Arhive etichetă:Poezie

VIS POLAR de Marian Florentin Ursu Dinspre tine zorii se ivesc,Se-ntâlnesc în mare taină cu ninsoarea,Între mit și nordul pământesc,Cerbii tăi mai iau în coarne depărtarea Doamnă, diminețile tresar,Ieri fugeai încă desculță spre o ceață,Încălzește-mă c-un vis polar,Eu sunt singurul atlant lăsat în viață ! Doamnă, niște duhuri tac în noiCând tu încă te plieziContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Sesam, deschide-te!Pande Ionut Te-am scuturat de fructpână la haina ruginie… Am scrijelit pe cerul tăuun ram de lumină, pe cares-a așezat o pasăre ghemuită. Mai zboară frunze rătăcitedin inele de timp. Vezi că te-nramă culoarea! O mirandolină mi-e inima în tine! Din ani și până-n sevă, am mușcatrodul întomnării muzicii înnocturna ochilor tăi și-am plânsde-oContinuă lectura „Ionuț Pande”

Între ieri şi mâine… Ziua îşi sfârşeşte drumul într-o margine de zare,Aninând pe boltă-amurgul în culori fermecătoare…S-a golit de tot clepsidra şi oftează-a rugăciune,Când se-aprind pe cer altare, tainic, dinspre soare-apune. Şi ascult în mine naiul cum doineşte a-nserare,Fluturi mari, cu-albastre aripi, prind în jurul meu să zboare…Umbre negre-nghit tăcerea, ora-mi pare prea grăbită,Se ascunde-nContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Ti scrivo Perdonami se ti scrivo adessomentre l’autunnolascia andare le sue foglie senza vita…Non per casouna foglia rossicciache fluttuava nell’ariacade nel palmodella mia mano destra…Lo guardoe sotto i miei occhile nervatureiniziano a scrivere parole.Più penso a Te,più la foglia diventa una letterasotto al mio sguardo incredulo.Padre Eterno,perdonami se ti scrivo soltanto adesso,ma ho finalmente afferratoilContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Autumnală De n-ar fi toamnă-n calendarOctombrie mi-ar fi străin,Răvașe n-aș primi la geamCând vântul dănțuie senin,Nestingherit de cântători,Fără opreliște prin ram…De n-ar fi toamnă în culori,Prin albul iernii mă pierdeam! De n-ar fi toamnă-n calendarÎn rostul lumii n-ar fi rost,Piciorul verii-ar înghețaFără nuntiri în avanpost,Am fi doar flori fără de rodȘi miez fără de înveliș…FărăContinuă lectura „Daniela Konovală”

CAPRICIU( variantă) Și nu-mi lăsa mai mult de-o ceașcă de cafea,O filigeană-n care-ai picurat un vis…O voi găsi când mă trezesc, pe masa meaCa pe-un poem pe care-n zori mi l-ai fi scris. Poate-o s-o beau cu un surâs bănuitorDe odaliscă ce servea cafea turceascăÎntr-un harem uitat pe țărmuri de Bosfor…Poate-o să vrea-n cafea săContinuă lectura „Georgeta Rada”

SUNTEM FRUNZE-N ABIS Lacrimi picură-n scris… Mi-ai spus că n-ai să pleciprintre stelele reci,și că nu-mi lași nicicândochii triști, lacrimândsă privească în vid…Și-ai plecat! Încă-un zidse ridică-ntre noi…Ochii mei, triști și goi,caută drum spre-acel locunde ești… Apă, foc,vânt și ploi, greu și chin,să m-oprească să vinsă-ți fiu umbră, n-au cumsă mă-ntoarcă din drum! Frunze-și plângContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Iertare Avem puterea de a iertaGreșelile care curg în cascadă,Apusul să nu ne prindă-n tornadăCând capul pe pernă vom așeza. Greșim la tot pasul, e omenesc,Cine n-o face s-arunce cu piatra,Greșelile sapă în suflet cu daltaDacă iertarea nu și-o primesc. Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,Intrați în viață, fără scăpareSe-mpiedică deContinuă lectura „Liliana Răcătău”

CUIUL DE LAMPĂ Cuiulpentru lampăera tot în zid,de el, mamaagățase o creangăînflorită de tei,am văzut,risipite prin casă,lumini,veniseră sub cuiul de lampă,zilele ei… Am văzut mâinile mameicurgând din ștergare,ochii aveau ploaiadin cer, pe pământ,păstraserăîn lumina lămpii,o floarecu care călătorisemși eu, în cuvânt… Știu,mi-am dat seamaprea târziu,că trecuseră noriipe deasupra casei,fără să-i simt,mama legasede capătul sforii,flacăra lămpiicuContinuă lectura „Marin Rada”