Arhive etichetă:Poezie

Tăcerea Limba e izvorul, mereu din el țâșneșteCuvântul, fiind balsam sublim, vindecător,Dar și cuvânt amar, care mereu răneșteÎn inimi disperate, în chip sfâșietor! O vorbă înțeleaptă pe toți azi ne îmbieȘi ne învață cum putem gusta tăcerea,Căci uneori ea este precum o alifieCe vindecă o rană…și dulce e ca mierea! „A ști să taci, adeseaContinuă lectura „Gheorghina Putnic”

Mi-e bine… ~Violeta Andrei Stoicescu ~ Cerul coboară albastru-n fântână,În apa rece lumina-şi fărâmă…Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine.Mi-e bine. Stau în tăcere, cu buze-nsetate,Se-ntorc din drum amintiri exilate,Cu palme de suflet vadra s-o-nclineSpre mine. Cumpăna vremii îşi leagănă dorulŞi din adânc izvorăşte fiorul,Tremură zarea-n culori opaline,Mi-e bine. Simt cum se-ntinde o oază cerească,Din inimăContinuă lectura „Poezia zilei 25 Iulie”

Cel din urmă vers ~Iancu Cătălin ~ Tu nu ai vrut să-mi mai cobori în viseȘi între noi se naște un abis,Ferestrele ți le-am lăsat deschise,Tu gândul nopții mi l-ai interzis. Te-ai risipit în ploile de varăȘi te-ai ascuns în umbra unui nor,Am așteptat luceafăr să-mi aparăȘi sufletul mi-e pârjolit de dor. Un vânt nebunContinuă lectura „Poezia zilei 16 Iulie”

DĂ-MI DOAMNE TIMP ! ~Tîrnăvean Ana-Corina ~ Mi-ai dat din Tine chip și-asemănareși viață lungă, ani mulți, nouăzeci,mi-ai dat copii, șase-n numărătoare,căldură să topesc suflete reci.Mi-ai dat și foamete și-ndestulare,război și pace, binecuvântări,mi-ai dat putere, mi-ai dat îndurareși m-ai ferit de rău și de ocări.De mi-ai dat mult, am dat celui ce n-are,puțin de-ai dat,Continuă lectura „Premiul special 26Iulie”

ÎNDRĂGOSTIT CA IERI Când eram floarea ta de crinMă descălțai cuprins de dor,Din pantofior îmi sorbeai vinFoșnea mătasea pe picior,Curgeau pârâuri de amorDin trupul tău divin. Din pantoful roșu cu tocAi fi băut la infinit.Sorbeai glumind că-ți port noroc,Jurând că nu te-a ispititAlt trup. Pe al meu l-ai iubitCu patimă și foc. Cântai atunci, îmiContinuă lectura „Viorica Floroiu”

Recurs ~Pande Ionut~ ‘Nainte, o umbră îmi țese cărarea, Luna îi toarce lin firul,Lumina își plimbă în raze culoarea, dorul îi stoarce tot mirul,Ce straniu îmi cântă o pasăre rară, cheamă în mine iar duhul,În ochii-mi de noapte năluce coboară, văzu-mi e Pentateúhul. Pășit-am cu actul Genezei în oase, curge-n odăjdii Exodul,Revăd Leviticul în iconostase,Continuă lectura „Poesia zilei 5Iulie”