Arhive etichetă:Poezie

 DRAGOSTE OARBĂ Când mi-am întors eu ochii spre ea,ea era o fată de iubit strașnică.Când mi-am întors eu iar ochii spre ea,ea era o fată strașnică de iubit. Dar ea nu mă vedea, nu mă vedea,ea nu-și putea întoarce ochii spre mine pentru că era oarbă,nu mă percepea deși treceam pe dinaintea ei,nu mă percepea deși mersulContinuă lectura „Victor Sava”

Anamneza În colivia unei flori celeste,Petale cresc în aripi de rugini,Când noaptea-și urcă stelele pe cresteȘi luna cerne aur peste spini. Eu mă destram din caier de luminăÎn trupul unui orizont flămând,Cu zborul rumen, îmbătat de vinăȘi timpul prins la graniță de gând. Tăiați voi, săbii de vioară-n strună,Refrene blânde dintr-un trist cuvânt,Rostit cu focContinuă lectura „Ionuț Pande”

Sărutul visul se spărsese în valuriîn noaptea ultimului zboreu împleteam din raze firde floare tot căutând zadarnic al meu dormă rătăcisem pe un raft de carteun semn al prelungilor tăcerivisam să dezvelesc cu freamăt femeiasă urc pe culmi de lutspre infinitul meu apusazi scriu mărturisirea albă pe dosul unei paginica tainic legământapropie-te Doamne, dă-mi luminăvorbește-miContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”

M-am pornit peste toamnă cu pasul Eu nu știu, când se scutură frunzaCine-i rumegă dorul? PământulCând o mistuie rânced? Sau corbiiCând își varsă amarul, țipându-l? Codrul nu! Că el tace ca mutul,Noduros sub urâta de ploaie,Care spală poteca de frunzăȘi o duce la vale-n șiroaie. Cine-i jinduie umbra, răcoarea?Cucul nu! C-a lăsat-o uitată!Poate mierla, darContinuă lectura „Petre Vatuiu”

PURIFICARE Lipește-ți tălpile de Cer,să-ți speli păcatele din mersulîmpleticit prin Universulrămas de-a pururi un mister! Fă roți dințate din cuvânt,cioplește-un secundar din sticlaîn care timpu-și plimbă clipace-nghite totul, pe Pământ! Răstoarnă grijile din vanîntr-un deșert de nepăsareși-alungă gândul ce te doare,să nu rămâi de Crez, orfan! Întoarce-te senin Acas’și uită orișice tocmealăsub legământ de-agoniseală,când îiContinuă lectura „Georgeta Radu”

Dalii și bumbac Își duce toamna balamucul său,noi căutăm un fel de-a ne fi bine…și recunosc fără să-mi pară rău:prea mult, prea des, prea mă gândesc la tine! Vreau s-alergăm, iubirea mea cea mare,doi sfinți nebuni pe câmpuri arămiiși-n suflet să ne crească numai soareiar sub picioare numai păpădii! Să te ascund cumva de curioșiiîngeriContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

AI PLECAT… Ai plecat… și-n urmă-ți vântulPlânge-n frunze ca un dor,Și se- ascunde-n mine cântulCa un soare după nor. Umbra ta rămâne-n taină,Ca un vis ce nu s-a stins,Ca o stea ce-mbrac-o hainăÎn amurg când s-a aprins. Ochii tăi, ca două ape,Mă privesc din depărtări,Și tresar, deși aproapeNumai vântu-mi dă chemări. Ai plecat, și totu-iContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Pelerin prin hățișul vieții                   Pelerin prin hățișul  vieții efemere,Caut Arca lui Noe și Cuvântul uitat,Râul din care curge doar lapte și miere,Cu izvorul în Rai, vad pierdut în păcat. Drum bătut de asceți, îl sărut azi cu talpaȘi plângând îi vorbesc despre greul purtat,Răni adânci se deschid, rând pe rând, una-n alta,Sângerând, las în urmă unContinuă lectura „Costina Tănasă”

Iubite S-a așternut visarea pe suflete, în noapte,Ademenită de aripi, adorm ușor,În vise ce nu sunt atinse de păcate,Și-acolo, tainic, în mirajul lor,Sorb din paharul cu parfum de moarte,Din cupa cu licoarea ochilor.Când pasările nopții, în locuri fără nume,Zidesc împărății din raza stelelor,Te-astept, iubitul meu, la margine de lume,În visul muribund, ce încă se maiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

…ce măsură complicată împletesc unele ape!… Iată păsările sferei de oțel din Siracuza şi cuptoarele din ochii heruvimilor de piatră!… mai avem puțin și toată osteneala viețuirii pe pământ va fi uitată… catedralele Venerei din ocean sunt locuite de corali și de meduze… în sfârșit, pogoară pacea în altarele vieții din adânc și ne deschideContinuă lectura „Ioan Pop”