Arhive etichetă:biblioteca revistei

CÂNTECUL MAMEI(Pentru concurs) Mereu îmi vine-n minte un cântec și îl cântCând îmi aduc aminte de glasul mamei sfânt.Pe piciorele-ntinse punea perna-nfloratăNe legăna prin vise în noaptea înstelată. Când ne ținea în brațe ca pe două comoriÎi mângâiam obrajii, roșii ca doi bujoriGeamăna mea-i prindea perlele din șirag,Cu șerpii părului eu mă jucam cu drag.Continuă lectura „Floroiu Viorica”

Îndes cerul în bol Îndes cerul în bol, îl las să picuresuficient până la dizolvarea bulgăreluide suferință și amestecîntr-o direcție necunoscută tot valul,consum grăbit poțiunea, nu prind aripiașa cum doream, norii de plumbm-au adâncit, a fost ca și cumînvelindu-mi trupul, devin izolat.Transpir suficient, cât să mă evapordepășind norii. Autor: Adrian George Itoafă Redactor șef: CameliaContinuă lectura „Adrian George Itoafă”

Ce faci, Românie?Autor: Andreea Văduva Ce faci, Românie, maica mea frumoasă?A trecut o vreme de când n-am mai vorbit,Ți-s copiii strânși cu toți pe lângă masă,Sau încă le cauți pasul rătăcit? Uită-te pe hartă, doar români prin lume,Oriunde privești și oriunde te duci…Unii-n salopetă, iar alții la costume,Aicea ce să facă când eu mi-s peContinuă lectura „Andreea Văduva”

Șoapta lunii ~Avram Mihaela~ FERECATĂ-N MIEZUL nopțiiȘADE-N taină luna plinăCu o TREMURARE-a sorțiiTot privește și suspină. Bate-n ramul din FEREASTRĂCu un CORN de CERB rănit,Toată umbra ei ALBASTRĂL-a ascuns și l-a hrănit. Pe FELIA de-ntunericSă se CULCE, ea coboară.Și în visu-adânc, feeric,Cerbu-n salturi parcă zboară. Vine apoi să îmi sopteascăMândra lună-n pas grăbit:,, Noaptea săContinuă lectura „Mihaela Avram”

ZEUL NOSTRU PRIBEGIT Universul prins în ovene sărută-n Porți zidit,și Tăcerea… în tăcerese ascunde-n Masa castă,ca în taină s-o ascultedoar Coloana Infinitși s-o cânte-n zbor spre stelenumai Pasărea Măiastră. Puritatea-ntr-o femeie…Pogany cu ochii mari,Cumințenia țărâniicu obraji dual de clari,Muza adormită-n gânduriaurită-n vis de dorși Sărutul cu-al său farmecși destin nemuritor, Principese… X la număr,Prometeu… DoiContinuă lectura „Mirela Cocheci”

Spală tu, ploaie… Pe caldarâmul udde ploaia rece a toamnei,pășesc cu gândul nudprintre frunzele mutede anotimpuri bătute,nu demult căzute.Le aud foșnindși strigătul lor de disperare,pierdut în ecou,îmi trezește gândul,îmbrăcându-lcu ale tale vorberostite în noapte…zbucium…furtună…clipele scrum…pierdute ca frunzele-n drum.Pășesc…gând pribeag,melancolic,beteag,aleargă ostenit,picuri de ploaiepe față îi simt,spălându-mă alenede-al meu frământ.Spală tu, ploaie,spală veșmântal hoinarului gând,spală toate frunze,spalăContinuă lectura „Maricica Miloievici”

REGINA BOLȚII ~Florentina Savu~ Este o noapte albastră,Luna-mi bate în fereastră,Îmi alungă tremurareȘi-mi ia visul la plimbare, Străluce în miezul nopții,Șade-n albăstrimea bolții,Vede, prin pădurea deasăUn cerb cu privire-aleasă Un singur corn însă are,Unul l-a pierdut și-l doare,(Când se-mpungea cu-n amicPentru-o cerboaică tare șic!) Luna ar vrea să se culceLuceafăr drag o conduce.Felia sa-i oContinuă lectura „Florentina Savu”

De-ai fi… De-ai fi tu somn ,ți-aș fi un roi de vise…Aș adormi cu fruntea pe-al tău umăr!De-ai fi tu cer, aș fi o stea cuminte,Din mii de stele…aș fi de-abia un număr! De-ai fi tu codru, eu ți-aș fi o frunzăCe-ar tremura în vânt, pe urma ta!De-ai fi tu liniștea ce am pierdut-o,m-aș bucuraContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

Ce împãcat              de   Anatol Covalli                   Ce împãcatprivesc cum lunecãşi se întunecãce mi s-a dat.                Ce dacã-i scrisc-o sã mã lepedeviaţa, prea repede,ca pe un vis?                  Tot ce-am greşitnu-i aşa tulbureca sã mã spulbereun trist sfârşit.                   Ochii mei viiprind iar sã scapereca sã mã aperede ce va fi.                    Nu în zadarsufletu-mi buciumã,în ce se zbuciumãningând cu clar.                   Nu ! N-am sã plângchiar dacã-nContinuă lectura „Poezia zilei 26Septembrie ~Anatol Covalli~”

E toamnă Un FLAUT al toamnei rătăcit stă în cântEcou al IZVOARELOR născute din ploaie,APUSUL se-nalță pe cer din cuvântȘi plouă, și ramul de frig se îndoaie. In PARCUL FÂNTÂNILOR fără stăpânDoar INGERI mai poartă ROCHII țesuteCu inimi rănite, care-n viată rămânLuptând cu durerea din frunze căzute. Și luna ÎNTÂRZIE din nori să aparăCăci ceasu-lContinuă lectura „Mihaela Avram”