Arhive etichetă:biblioteca revistei

Au murit azând în spital E atâta neputință,Ceru-i negru, plumbuit,Şi norii se-nspăimântăDe fum s-au îngrozit!Se ard file din cărți,Flăcări negre se-aprind,Sânge-i lavă de om,De vii ei mor arzând!E-atâta neputință,E-atâta ignoranță,Neştiutori de LegiDe scaune se agață!Cu oameni se hrănesc,Mănâncă a lor carne,Uitate-s jurăminți,Şi-al lor sânge îl soarbe!Şi nu este răspunsLa plânse întrebări,Vor trece zile, ani,Cu triştiContinuă lectura „Pică Boștină”

De vorbă cu mama~Camelia Lungu~ Tu iartă-mă, măicuța mea dac-ai putea,C-am rătăcit prea mult plecată-n lume.Tu iartă-mă măicuță…O…Doamne cât aș vrea,Să te mai văd odată, să mă mai ții de mână. Să mă cuprinzi cu palmele-amândouă,Obrajii-n palma ta să-i simt arzând…Să poposim pe-o bancă, afar’ sub lună nouă,Să mă alinți măicuță și-n braț să măContinuă lectura „Camelia Lungu”

Ce e Toamna? Te-ai întrebat vreodată ce-i o Toamnă,Un anotimp, adesea nedorit,O punte către iminenta Iarnă,Un început sau un etern sfârșit? E toamna doar sezonul ce mâhnireaȚi-aduce cu-austera-i desfrunzire,E-a verdelui, în lacrimi, mistuirea,Este o permanentă despărțire? E toamna doar finalul unei veriCu o vacanță, prea ușor apusă,Convingerea născută din păreriCă e, de-al frunzei galben, iarContinuă lectura „Premiul special 5Octombrie ~Marilena Răghinaru~”

~ IUBIRE AUTUMNALĂ ~ Iubito, te aștept în miez de toamnăCât încă teiul nostru e-nfrunzit.În veci, te-aștept, să vindeci a mea ranăȘi goi să o pornim spre infinit. Să prăvălim în noi tot Universul,Din nou să fim așa ca la-nceput,Când Dumnezeu orânduit-a rostul,Să fim degrabă ceea ce a vrut! Să nu te temi, căci DragosteaContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

ANETA (fragment din romanul apărut anul trecut) S-a aflat imediat în sat că Sandu a Popii s-a dus s-o ceară de muiere pe Zamfira și că ea a recunoscut că nu mai e fată de multă vreme. Și oamenii au râs de Sandu că a fost respins și o vorbeau pe la spate pe Zamfira.Continuă lectura „Fragment din romanul Aneta, autor Domșa Lucian”

Mă desfrunzesc ca toamna…Violetta Petre Mă desfrunzesc ca toamna ce-și lasă-orfani copaciiȘi cad pe mâna stângă, cum cad pe rând araciiGoliți de rod și verde, de roșu și de mov,Sub pașii mei se cască al pustniciei crov. Mă-nveșmântez în griuri și-n cenușiu de doliuȘi-mi peticesc poemul cu-al toamnei greu lințoliu.O fi bogată toamna, pictată-n rogvaiv,DarContinuă lectura „Violetta Petre”

CAII SURI     ~Adriana Rușățeanu~ Din ochii mei s-au revărsat cascade,Din care se adapă caii suriCe-n tropăit bezmetic de potcoave,Mi-au răvășit ghețarii din priviri. Cu coame albe fremătând ca viațaDe nerăbdare și de dor nestins,Frământă în copite dimineața,Luându-mi prizonier ultimul vis. Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,Când tinerețea mea înmugureaȘi-i călaream în cele patru vânturiȘiContinuă lectura „Premiul special 12Septembrie ~Adriana Rușățeanu~”

ULTIMA NOAPTE CU TATA…(Autor: Teodor Dume) Nu am aflat niciodată de ce tataplângea în somn și de ceîși ținea mâinile sub cap în aceeași pozițienoapte de noaptepoate că mamei i-a șoptitînainte de a stinge luminacând îi cosea buzunarelegăurite de timpde câte ori îi săream la gâtseara înainte de culcarelăcrima șiîn răstimpul dintre lacrimimă strângea înContinuă lectura „Premiul special 7Septembrie ~Teodor Dume ~”

Om bogat, om sărac…( autor, Lidia Stoia ) Mereu revine în viețile noastre timpul când cel ce nu ştie trebuie să afle, că, nu e bogat acela ce are mult, ci, acela care are nevoie de puțin… şi bogatul, şi săracul, din carne şi oase,şi unul, şi altul, cu ochi ca să vadă, cu urechiContinuă lectura „Lidia Stoia”

DACĂ TE-AȘ ATINGE Știu că dacăte-aș atinge,te-ai înfășuraîntr-o cămașăușoară de cașmirși ca-ntr-ofeerie scandinavă,privireați s-ar ondulape trupu-mifără inhibiții…mi-ai strecurape-un degetinelul luminiica pe-un briliant…doar să te atingși-o beție lentăte va răsfăța…mi-ai săruta ochii închișiși mijlocul l-ai frânge…întunecată visare…zorii zileipot lumina prea tare…Flori Gomboș Redactor șef: Camelia Boț