Arhive etichetă:Poezie

„VECINII” Ușa nopții se descuie!Primăvara-i prin livadă.Pe bătrâna cărăruie,Luna iese la paradă! Soarele i-a dat luminaS-o țină la ea în palme.Nu l-a refuzat „vecina”!Iată două inimi calme! El e cel bătrân, se pare!Dar și luna e bătrână!Totuși, pleacă la plimbareȚinând stelele de mână! Înfloriră corcodușii!Luna șade pe călcâie!Sprijinit de tocul ușii,Las noaptea să mă mângâie!Continuă lectura „Constantin Mosor”

Dor de tainăAutor: Alexandra Mihalache De la ceruri la pământTu eşti dorul cel mai sfântŞi de la pământ la cerEşti cel mai adânc mister. Dor în lacrimi, dor de noi,Dor de tainele din ploi,Dor de toamnă şi de-apus,Tu eşti dorul meu nespus. De la ceruri la pământEşti eternul din cuvântŞi de la pământ la cerEştiContinuă lectura „Alexandra Mihalache”

Rătăcire Îmi rătăcesc pasiiprin verdeleprimăverii,dorind a-mi reculegecântul din struneleei de vioară.Dar, știu! Arcușul ei,m-ar dojenipână-n vară,c-apoi să plec,precum pleacăși verdele-n toamnă. 30.03.2021Camelia Boț Redactor șef Camelia Boț

DOR DE PRIMĂVARĂ Ai apărut din dor de primăvarăPurtând pe umeri tăcerile-nghețateȘi chiar luptând cu viscolul de-afară,Tu ai crescut în fiecare noapte. Acum privești spre lume cu mândrieDin albul pur se naște-o altă viață.E taina ce o duci în sihăstrie,De te ivești curat, de dimineață. Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântulPeste pământul răscolitContinuă lectura „Mihaela Avram”

Am deosebita plăcere să prezint o nouă poetă, care, cu stângăcia ei caracteristică cucerește spațiul literar. Este vorba de Elena Coca Mahalu, o ființă rezervată, timidă, care încearcă prin versul ei timid, să atragă lumii atenția, spunând des, că și ea este aici, că prin slova ei poate atinge infinitul cerului, prin metaforele ei esteContinuă lectura „Debut literar Elena Coca Mahalu”

DISTANȚA DINTRE NOI E o distanță așa mareîntre noi, oamenii,încât dacă am alergaunii spre alții,nu ne-am întâlniNiciodată! E o distanță așa mareîntre noi și Dumnezeuîncât dacă am îngenuncheaunii în fața altora,nu ne-am putea ridicaîn Rugăciune. Și totuși…E o distanță așa micăîntre viață și moarteîncât dacă am putea trăilângă oameni și Dumnezeuam putea simțiVeșnicia! Redactor șefContinuă lectura „Mihaela Avram”

FĂRĂ VORBE ~Mirela Șoimaru~ Mă-întrebi fără vorbe,așa, într-o doară,de te cunosc ?! de te iubesc ?!De dincolo de cuvinte,tu poți să-mi vorbești…Ce înseamnă cuvântul,fără sensul lui de dicționar?Oare nu vorbește și vântul?sau ploaia? sau gândul?Sau, poate,există o limbă a gândului,ce le știe pe toate;și ne unește pe toțiîn sensuri nemăsurate…Tu poți să-mi vorbești,sărind peste vorbe,doarContinuă lectura „Poezia specială, 3 aprilie”

Legea firii omenești/ De iubirea ar fi zâmbetAr înmuguri privireaPrimăvarã sufletească..Ar fi toată omenirea! De ar fi iubiri eterneTot mereu pe-acest pãmânt…Ar fi zâmbete și-n stele..Și în adieri de vânt! De ar înflori iubireaZi de zi …seară de searã ..Ar fi peste tot un zâmbetPeste tot o primăvarã ! De ar fi iubirea-n lumeCa unContinuă lectura „Valentin Ciobanu”

DE VORBĂ CU VIAȚA Deschid brațele acum spre tine.Vino, viață, și mă îmbrățișează!Iubește-mă cum te iubesc și eu pe tine,Arată-mi, zi de zi, doar ce contează! Nu mă lăsa să cad în neputință,Nu mă lăsa să văd ce nu e de văzut,Deschide-mi ochii, ca a mea ființăSă poată privi dincolo de necunoscut! Atâtea, viață, maiContinuă lectura „Dalia Alina Moldovan”

ÎNTÂIETATE Eu iau în seamă cer, pământ și apăȘi răsărit și-apusu-nflăcăratȘi anotimpuri care vin și pleacăSpre-a reveni de unde au plecat. Eu iau în seamă lemn ce se striveșteSpre-a încălzi destine și nevoiȘi iau în seamă aer ce pluteșteȘi-aruncă arșiță sau ger spre noi. Eu iau în seamă Soarele și LunaȘi stelele din ochii meiContinuă lectura „Mirela Cocheci”