Zbor spre înălțimi

Te rog!

Te rog acum, în clipa cea târzie,
Alungă norii ce-mi apasă zarea,
Renaște-te la mine-n poezie
Ca să nu mai doară depărtarea.

Te-am căutat, cu tălpile rănite
De-atâta mers, de pietre și de spini,
Plâng la altar mirese părăsite
De albii demoni deghizați în miri.

Se rătăcesc corăbii în furtună,
Îngerii triști pășesc desculți prin lut,
Lupii uitării urlă către lună,
Mi-e pana frântă și cuvântul mut.

Pe drumul care duce spre niciunde
Pășesc către un viitor incert,
Pe după neguri timpul se ascunde
Și nu știu cum, de tine, să mă iert.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lanțuri

Nedezlegate patimi din sine mă sugrumă,
Mă agăț de lanțuri rupte și cad în neiertat
Înspre golașe temple tăcerea mă îndrumă
Să curgă peste mine iubiri de neratat.

Iar neființa -mi spune să nu iubesc când mor,
Ci să mă trezesc din ploi ce mă dezmiardă
Să fiu eu aripi de icar cuvântului zbor
În agonii prelungi să-mi pierd lumea bastardă.

O să învăț să mor frivol iubirilor nătânge,
Când orologiul nopții mă bântuie amar
Un spirit ce mă desparte de al meu sânge
Și mă face iarăși nemuririi tributar.

Iubim, felinarele se sting, vom arde noi,
În trăiri despletite spânzurate pe apusuri
Destinul urlă din rărunchi de atâta gunoi
Noi pierdem la ruletă iar din tainice fisuri.

În taină se preling in noi iar anotimpuri,
Scheletice penumbre in culori de carnaval
Cad măștile și se ivesc hipnoticele chipuri
Gata să muște ai lor colți ascuțiți de animal.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

GÂND

Tu
te așezi in fotoliu
ca într-o imagine a copilăriei,
singurătatea ți se târăște la picioare
și ar vrea să acopere
rana de pe umerii tăi,
cu o viață.

Ție
ți se văd numai ochii
și capătul gândului
sosit de la mari depărtări,
acolo zăpada e un legământ
al iubirii de tot
și profeții își trimit caii albi
să vestească în lume-ntâmplarea.

Tu
te așezi in fotoliu
ca într-o imagine a copilăriei
și rana de pe umerii tăi
este însăși singurătatea
strivită la picioarele nopții
cu lumina grea, dintr-un gând…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ningea cu mirese

Ningea cu mirese și cu prunci nou-născuți
Și eu te pictam de la mijloc în sus,
Culori inventate de nori la apus
Roteau indecis ochi mirați de pescuți.
Fuioare de fum se-mpleteau într-un cod
Secret, către Doamna cu chipul din vis
Iar eu rămâneam doar un mire proscris
Cu pana în aer și-n gât cu un nod.
O noapte sortită m-a nins în secret
Cu chei și mi-a spus să aleg hotărât,
Mi-am luat înspre ziuă o cheie de gât
Și-am ars lumea-ntreagă și niciun regret
N-a stat să mă-ndoaie și fără zăvor
Cu degete ferme te-am prins în tablou
Cu chipul din vis și-n jur un halou
Plutea ca o ceață…te-am dus în pridvor
Ți-am rupt chiar și rama, pictată și-n jos,
Erai bucuria, doar viața-ți lipsea
Și-a nins iar cu stele și ultima stea
Ți-a dat ție viața-mi cu-n fluier de os.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

1. Pentru a evada din colivia prudenței, ai nevoie de puțină nebunie numită curaj.
2. Orice floare are-o rădăcină; orice reușită are rădăcina în străduință.
3. Apa care nu curge băltește, mintea care nu lucrează stagnează într-o gândire limitată.
4. Dacă am trăi mai lucid, nu ne-am mai rătăci în propriile trăiri.
5. Odată cu perpetuarea minciunii, dispare încrederea și este înscăunată trădarea. Adevărul este judecat de ipocrizie și răstignit de lașitate.
6. Sufletul meu se află la volan pe drumul existenții mele. Adeseori e nevoit să împingă înainte această mașină numită viață.
7. Când pui sufletul pe tavă, mai devreme sau mai târziu cineva tot va bagă cuțitul în el.
8. Cât de slabi devenim când iubim prea mult pe cineva.
9. Unii dintre noi trăiesc mai mult, în vreme ce alții nu se maturizează deloc.
10. Singurătatea mă deprimă, dar nu-mi trădează încrederea.
11. Îmbrăcăm hainele mărinimiei doar la Paște și Crăciun, dacă între timp nu au rămas prea mici pentru a acoperi meschinăria noastră.
12. E o diferență între faptul de a cunoaște calea și faptul de a o urma.
13. Lucrurile importante nu se văd, nu se aud, doar se simt.
14. Doar cine se ridică pe propriile aripi poate atinge cerul.
15. Nu ne oprim niciodată din a iubi, poate doar din a mai spera.
16. Temerile noastre sunt gratiile comportamentului nostru.
17. Nu toți cei care-mi dau ATENȚIE îmi sunt prieteni. ATENȚIA poate fi călduroasă sau răutăcioasă. Prima mă încântă, cealaltă mă revoltă și ambele necesită ATENȚIE.
18. Cel care te împinge să-ți depășești limitele, este de fapt același individ trimis spre tine, pentru a te elibera de vechile tale tipare.
19. Lacătele încuiate vor fi distruse dacă nu au chei. Capetele încuiate vor fi distruse dacă nu au minte.
20. Doar prin căutarea sinelui, voi găsi scăpare đin realitatea iadului acestei lumi.
21. În seiful amintirilor mele stă ascunsă complicitatea zâmbetului tău.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Amurgul

Ningea-n amurg cu fluturi colorați
Pe move bucurii de liliac,
Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,
Am învățat atunci, întâi, să tac.

Eu nu văzusem un amurg așa,
Cum am văzut în ochii tăi atunci,
Când soarele în ei se liniștea
Și-apoi se risipea-n sprâncene lungi.

Și se făcea că un amurg întreg
Păștea molcom în bucle arămii;
Eu încă n-aveam cale să-nțeleg
Cât de frumoasă tu puteai a fi.

Salcâmii-nalți ningeau și ei arar,
Cu flori mărunte, albe-n părul tău.
Ce-aș fi putut a spune când măcar
Nici eu nu mai știam dacă sunt eu!?

Amurgul se topea în buze moi.
Ningea pe cer cu stele multe, mii
Și parcă focul lor ardea în noi;
Și eu tăceam și tu. Mai știi, mai știi?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Am să merg

Am să merg, într-o seară cu lună și stele,
Să caut flori de rouă, mici stropi de argint;
Voi cuprinde tot cerul cu brațele mele,
De pletele vântului în zbor să mă prind.

Voi dezbrăca lunca de rochia ei verde,
Pădurea de brad o voi face eșarfă,
Poezii am să scriu, cu versuri superbe,
Și până în zori mângâia-voi o harfă.

Și toate acestea vor fi împlinite
În zile cu flori presărate-n lumină,
Când ochii cei mari ai femeii iubite
Luci-vor de drag într-o mică grădină!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Destin

Mi-au zidit ființa pe un colț de zare,
Pe-un versant de munte prăvălit în mare,
Prinsă-n două lumi, fără de scăpare,
Nu pot să cobor, nici să urc pe cale…

Ploile mă surpă, adâncind cărarea
Valurile bat, răscolind uitarea,
Soarele- n apus mă ademenește,
Și la răsărit, visu’- mi răscolește,

Mă cerne mărunt, prin site de mori,
Și- mi macină somnul, printre patru sori,
Rătăcind prin hăul vameșilor, tristă,
Cu cei patru sori, legați în batistă,

Stinsă e lumina, dar ea se răzbună,
Din odaia nopții, zăbovi o lună,
Pe oglinda apei, lunecă-n tăcere,
Printre văluri albe, zdrențe de durere.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ană…

Ană, în pridvorul casei, soarele și-a făcut scară,
Două mere sunt pe prag, dorul a rămas de-aseară.
Când ai luat, în zori, ulciorul, te-ai făcut că nu le vezi
Și -ai pornit așa, grăbită, la fântână, prin livezi.

Ciutura nu vei găsi-o, am furat-o pe-nserat,
De ți-e sete, să mă chemi! Sunt cu plugul la arat,
Potecuța mă tot strigă și-am pornit-o ca turbat,
Șapte dealuri am în cale, șapte dealuri le străbat.

Ți-oi aduce, la chindie, două mere și-o gutuie,
Ană, să păzești pridvorul, unde soarele se suie!
Bate vântul, răscolește, de departe-ți văd altița,
Am ajuns, dar nu-i de șagă, acum ai închis portița.

Dar ce joc îmi faci tu mie, zăvorând cu doruri grele
Ochii mei încrâncenați în șiraguri de mărgele?
În odaie, un opaiț luminează ochii mei,
Ană, Ană, pui de drac, în privire am scântei.

Ană, în pridvorul casei, luna și-a făcut o scară,
Dorul nu știe de șagă, tu l-ai făcut de ocară
Și s-a cuibărit tiptil în buchetul de sub grindă,
Mirosind a busuioc și-o intra hoțește-n tindă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț