Arhive etichetă:biblioteca revistei

Dă-mi împrumut doar şapte zile!Ovidiu Oana-pârâu Atât Te rog, acum la capătDe drum, ce greu am străbătut,Aş vrea să fiu copilul proaspăt,Să înţeleg ce n-am ştiut! Acum, că mă sfârşesc de toate,Dă-mi împrumut de zile, şapte!Căci ale mele-s numărateŞi am ajuns să-mi fie noapte. În prima, vreau să văd pământul,Aşa cum Tu l-ai zămislit!Să înţelegContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

COPILUL DIN SUFLETGeorgeta Radu Copilul din tine se joacă în gând…Găsește acolo ce-n viață-i lipseșteși nu se trezește vreodată, plângând,că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește… Cu-albastra-i privire, atinge un norce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită…Apoi se întrece cu vântul în zborspre zări de Lumină demult părăsită… Timid, taie-o rază de Soare nestinsși-o-ascunde în inimă, cuContinuă lectura „Georgeta Radu”

…IAR CASELE SE ÎNVELEAU CU ȘIȚĂ Întru pomenirea vecinilor mei, purtători de nume sfinte Mi-e dor de vremea veche, ca de aer,De nume cu ecou în calendare,De firul tras din lâna de pe caier…Și de vecini, pe rând, de fiecare! Vecinii mei, nea Gheorghe, lea Măria,Azi nu mai sunt aici! Plecară, bieții!Ce oameni minunați! JosContinuă lectura „Constantin Mosor”

Nu pot să-ți uit cuvintele duruteNici nopțile pierdute din nevoiCând îngeri beți voiau să te săruteIar ochii tăi erau atât de goi În tine te-ai ascuns tăcând mereuCa-n umbra casei vechi și fărâmate De când jucai șotron cu DumnezeuÎn bătătura vieții blestemate Te regăsesc și-acum printre cuvinteÎn paginile fără semn de carteȘi te citesc oftând, caContinuă lectura „Lidia Zadeh”

PARODIE DUPĂ POEMUL “VINE O ZI”, de CAMELIA RADULIANNică Janet NAŞTEREA POEZIEI Cu toate că sunt deştept,Când poeta spune că“REZEMAT DE UN GLONŢSTĂ SOLDATUL C-UN UMĂR,O VIOARĂ E OCHIUL LUI DE ŢĂRÂNĂ”,Eu nu ştiuCe a vrut să spună poeta,Dar cred că are dreptate. Când poeta spune că,Neavând unde se ascunde,Se ascunde, totuşi,“ÎN NEBUNUL DIN COLŢContinuă lectura „Nică Janet”

STELICĂ, MÂNDRIA ȚĂRII (part.18)Lucian Domșa Stelică urcă scările, cu mersul lui greoi, fără nici un chef. Posomorât și fără vlagă. Nu avea chef de nimeni și de nimic. Vroia doar să stea în fotoliul lui, să bea două, trei beri și să moțăie cu televizorul pornit. Să fie lăsat în pace. De unde dracu’ săContinuă lectura „Lucian Domșa-memoriam”

stări în imagini din pântecele cald al mamei cu toții izvorâm,noi acești temporari oameni, abia însăilați de lut.în pântece de mormânt, înțepeniți apoi coborâm,cu ruina umbletului stofă prinsă de trupul mut. diftongi de pleoape se aud sonor purtatecătre transparența cerului cu nepăsare-n pândă …demonstrație de hazard suntem abisurilor aproape,noi material de deviantă rătăcire-n gândire afundă.Continuă lectura „Mihai Savin”

N e o p r i r e                                 –    S o n e t  – de Anatol Covalli Destinul îmi arată un deget şi-nţelegcă am ajuns la ultima răscruce.Întrezăresc golgota cu-aceeaşi veche cruceşi simt că n-am ce drum să mai aleg. Dar florile speranţei le culegşi le sărut ca să nu se usuce.Resping orice durere peContinuă lectura „Anatol Covalli”

Perspectiveby Birtu-Pîrăianu Viorel sângera lumina pe o coalădin năluci de suflet creionam ideiiluzii pierdute penetrau gândurile muteîn cenușa risipită dezordonat pe un țărm irealla marginea cuvintelor ascunsesem sensul lorsă nu aud țipătul dureriilocuiam într-o perspectivă târzieîmpletind vise din altă dimensiunefusesem odată aici structură viecăutând pe bulevardul principalîn lumina stinsă a felinarelor, femeiaseara așteptam caii meiContinuă lectura „Viorel Birtu Pîrăianu”

1) Strigăt din copilărieColecţia: Poezii pentru copii de Teodor Dume [Dumov ] La capătul pridvorului un stâlpalbit și gârbovit ca un moșneagîmi apărea ba tainic, ba cu tâlc,de dincolo, de dincoace de prag.Cum sprijină un Univers de dormă-ntorc mereu cu inima la el,la colțul lumii noastre din pridvorcu dor de lunci, blajin și subțirel. MăContinuă lectura „Teodor Dume”