Zbor spre înălțimi

Aprindeți candele pe cer

Mă duc cu drag pe-un drum râzând,
Și tot pe el mă-ntorc plângând,
De multă sărăcie,
Că-nlănțuite suflete,
Vânându-se a foamete,
Se zbat ca-n colivie.

Dar colivia-i nu-știu-cum,
Perdea-ntr-o jariște de fum,
Şi pâclă-necăcioasă,
Și tot mai mulți se rătăcesc
În haos de surghiun lumesc,
Pe drumul către casă.

Cu val de val, s-au smuls pe rând,
Simțiri din suflet și din gând,
De îndumnezeire,
Si-n locul lor, s-au pripășit,
Nu înzecit, ci înmiit,
Gheene de-amăgire.

Legați iar Cerul de pământ
Şi vă sfințiți din Duhu-i Sfânt!
Atâta putem face…
Că parcă nu a fost nicicând
Ca azi, pământul mai flămând,
De dragoste și pace.

Aprindeti candele pe cer,
Că ni-i pământul prea stingher,
Și prea fără de tihnă!
Și cu iubire, dați-i lui,
Precum e-n Cerul Tatălui,
Răgaz pentru odihnă.

🖋maria-apăvăloaie-lungu 22. 02. 2022
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dumirire

Cât poți fi de liber, oare, cât de îndrăzneț?
Fericirea, pentru tine, are-un magic preț?
Inimi agere se-nvoltă până pe o stea…
Ba din flori îmi furi sărutul, ba din catifea!

Să îți știu mijind prin preajmă… dorul, mi-aș dori,
Să colind hai-hui prin sensuri, poate m-aș feri…
Lasă-mă în ritmul propriu, nu mă rătăcesc,
Într-un spațiu preedenic, lung… mă dumiresc!

Am o slobodă uimire să-ți tresar în piept,
De ce harul tânăr doarme, de ce nu-i deștept?
Vreau să-mi cânte printre ramuri de salcâm vioi,
Să-nflorim a doua oară, să fim doar noi doi!

Noi și Universul însuși, într-un fin extaz!
Mi se înfioară gândul, rumen în obraz…
Mă-nfășor în tonuri simple, nu te-ademenesc,
Doar îți cer tot cerul vieții, plin de nelumesc!

Să-l alint în graiuri dalbe, ca pe-un mult iubit,
Lumi să se înalțe-n slavă de la răsărit
Până-n miezul nopții… mistic, de atât frumos,
Nu-i așa că n-ai cunoaște… joc, mai prețios?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Numai poezia!

Străin și călător pe-acest pământ
Destul am încercat să schimb ceva…
Am fost, voi fi și sunt ceea ce sunt,
Prefer s-o spună poezia mea!

Nu neg nimic, nu le afirm pe toate,
Dar nici nu sunt creștin de mucava…
Și când iubesc cu milă și dreptate
Vă sunt dator cu poezia mea!

Trăim în lumea sfintelor păcate,
Virtuțile nu mă mai pot salva…
Și chiar de-ar fi să le adun pe toate
Am să le frâng prin poezia mea!

Refuz mirajul fructului oprit,
Miracolul ce n-am să-l pot afla…
Dar când în taină l-am descoperit
Vi-l dăruiesc în poezia mea!

Nu pizmuiesc sau cer despăgubire
Când cei ca voi m-au vitregit cândva,
Sunt menestrel crescut în mănăstire
Și-am să vă iert cu poezia mea!

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Colind

Izvorul cântă dintr-un șes când munții se închină
La ceru-n frunți de nori cules, Lumină albă, lină.
Din foșnet dulce de stejar, mai cade câte-o pânză
Pe tâmpla unui vechi altar, de-ngălbenită frunză.

La ieslea cu surâs divin, un cor de îngeri cântă;
Crăciun cu sufletul hain, în mâini povești frământă.
Cu ochi de plânsul cristalin, al împlinirii sfinte,
Maria frânge în suspin durerea de părinte.

-Marie, prunc neprihănit în tine e născutul,
Cu ochi de cerul înflorit și glasul, absolutul!
-Marie,-n sâni izvoare-ți curg și Fiul tău le-adună
În trupul crud de demiurg și-n palmele de tină!

Când magii Fiul ți-au văzut, cu toți se închinară;
Și s-au mirat, și au crezut, și imnuri îi cântară.
Isus, născut în trup de om, cu Dumnezeu ființă
Culege roadele din pom, când fapta-i o căință.

Director editorial: Camelia Corina Boț

După incursiunea foarte interesantă prin poezia domnului Gabriel Feresuaru, iată-ne în cea de-a şaptea zi! O experienţă inedită care

ne ajută să descoperim poetul, dincolo de cuvinte!
Şi pentru că maratonul literar se încheie în această seară, vă invit dragii mei să-l
privim pe protagonistul nostru şi dintr-o altă perspectivă! Drept pentru care am ales poezia „Îndemn”. Consider că în aceste versuri se concretizează toate dorurile şi toate aspiraţiile „pământeanului” Gabriel Feresuaru!

Îndemn…

CARTEA MEA-I FIULE O TREAPTĂ!
Iar gândul către tine mă îndreaptă!
Pășește apăsat spre nemurire
Cu drag de treptele ce duc la împlinire…

Dacă greșesc, băiatul meu, mă iartă
Drumul spre ADEVĂR ți-e scris în soartă!
CARTEA MEA-I FIULE O TREAPTĂ!
Urcușul hotărât e-a vieții artă…

Nu voi lăsa destinul să omoare
Sufletul meu, pierdut în infinit…
De tine, fiul meu săpat în piatră…
Nu ezita! Urcă spre-o lume-n care

CARTEA MEA-I FIULE O TREAPTĂ…

Director editorial: Camelia Corina Boț

IARNĂ ABSENTĂ

Motto:
„Ou sont les niege d’antan ?”
Francois Villon

Primăvara asta este cam născută prematur
Dintr-o iarnă impotentă cu zăpezile puține
Eu mă simt ca o matroană netăiată împrejur
Din bordelul de cuvinte,de metafore și rime.

Aș pleca pe jos cu tine spre ținutul cel lapon
Să îți fac iglu de gheață cu vedere către mare
Tu să mă iubești cu țurțuri amețită de Villon.
Lăcrimându-mi înghețarea cu o lacrimă de soare.

Dar iubito iarna asta nu mai este ce a fost
Este ca iubirea noastră prea fierbinte și nebună
Am să-nvăț să ning zăpada de cuvinte pe de rost
Și-ți voi dărui un zâmbet de nămeți urlând la lună…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

JOCUL DE-A PRIMĂVARA

Ce-ar fi să ne jucăm, îi zise iarna,
Vântului adormit pe-o buturugă.
De-o săptămână n-a suflat în goarna,
Cea care pune oamenii pe fugă!

• De-a ce să ne jucăm, întrebă vântul,
  Cu glas domol, ca de vioară veche?
  Zăpezile, ți le-a-nghițit pământul!
  Când te-mbrăcai în alb, făceam pereche!

Dansam tango cu fulgii de zăpadă!
Pe rând, îi ridicam de subsuoară!
Dacă îți scoți zăpezile din ladă,
Rog Cerul să ne cânte la vioară!

• Dar, Vântule, nu am zăpezi dosite!
  Poeților le plânge călimara!
  După atâtea zile obosite,
  Eu zic să ne jucăm de-a Primăvara!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ALTFEL DE COLIND

Amnezicii bătrâni cu ochii goi
Au poarta de la stradă zăvorâtă,
Aveau la ea o cheie amândoi,
Dar unde-o fi, că e de-un timp pierdută?!

Doar câinele dă semne pe la poartă
Că sînt acasă și că-i dau stăpânii
Dreptul câinesc de a lătra la soartă
Și de a-și rupe colții-n coaja pânii.

Tâlhari de vise nu mai vin de-o vreme,
Nici hoți de suveniruri nu mai sînt
Și nici poștași la poartă să te cheme
De când scrisorile se scriu pe vânt.

Copiii nu mai vin, sunt grei de lume,
Și între ei și-ai lor, un blank enorm
Vorbește despre vechile cutume
Cu fluturii ce-n crisalidă dorm.

Doar îngerii copii la ei mai vin,
Le-arată Steaua drumul fără greș
Cu Leru, Dalbe flori și Linu-i lin…
Știau de cheie… Era tot sub preș.

Redactor: Nela Viorica Boda

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

IL FICO-

C’è un frutto prelibato,
che ha rinchiuso
sotto la sua buccia violacea
tutta la dolcezza di questo mondo.
In esso palpita
un cuore amorevole, 
pronto a sfamare
le anime povere e ingenue
alla ricerca
dell’amore infinito.
Quel frutto violaceo,
prelibato,
che cresce anche nelle terre più aride
di questo mondo,
è il divino fico.

Smochinul

Este un fruct escuisit
care a închis
sub coaja ei violacee
toată dulceața acestei lumi.
În ea bate
o inimă iubitoare,
pregătită să hrănească
sufletele sărace și naive
în căutarea
iubirii infinite.
Acel fruct violacee,
escuisit,
care crește și-n pământurile aride
ale acestei lumi,
este divinul ….

Redactor: Nela Viorica Boda

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

MAI ÎNDRĂZNESC SĂ SPER…

S-a scurs un an,
ca roua pură dintr-un vis,
pe tâmpla gândului curat,
argintul s-a întins,
mai râde vag și-nfiorat
o floare de speranţă
și verdele e încă viu,
pe umerii de viaţă…

S-a scurs un an,
nisip fragil peste cuvânt,
clepsidra firii mai măsoară
silabe galbene de vânt,
în mori de gând albastre
se macină tăceri,
în umbra şoaptelor ovale,
vibrează stol de primăveri…

S-a scurs un an,
prin site dese de mirare,
cernute vise pribegesc,
pe lutul cald de aşteptare,
din ochi de timp aprins,
pândesc mereu idei fecunde,
în inimă e-un curcubeu,
zvâcnesc culori rotunde…

S-a scurs un an,
cu lacrimi de lumini sau zgură,
ne-am înălţat, am eşuat,
în zbor fragil, prin ceaţa sură,
mai ştim să împletim fiori,
din fire aspre de răbdare,
mai modelăm încă simţiri,
din roşu de visare…

S-a scurs un an,
cu gânduri care scriu pe cer,
săgeţi de vis neliniştite,
prin nori grăbiți de efemer,
dar ne rămâne jarul,
din focuri de trăire
și-un strop de violet,
din flăcări de iubire…

S-a scurs un an,
ploaie febrilă de voinţă,
pe lut de vise coapte,
pe ierburi de fiinţă,
privirea taie drept,
în ceaţa de mister,
în inimă e soare,
mai îndrăznesc să sper…

Versuri din volumul:
PE LUTUL INIMII E VARĂ

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț