Liliacul meu de mai Lângă gardul cu zoreleLiliecii au înflorit.Lăcrimioarele și ele,Albe perle au răsărit. Roze in zeci de culori,Cu parfumul lor de vis,Crini, bujori și alte flori,Colț de rai de nedescris! Dar mai ‘nalt și mai semețȘi violet la culoare,Crește-un liliac mărețCe fălos se ține tare. Iar la vreo doi pași de elCu mirosContinuă lectura „Mariana Pezzolo”
Arhive etichetă:Poezie
Ioan Giurescu
PORT VINA DE A TE IUBI Un glas din cer a poruncit :– Să fie peste tot lumină ! …… și ca prin vis s-a revărsatiubirea sfântă de-nceput,ca sentiment neîntinatce nu știam că o să ținăs-ajung să-l gust, să fie-al meu…… iar ochii mei, lipiți de tină,văd deslușit, zâmbesc acum,‘nainte să se fi pierdut. UnContinuă lectura „Ioan Giurescu”
Camelia Boț
Mi-s ochii incolori Nu vezi că mi-sochii de cer atârnațiși clipele-n iubirede soare vânați,Că pașiimi-i semăn și-i adundin ploiși din verdele crudce-ncolțește-n noi…? Nu vezi cumceru-mi soarbeazurul din ochi,când dorul tăumă descântăde deochiși-mi crescaripi ce se frângîn zbor,plutind ca un visdeasupra unui nor … Nu vezi că mi-s ochii incoloriDe atâta dor de al iubiriiContinuă lectura „Camelia Boț”
Liliana Toderiță
Bucurați-văde Liliana Toderiță Şi soarele râde, şi îngerii cântă,Copacii aştern covoare de flori,Iar salcia îşi pleacă ramura sfântăJerfind Lui Iisus mâțişori. Şi clopotul bate, şi toaca răsunăPluteşte-n văzduh un mister,S-aud păsărele în tril cum îngânăSlăviți-L pe Domnul din cer! Pe uliți aleargă cu tălpile roase,Bătrâne secate de traiŞi mâinile lor crăpate, şi arse,Fac cruci ceContinuă lectura „Liliana Toderiță”
Eduard Bucium
Când…Eduard B. Când umerii mei duc pământul,iar truda-i îndeamnă să-l zvârlă,tu şterge-mi sudoarea, o gârlăce stă să-mi înece avântul… Când spatele meu și-ncovoaiespre plug grija zilei de mâine,tu pune-mi alături de pâine,în traistă, o rugă de ploaie… Când sunt un copil şi mi-e teamă,şi doruri mă-ncearcă, păgân,ascunde-mă strâns, lângă sân,o clipă să am iarăşi mamă…Continuă lectura „Eduard Bucium”
Maria Poiană
VIS Câteodată, mai așa, cam pe după miezul nopțiiCând nesomnul mă îmbie să veghez asupra sorții,Îi pun sufletului aripi și-i dau drumul să colinde,Pe-unde candela iubirii, dorul, noaptea o aprinde. Stelele clipesc alene. Luna-și scutură veștmântul.Scânteieri de licurici luminează-ntreg pământul.Și urmând drumul pe care-l luminează licuricii,Ca-ntr-o filă de poveste, deslușesc glasul bunicii. Firul glasului măContinuă lectura „Maria Poiană”
Petre Vatuiu
Am fost copac de Petre Poștașu’ Am fost copac la marginea păduriiDar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;Din falnic arbore cu ramuri groase,Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase. Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,M-au ars până ce m-au făcut cenușă;Cu vântul să mă pribegesc în lume,Să n-am și eu un locContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Matei Paul
Speranța pământului De…M.P Pășesc pe pământul de dor,Simt lacrima lui cum curge șiroiPe obrazul brăzdat de atâtea nevoi,Simt durerea ce încet îl macină,Simt plânsul lui… pentru noi.Aud suspinul lui…al pământuluiPentru grija și dorul omului,Aud bocetul lui, vaietul dureriiPentru rodul lui…al pământului. Pășesc pe pământul de dor,Pustiul a cuprins al lui ogor,Lacrimile lui s-au stins, nuContinuă lectura „Matei Paul”
Mihăiță Mihai
Poștașul Nea Costel, poștaș în sat,Umblă ziua-n lung și-n lat,Și-mparte la fiecare,Pensia sau vreo scrisoare. Tanti Ana, stă în poartă,Veste bună, ea așteaptă,Iute-l intreabă pe poștaș:Ce mi-ai adus de la oraș? Vești bune nu îți pot da,Nimic pentru dumneata,Dă-mi aici o semnăturăȘi-ți dau pensia in mănă. Dar asta nu-i bucurie,Vreau copiii să-mi scrie,Sunt singură șiContinuă lectura „Mihăiță Mihai”
Petre Vatuiu
Ești biserica mea de Petre Poștașu’ Mă poartă-ntr-una la tine gândul,Ești o câmpie-nverzită, cu flori;Adie vântul pe tot pământulȘi parcă-aș vrea lângă tine să mor. Și-mi curge râul pletelor tale,Pe valul lui să pornesc călător.Prin pielea-ți albă, caldă și moaleSă-mi sting amorul, fior cu fior. Ți-s ochii stele de noapte lungă,Ce strălucesc până-aproape în zori;NiciContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Zbor spre înălțimi 