Trecerea anilor Oglinjoară fermecată,Nu-s frumoasă ca-altădată,Îmi număr riduri pe fațăÎn oricare dimineață. Părul tot mi s-a albit,Toată viața am muncit,Nu m-am ferit niciodată,Am gândit că sunt de piatră. De mi-a fost ușor sau greu,Nu am spus necazul meu,Prin furtună şi prin ploaie,Lacrima-mi curgea şiroaie. Tot înainte am mers,Viața mi-a fost ca un vers,Poate chiar oContinuă lectura „Mihai Mihăiță”
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Marin Rada
CU UN ÎNGER DE MÂNĂ Din păcatea mai muritcineva,nu de o moartefulgerătoare,ca o mângâierea destinului,a muritde o flacărăcare mistuieluminași întunericul,ca o avalanșăpeste clipade tăcerea pinului… N-a mai rămasnici un semndupă caresă vibrezepădurile,a mai muritun omși-au plecatcătre altă lume,trăsurile, Nimenin-a mai pusnici o lacrimăîn țărână… A mai plecatun suflet în cer,cu un îngerde mână. 30.01.2021Marin RadaContinuă lectura „Marin Rada”
Rodica Ochiș
Eliberare Azi vreau să trec prin gânduri fără tine,Din paradisul meu te-am izgonit,Cu frunze-acopăr lacrimi și mi-e bine,Căci eu, decorul tău, l-am părăsit. Pe cerul meu o să răsară soareȘi nu va mai apune-atât de des…Voi pune zâmbetul în orice floare,Din tot ce-a fost, doar tu n-ai înțeles. Voi scrie versuri pe fiecare steaȘi-n eleContinuă lectura „Rodica Ochiș”
Domșa Lucian
ANETA (part.4) – fragment din roman Toamna, cel mai mult îi plăcea Anetei culesul viilor, i se părea că e cea mai frumoasă sărbătoare din sat. Printr-o scăpare a comuniștilor, viile din sat au rămas în proprietatea oamenilor, nefiind colectivizate. Fata se simțea atât de plină de fericire, de bucurie și de voie bună înContinuă lectura „Domșa Lucian”
Anatol Covalli
Și cât l-aș vrea… – SONET –*de Anatol Covalli*În amintiri, când iarăşi buzna dau,trăiesc din plin acea fierbinte varăcând ale noastre vieţi se bucuraucă s-au aflat într-o iubire rară.*Parcă mă văd cum patima ţi-o beauşi-ţi sfâşâi dăruirea ca o fiară.În mine cai sălbăticiţi goneauşi inima cânta ca o vioară.*Ce mândri codrii-mi tineri murmuraude parcă adiauContinuă lectura „Anatol Covalli”
Aforisme, gânduri Biblioteca revistei
Supunerea trebuie să fieun act de voință a conştiinţei taleşi de vrere a lui Dumnezeu, nicidecum un act de slugărnicie.(Teodor Dume) A cădea în genunchi în fața lui Dumnezeu este un privilegiu, a cădea în genunchi în fața urii şi puterii altora este o blasfemie, un pas înspre sacrilegiu.( Teodor Dume) Milioane de priviri nuContinuă lectura „Aforisme, gânduri Biblioteca revistei”