DACĂ TE-AȘ ATINGE Știu că dacăte-aș atinge,te-ai înfășuraîntr-o cămașăușoară de cașmirși ca-ntr-ofeerie scandinavă,privireați s-ar ondulape trupu-mifără inhibiții…mi-ai strecurape-un degetinelul luminiica pe-un briliant…doar să te atingși-o beție lentăte va răsfăța…mi-ai săruta ochii închișiși mijlocul l-ai frânge…întunecată visare…zorii zileipot lumina prea tare…Flori Gomboș Redactor șef: Camelia Boț
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Poezia zilei 25Septembrie ~Georgeta Giurea~
POPAS PRIN TOAMNĂ ~Georgeta Giurea~ Mă opresc la margine de lume,Să privesc prin toamna ce-a rămasAiurită printre ploi și brume.Azi, prin viața mea fac un popas. Astăzi regăsesc cu nostalgie,Poleite, frunzele de fag …Cu alai, a vântului solie,Mi le-așază răvășite-n prag. Mă opresc lâng-un buchet de raze,Ce străbat podoaba lui brumarSau desprind din gând câtevaContinuă lectura „Poezia zilei 25Septembrie ~Georgeta Giurea~”
Nicu Fasole
PRIN VALEA UMBREI MORȚIIText✍ Nicu Fasolă. Prin valea umbrei morții noi azi călătorimCu pașii, tot mai repezi sfârșitul ne grăbim,Uitând de tot cei veșnic, uitând de ce-i frumosUitând de-al nostru suflet, de darul Lui Hristos. Ne-am depărtat de taina și crezul nostru sfântLuând, ce ne-au dat alții, spurcând acest pământ,Păcate ca’n Sodoma ne-atrag ca unContinuă lectura „Nicu Fasole”
Fragment din romanul Măriuca, autor Domșa Lucian
MĂRIUCA (part.43 – fragment din romanul în curs de apariție) (…) Satul se-ntindea leneș la poalele dealului, străjuit în partea opusă de pârăul ce izvora din munții de dincolo de oraș. Teodorina cobora încet cărăruia ce ducea-n sat. Se oprea după câțiva pași ca să-și tragă sufletul. O durea-ngrozitor capul, iar în locul acela deContinuă lectura „Fragment din romanul Măriuca, autor Domșa Lucian”
Flori Cristea
Tablou absurd ~Flori Cristea~ Se puseseră de-a latul niște semne de-ntrebare,Cozi de seceri lungi, albastre, ce tăiau consoane-n două,Încercai să le lipești, adunând cu disperare,Din gerunzii despicate, o semantică gri. Plouă. Plouă iar, ca și în ziua când m-ai împușcat în grabă,Glonțul vorbei se-nfipsese-n cortex, și a și rămas,Într-un fel de comedie, ploaia-i ultima silabă,DouăContinuă lectura „Flori Cristea”
Viorica Floroiu
VARA MEA ~Viorica Floroiu~ O, vara mea cu rochie de aurBrodată-n roșul macilor din grâu,M-ai răsfățat în cântece de graurȘi cu murmurul apei din pârâu. M-ai adormit în glas de ciocârlii,M-ai învelit cu floarea de salcâm,O, vara mea, te-am așteptat să vii,Și pleci cu-alai de păsări pe-al tău drum. Tu iei cu tine greierii, cobzariiCare-miContinuă lectura „Viorica Floroiu”
Georgeta Giurea
CIUTURELE TOAMNEI ~Georgeta Giurea~ Din ciuturele toamnei se scutur-amintirea,Pe o potecă unde, doar ciutele mai trec ,Spre apa răcoroasă, ce și-a uitat menireaȘi-n care, răvășite, foi galbene petrec. Mă plimb și eu, adesea, pe margini de pădure,Printre rugini și brume, ca într-un dulce visȘi m-adâncesc, sfielnic, prin cețurile sure,Printre poeme calde, stârnite din abis. Mă-mbracContinuă lectura „Georgeta Giurea”
Andreea Văduva
Prin cătune părinți plâng… ~Andreea Văduva~ Prin cătune părinți plâng,Uitați de fii, de fiice,Plecați în lat, plecați în lung,Palate să-și ridice… Aduși de șale și bătrâni,Niște orfani pe lume,Așteaptă zile, săptămâni,Un telefon să sune… Printre uluci îi vezi trudind,Pentru un fir de ceapă,Iar pe pământul aburind,O lacrimă le scapă… Spun „Bună ziua!” tuturor,La om, potaie,Continuă lectura „Andreea Văduva”
Doina Bădilă
ÎNNOIRE ~Doina Bădilă~ printre plopi tremură vântul,urmărit doar de iluziice au despletit pamantul,într-o mare de confuzii… șoapte zgribulite plângpe un cap de lumânare…mângâioase brize – aprind,licurici prin scânteioare ! eu , rup inima in douăsă pot răspândi iubire …printre maci acuma ploua,dă-ne Doamne ÎNNOIRE !*tu , privire luminoasăcăutând râu nevăzut,lasă inima pe-o razăsă găsesc…ce amContinuă lectura „Doina Bădilă”
Maria Poiană
Cer de rouă ~Maria Poiană~ Uite-atât de mic e cerulCând se oglindește-n rouăChiar acum, de dimineață,Strânsă-n palmele-amândouă!Roua strânsă într-o palmă,Ți-o dau ție. Ca să-ți fieZbor cu aripi de luminăȘi izvor de apă vie. Roua strânsă în cealaltă,O-încui bine. Fiindcă sper,C-o să-mi fie alinare,De-mi va fi prea dor de cer.Pentru că se mai întâmplăSă-i pun sufletuluiContinuă lectura „Maria Poiană”
