Zbor spre înălțimi

Fără regrete

Din stânca închisorii din Caucaz,
Purtând pe mână lanţ de Prometeu,
Jertfită până-n moarte, cu pricaz,
Te-apropii, depărtându-te mereu.
Un şir de nopţi de condamnări, peren
Te poartă spre speranţa fără ţel,
Rătăcitor, pe şine reci, un tren
Ne minte prin macaze de oţel.
Nu ştim nici când, nici dacă, vom fi „noi”
Actorii-flori, ai unei nopţi de vis,
Sub „do major”-ul unui trist oboi,
Doi evadaţi, o noapte-n paradis.
Jertfiri de nopţi străine vor mai fi,
Sub tatuaje arse sub stigmat,
Şiruri de zile colorate-n gri,
Se vor mai arde ca-n păgân sabat.
Dar va veni şi noaptea de Crai Nou
Când apele ce curg şi ne despart,
Purtând câte-o petală, în ecou,
Ne-or reuni la crucea lui Jean Bart.
Pe-un val de mare, spre un nicăieri,
Ne-or strânge pe-amândoi întrun sonet
Şi-un timp sărac de „mâine” sau de „ieri”
Va refuza să plângă vreun regret.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Întoarcerea unui ostaș acasă

Măicuță dragă cartea mea
Te afle sănătoasă,
Ștampila poștei nu-i pe ea,
Că azi e-un pic mai groasă.

Tu cărți poștale-mi trimiteai
Când eu eram departe
Și printre lacrimi mă rugai,
-Mai scrie-mi câte-o carte !

În plicuri ți-am trimis scrisori
Când nu scrisesem cartea,
Și-ți povesteam adeseori
Ce-aproape-mi era moartea.

În punctul de comandă stând,
Scrutând cu groază zarea,
Vedeam ostașii mei căzând
Pe-ntinderi cum e marea,

Acum am scris măicuța mea
De-un an și ceva zile
O carte despre viața mea
Cu cincizecișicinci de file.

Cumpărătorii stau la rând,
S-o cumpere… să fie…
Va fi bestseller în curând
În scumpa Românie!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TRĂIEȘTE-TE

Trăiește-te viață cât încă respiri,
Când incă prin lume poți să te prefiri,
Trăiește-te cu ochii vii prin soare,
Cu chipul arzând ca o lumânare!

Trăiește-te cu lumea deodată,
Cu pavăza iubirii pe-a ta poartă,
Trăiește-te cu visuri fermecate
Din zorii cei de zi până în noapte!

Trăiește-te cu lumina din stele,
Cu vioriul din clipele grele,
Trăiește-te cu inima bogată,
Cu dragostea pe buze fin pictată!

Trăiește-te, omule, cu fruntea sus
Cu credința nestrămutată-n Iisus,
Trăiește-te cu clipe de speranță
Și cu pași vioi către cutezanță!

Trăiește-te cât încă este pace,
Cât Dumnezeu ne împarte noroace,
Cât încă pământul rod bogat ne dă,
Cât sănătatea nu cere dobândă!

Trăiește-te cu apa și cu focul,
Cu tot ce-nseamnă pe lume norocul,
Cu sunete, culori și vorbe calde,
Cu dragostea care pe toți ne arde!

Trăiește-te mereu cu Eu și Tu
Și-ndepărtează de la Ei deochiu’,
Trăiește-te cu Noi, cu Voi, cu toți,
Cu întreaga fericire de sub bolți!

Trăiește-te o viață și-nc-o viață
Și fii prin lume o caldă prestanță,
Uzină de dor, seif de iubire
Și gând auriu în desăvârșire!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu tăcerea

Nu, tăcerea nu-i lichidă
ca o vreme în hotar,
urma ploilor-i aridă
ploaia, o minune …
dar.

Ploaia nu ne face riduri,
nu-i nici fruct
din miezul verii,
apa ne sfinţeşte-n ziduri,
în sărut infernul
serii.

Ea, atât, e destinare,
doar căderea ei suspin,
drumul ei o alergare,
alergarea,
vis străin.
Plouă flăcările stinse,
din amar, nisip,
furtuni,
sub potopuri ce-s trimise,
graba , liniştea-n minuni.

Plouă astăzi cu un mâine,
cu finaluri
în concluzii,
gustul tău, cu gust de pâine,
rătăcirea mea …
iluzii.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

E toamnă

Foșnesc în toamnă frunzele cărunte,
,, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Le prinde-n vuiet crângul într-un cânt,
Târziul gând culcându-mi-l pe frunte,

Îl prind în vis și-ncep a-l fredona,
În glasul dezmierdării îl cufund,
De-a  toamnei inimă să îl ascund,
Când ramul desfrunzit l-o legăna.

Pământul ud amorul ascunzând,
Sub pași, călăul frunzelor pândește,
Când vântul, fără milă, desfrunzește,
Copaci…furia toamnei înfruntând,

Nebune ploi tânjesc sărutul rece
Al buzelor, pecete-ntr-un descântec,
Pământul așternându-mi-l pe pântec,
Porunca depășind pe cele zece…

E toamnă iar, doar umbrele sunt vii,
La ceasul înserării plâng cu norii,
Doar gândul îmi mai zboară cu cocorii,
Prin frunzele desprinse, arămii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TOAMNA MEA
A venit la mine toamna în veșmânt de vrăjitoare
Să-mi înnobileze tâmpla cu reflexe argintii
Și o rază de lumină printre iriși să-mi strecoare
Să-nțeleg cu ochii minții taina harului din vii…

A pictat cu aur merii ca prin sfintele altare,
Pe covor de frunze moarte să îngenunchez păcatul,
Și să trec apusul clipei granița dintre hotare,
Dar s-ating cu duhul Cerul… caut ,,cheia și lăcatul”…

Încă bâjbâi prin mistere înspre calea veșniciei,
Mi-ar mai trebui o viață să descui tot Universul…
În căușul palmei Tale, ca-n vremea copilăriei,
Îmi aștern și toamna vieții… Doamne, ocrotește-i mersul!…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pădurile îmi par a spune

O, cerbule ce-mi rătăcești prin vis,
Cu pasul tău lipsit de casă,
La ora anotimpului proscris,
Să te privesc flămând mă lasă!

Mi-alunecă izvoarele de gând
Spre lumi necunoscute iară;
Și lunga sa penumbră pe pământ
Răsfiră crengi și mă-nfioară…

A fost un cerb odată ca-n povești,
Pădurile îmi par a spune;
Mă zbat să-l știu, sub bolțile cerești

El moare-n steaua ce apune…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sălcii

Cât mi-erai de drag, parcă-ai fost un vis!
Ca o dimineață peste un cais,
Mi-ai trecut prin viață risipind parfum
Și-am plătit cu lacrimi trecerea-ți de fum.

Astăzi te privesc fără tresărire,
Nu-mi mai ești culoare pe câmpii aldine,
Nu-mi mai ești minunea înflorită-n crâng,
Ești un om pe cale coborând spre-amurg…

Ziduri ostenite între noi vibrează,
Aerul tomnatic se rarefiază,
Din plămânul nopții șuieră chemări,
Ca o dezmierdare peste foste răni.

Suntem două sălcii pe un mal abrupt
Împletind lumina în cuvântul mut.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

S-ascult cum ploaia te-nfrunzește

Stau și privesc frunze vibrând
ca murmur de pian îndepărtat
și fiecare clapă-mi pare
că rezonează-n picăturile de ploaie

fractalii izvoarelor pe geam,
pe trupul tău rebel
înfășurându-se pe mine;
Nu, nu mai știu de plouă sau cântă un pian!
Torentul mă cuprinde
încât, ca plumbul, pleoapele îmi cad
în lumea lui Morfeu
și mă preling în tine

noctilucentă senzație de bine.
Reverberează clapele intens
într-un șuvoi de ploaie – sunt eu
zbătându-mă-n adâncul clorofilei tale,
s-ascult cum ploaia te-nfrunzește…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Desfrunzirea

Aleargă caii liberați de șei
„Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,”
Înnebuniți de toamne, anii mei,
Pun azi autografe pe cuvânt.

În zdrențe colorate aiurind
Pădurea deasă se căznește-n ploi,
Sepulcralele liniștii plângând
Pe goliciunea hăului din noi.

Ca jertfă frunza cade-n calendar
Și mila mă cuprinde câte-un pic,
Nepregătită mă găsește iar,
Aș vrea să pot, dar nu mai fac nimic.

În temelii de piatră îmi zidesc
Albastrul sufletului meu marin,
Și uite, astăzi toamnei îi zâmbesc,
Pe eșafod mă plec și mă închin.

Fără să plâng și să înnebunesc
Că păsările au luat în zbor,
Târând de-un colț, vara ce o iubesc,
S-o ducă în periplu călător…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț