sunt icoane de talcioc
Și lumânări se vând printre podoabe
Dar pot să fac un echitabil troc
Cu banii de vacanță-n țări arabe

Buget mi-ar trebui și pentru coasă
Și dacă-mi dă guvernul și o roabă
O s-o plantez tot iarbă și în casă
Să o cosec cu drag când voi fi babă

Dar investind averea din ciorap
Nu pot să plec la soare în Maroc
Să stau pe plajă cu basmaua-n cap
Și să m-afum cu iarba din chiștoc

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paul Andrei Rîpă

Le Emissioni Di Una Foglia

Sono nata verde piena di vita,
piano piano, il tempo mi ha ingiallita,
racchiudendo in me una parte di Sole.
La mia sinistra, tutta rossastra,
custodisce un ardente tramonto,
le mie nervature di un marrone scuro
richiamano la terra…
Mi guardo intorno con dispiacere,
ma, pur sapendo che
il distacco dalle mie sorelle é imminente,
faccio un ultimo sforzo per sorridere…
Con le ali del vento
do inizio al mio ballo
per ricongiungermi con la mia madre Terra.
Sono gioiosa,
piena di gratitudine,
per essermi ritrovata con lei.
Ora vivo pienamente il suo amore,
sento le sue braccia calorose,
donarmi una culla eterna
dopo la mia così breve sventura…
Sono e sarò sempre
fonte di giovinezza per te, madre Terra.

Emisiile unei frunze

M-am născut verde plină de viață,
încetul cu încetul, timpul m-a îngălbenit,
închizând în mine o parte din Soarelui.
Stânga mea, toată roșiatică,
păzește un apus de foc,
nervurile mele de un maro închis
cheamă pământul…
Mă uit în jur cu tristețe,
dar, în ciuda faptului că știam
că despărțirea de surorile mele este iminentă,
fac un ultim efort să zâmbesc…
Cu aripile vântului
dau tonul dansul meu
să mă unesc cu Mama Pământ.
Sunt bucuroasă, 
plină de recunoștință,
pentru că m-am regăsit cu ea.
Acum, trăiesc iubirea ei pe deplin,
îi simt brațele calde,
dându-mi un leagăn etern
după scurta mea aventură…
Sunt și voi fi mereu
fântâna tinereții pentru tine, mamă Pământ.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ana-Maria Tudorache

Cireșe la urechi

De s-or scutura trei maci
și de porți în suflet verde,
tu dă-mi mâna ș-apoi taci.
Hai cu mine și te pierde!

Să ne-ascundem după soare,
când mai veseli, când mai triști,
la un pas sau doi de mare,
cam nebuni și cam artiști!

Să bem ceai de mușețel
sau vin alb, de asta vrei,
să coboare un porumbel
și să ne-mbătăm în trei!

Să ne minunăm că este
încă timp de-o acadea
ș-apoi să-mi cânți o poveste
scrisă-n zațul de cafea!

Să-ți ghicesc, vorbind în dodii
și de viață și de moarte,
dar cum n-am habar de zodii…
Doar de bine să ai parte!

Să mai lenevim o vreme
printre pietre foarte vechi,
pân’ ne cresc în ochi poeme
și cireșe la urechi!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Serghiescu

Mâinile

Mâinile tac, ascultă și fac…
frământă fierul, modelează oțelul,
rotesc secunde și doruri rotunde,
mângâie vise cu aripi deschise,
apasă-n tăceri, alină-n dureri…

Mâinile tac, ascultă și fac…
creionează iluzii, răsfiră confuzii,
adună cocorii la marginea zării,
scriu pe plăcere cu deget de miere,
aprind asfințitul, cuprind infinitul…

Mâinile tac, ascultă și fac…
scutură norii, revarsă fiorii,
cern așteptarea, străpung depărtarea,
răsucesc amintiri, fură iubiri,
înșiră mărgele din lacrimi de stele…

Mâinile tac, ascultă și fac…
adună ecoul, caută noul,
înfloresc începutul, veghează trecutul,
zdrobesc chemări, pe umeri de zări,
rătăcesc în lumini, cresc rădăcini…

Mâinile tac, ascultă și fac…
trag brazde aprinse, în luturi de vise,
cresc muguri de pâine, în lanul de mâine,
răscolesc jaruri vii, în maci purpurii,
mângâie fluturi, învie săruturi…

Mâinile tac, ascultă și fac…
ţes ploi de lumini, în petale de crini,
se-odihnesc în albastru, pe umăr sihastru,
pulsează rotund în sfere de gând,
cresc galbene vise în palme deschise…

Versuri din volumul
TĂCEREA DIN NOI

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Costina Tănasă

Dorule…

Dorule, îmi vii grăbiș,
Te strecori în vis furiș
Și mi-aduni de prin trecut
Amintiri ce m-au durut,

Le stropești cu praf de stele
Și dai foc inimii mele,
Le stropești cu praf de vânt,
Să se-anine de cuvânt.

Te-aștept, dorule, să vii
Și să-mi faci din noapte zi,
Să-mi plimbi simțurile toate
Prin poienile-înflorate,

Să respir parfum de floare,
Să sorb picături din soare
Și din roua dimineții,
Așa cum o fac poeții.

Ce ne-am face fără dor?
Viața-ar trece prea ușor,
Seacă, fără amintiri,
Doar prezentul în priviri,

Inima ar fi de piatră
Fără dor de mamă, tată,
Iar iubirea ar fi rece
Fără dorul ce-o petrece.

Câte lacrimi am vărsat,
Doar Dunărea le-a aflat,
Care-mi știa dorul meu
Și îl fugărea mereu.

Prindea lacrima-n aval
Și-o transforma în cristal.
Bob, cu bob, cristale-o mie,
Străluceau în poezie.

Versul haină-a fost la dor,
De-am putut să-l port ușor
Și străluce und’ se duce,
E un dor amărui-dulce.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rony Eduard Codreanu

CÂT PRIMĂVARA…

Mi-ador cu amănuntul harta,
mânându-i spre cântec conturul,
cât primăvara-mi stă culoare,
e floare-n suflet și-mprejurul.

Cât primăvara-mi stă-n seducții
și pasărea cu cer se scrie,
îmi măsor timpul din icoane,
ștampilă fac din tot ce-i ie.

Cât primăvara-mi stă ninsoare,
la rever, florile, insigne,
cu verde îi țes așternuturi,
dezbrac iubirea de enigme.

Mân primăverii aventura,
sunt nudu-i inel de logodnă,
urc florii buchetu-n incendii,
se predau inimi fără tocmă…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț