Arhive etichetă:Poezie

RUGĂ BLÂNDĂ Doamne, dă-mi o frunză nouăSă-înfășor din ața vieții,Când s-o rupe ziua-n douăȘi s-or tulbura nămeții! Doamne, dă-mi un strop de tihnăDin a cerului hotare,Să mă culc pentru odihnă,Să visez la Carul mare! Doamne, dă-mi un fir de iarbăSă măsor tot infinitul,Să văd unde stau de vorbăApa, cerul și pământul! Doamne, dă-mi un colțContinuă lectura „Angelica Manole”

Aiurare Într-o noapte lângă grindăDin focarul din oglindăO scânteie argintieÎmbrăcată cu o ie,Cu un mers uşor rebelCa un zbor de porumbel,Cu-n trupşor abur de razăÎn visare-mi scânteiazăŞi-mi alintă ochii greiApoi se răsfiră în eiCa o ninfă cu cercelRătăcită într-un inel. Ce minune, ce destin,Ce miros de rozmarinA venit pe aripi scriseCa o pasăre din viseCuContinuă lectura „Gheorghe Avram”

Să visezi şi să desenezi:FATA MORGANA Târziu, într-o noapte cu cer înstelat,În frumos vis, mi te-am imaginat,Coborâtă din argintie pulbere de stele,Iubita mea celestă, regină între ele. Încununată cu a dragostei cunună,Cu sentimente alese de blânda lună.Îmi suspină sufletul că vei dispare iar,În tainic tărâm al viselor făr´ de hotar. Revino în vis doar pentruContinuă lectura „Dan Lupu”

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Stejar semeț… Stejar brăzdat de dorurile toate,Cernute de pădure, peste rânduri,Ai arămit și clipa ce-ți socoateFrunzele arse, răvășite-n gânduri! Te odihnești la margini de poveste,Îmbrățișat de mitul re-nvierii,Mai frunzărești umbrare ce pe cresteAdună-n falduri, poala primăverii! Stejar prădat de lacrime de fatăȘi cotropit de rândunici mirese,Tot lăstărești, cu pleata-nrouratăPovețe noi, iubirilor alese! Cu ramuri călătoare,Continuă lectura „Doina Moritz”

Răspuns de Petre Poștașu’ Cine-am fost? Am fost un omCu suflet și naiv,Ce credea că a fi bunE un imperativ.Și a da e omenesc,La fel și a iubi;Tinerețea mea fostUn câmp cu bucurii.Să-mi țin capul sus și drept,Mă opinteam ades;Să mă ierte toți aceiCe nu m-au înțeles! Și acelui ce-şi țineaPrivirea în pământ,Încercam să-i luminezTristețeaContinuă lectura „Petre Vătuiu”

TU, FRUNZA MEA…de Georgeta Giurea Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,Plecată-n vântul toamnei nemilos,Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,Te-ai așternut, cu resemnare, jos. Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,Cu dorul după zilele senine,Sub cerul ce durerile-și înmoaie,Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine. Și tot privești la păsări care zboarăSau, melancolic, către-o nouă stea,Când toamnaContinuă lectura „Georgeta Giurea”

Am văzut că astăzi este Ziua internațională a Păcii. Rugă pentru pace Tu, cel care poți preface,Apa-n vin dintr-un cuvânt,Fă din nou să fie pace,Între oameni pe pământ.Ia-le armele, Scriptura,S-o țină în loc de tun,Amintește-le că ura,Nu aduce nimic bun. Tu, cel care încă simți,În palme pironul greu,Cum de lași niște ticniți,Să joace de-a Dumnezeu?SăContinuă lectura „Andreea Văduva”

RoadePande Ionut S-au copt strugurii, Mamă!Graurii sunt lacomi,strugurii, dulci și fragezi;se-mpuținează boabele-n ciorchine,noptile-s lungi, iar ziua… ziua nu mai vine! S-au copt nucile, Mamă!Îs mari, rotunde și cad… și cad…le-adună lacome cioriși tu te-ai dus… te-ai dusacolo unde nu mai moriși unde nu mai sunt privighetori! S-au copt toamnele, Mamă!Sunt arămii și triste și bolnave,iarContinuă lectura „Ionuț Pande”

IUBIRE NESTINSĂ Iubire, te uiţi cu duioşie cum eşti păstratăDe două suflete, de-a lungul multor ani,Au ştiut că iubirea nu se cumpără cu baniŞi iubirea cea divină pe viaţă îţi este dată. Regreţi că nu mai eşti ca un intens vulcan,Ce mult te înşeli că nu arunci aprinse văpăi,Dar sufletele lor au găsit mereu aceleContinuă lectura „Dan Lupu”