Arhive etichetă:Poezie

SUNTEM FRUNZE-N ABIS Lacrimi picură-n scris… Mi-ai spus că n-ai să pleciprintre stelele reci,și că nu-mi lași nicicândochii triști, lacrimândsă privească în vid…Și-ai plecat! Încă-un zidse ridică-ntre noi…Ochii mei, triști și goi,caută drum spre-acel locunde ești… Apă, foc,vânt și ploi, greu și chin,să m-oprească să vinsă-ți fiu umbră, n-au cumsă mă-ntoarcă din drum! Frunze-și plângContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

COPACI AZILANȚI *Am rămas doi copaci lângă drum,Ne mai cad nişte crengi compromise,Se pornesc toporari de pe-acum,Să doboare păduri fără vise Am rămas fără muguri pe ram,Când muriră toţi merii şi maciiŞi-am ajuns mai uscaţi cum eram,Iar acum ne fac vreascuri săracii Suntem doar doi copaci azilanţi,Prin pădurile lumii rămaseŞi am ars printre munţi emigranţiŞi-nContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Și te-ai dus ca o frunză… Te-am văzut primăvara, într-o seară de mai;Cu privirea senină către stele cătai.Ce frumoasă! Din ceruri mi-ai părut a veni.Nu văzusem vreodată ochi atâta de vii. O tăcere oprise stele, freamăt și flori,Cu o vorbă nespusă m-ai aprins într-un dor.Vremea mea se pierduse, erai tu vremea meaȘi sub aripa nopțiiContinuă lectura „Petre Vătuiu”

Seninuri și șoapte Se adâncește noaptea seninurilor noastre,Te-mbrățisez cu zorii, până la flori albastre!Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră! Pe coapsă-mi cântă lotuși în veghe statuară,Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară…Mă dezvelesc de vise, nu vreau să-mpart destine,În piept am ceruri line, cu toate vinContinuă lectura „Mira Minu”

Să nu mă crezi Să nu mă crezi când spun că-i Toamnă, că-i vremea recilor regrete,că bruma albă ne pictează în miliarde de paiete.Tu nu privi nici frunza udă, nici nu foșnește nici nu plângedoar în tăcere-și duce dorul, în filigran țesut cu sânge.De pleci, să iei cu tine Vara, lumini și umbre pe-nserate,și trandafiriContinuă lectura „Cristian Valentin Grigore”

BILANȚ M-au pârjolit amaruri,M-au înțepat suspine,Iar inima, sărmana,A stat sub ghilotine! Ce-a mai rămas din viață?Doar mugurii pe ramuri…În rest, mă dor nămețiiCe urcă pân la geamuri. Ce-a mai rămas din mine?O umbră, o liană…M-a zămislit tristețea,M-ascund de ea, cu teamă! M-au pârjolit amaruri,Pustiuri mă destramă,Iar moartea mă pândește,Din când în când mă cheamă! Pierdute-sContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

. VIOLETE Între pământ și cer Cerul a privitmersul liniștital pașilor meipe cărări șerpuiteși alei pietruiresau trepte urcândpe scări de pământ… pân’ la el ,pân’ la cer,printre stele ce pierscări de timp…efemer!Cerul a privitpasul meu liniștitcătre steleîntre pleoapele telestrălucind! Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: Camelia Boț

Tăgade Sunt rob al necredinței meleîn învieri reduse la absurdde clipa arderii de stelepeste cadavrul unui orb și surd. Sunt rob al nemișcărilor de haos,când ordinea firească se-nspăimântăîn ochii-nțepeniți de un pronaoscu viziune de revoltă sfântă. Sunt rob al infinitelor tempestezăcând în nemurindul din ființă,când viața arde-n jerbele funeste,sub algoritmul vrere-conștiință. Sunt rob al plănuirilorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Atât de departe și totuși aproape Mi-e jale în suflet și funebre gânduriÎmi macină mintea în vâltori de ape,C-un lan de-ndoieli fremătând peste timpuri,Atât de departe și totuși aproape. Străbat universuri, cândva, interzisePrivirilor noastre, în ceață-afundateȘi-mi reapar imagini pe foile scriseCu tine-mpreună, zburând printre șoapte. Prin perdeaua lunii-ți zăresc umbra rece,Mișcându-se agale pe cerul pustiu,UnContinuă lectura „Felicia Percec”

Nu vreau Nu vreau să mă îndrăgostesc de tine,Îmi e prea mult că nu pot să ajungLa tine-n suflet unde-i cald și bine,Încerc din minte să mi te alung. Nu vreau să las iubirea să aprindăUn suflet trist, bătut de vânt și ploi,Nu las regretele să mă cuprindăVisând cum ar fi fost viața în doi.Continuă lectura „Cătălin Iancu”