Arhive etichetă:Poezie

NingeLidia Stan Se stinge ziua încet în alb noian de fulgi,Se-aude lerui-ler și zurgălai sunândȘi dorul și amarul din suflet nu-l mai smulgiȘi în copilărie te-ntorci cu pasul blând. Și rece și tăcută zăpada te-nconjoarăȘi peste ani își pune cununa-i de argint, Tot mai străină viața și seara tot mai seară, Te pierzi în gânduriContinuă lectura „Lidia Stan”

Vom scrie Mi-aș dori prin gânduri mereu să-ți rătăcescȘi-atunci când strigă-n mine depărtarea,Cu lacrimile stelelor care lucescPrin visele mele, să-ți caut cărarea. Alerg spre tine prin noaptea troienităCând viscolul lovește-atât de tare,Buzele caută o șoaptă nerostită,Să vii, să mă aduni de prin ninsoare. Peste clepsidră cad fulgii de zăpadă,Lacrima-ngheață, când în ea se-adună,Va curge-n noiContinuă lectura „Rodica Ochiș”

Darul așteptat Am scris și eu scrisoare către Moș CrăciunCând mirosea a cetină și mere coapte,Cuvintele abia puteam să le adunDin albul de omăt îngemănat c-o noapte. Doream să mi te caute-n alte galaxiiȘi încercam, timidă, dorința mea să-i spun.O ramură de brad, din clipele târzii,Îmi oferea un verde în suflet să mi-l pun. ȘiContinuă lectura „Rodica Ochiș”

UN CLOPOT DE CRISTAL Este-un clopot de cristal ce-atârnă de cer,Răsunând a pustiu sub ploi și sub vânturi…De ce l-ai lăsat, Doamne, acolo, stingher,S-aștepte tăcute ninsori peste gânduri? De ce nu-i tai firul ce-l leagă de sus,În mii de fărâme să-și frângă ființa?Căci vântu-l tot bate mereu din apus,Reverberând sălbatic într-însul neputința. Chiar și tăcerileContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Zăpezi albe și promise. Mi- a bătut aseară-n geam, printre crengile de brad,O steluță și un fulg să îmi de- a zăpezi promise,Iar pe pat de fân uscat, printre amintiri ce ardSă- mi așeze lacrimi calde, să adoarmă- a mele vise. Căzute, crengile de brad, cântau poeme de- altăda Iar albe stele depănau povești cu-aContinuă lectura „Daniela Moldovan”

Am să-ţi colind…Eduard B. Am să-ţi colind o vreme la fereastrăŞi-ai să mă ierţi că nu-ţi aduc ninsori,Am să-ţi colind de-o pasăre măiastrăCe-mi mângâie tristeţea când mă dori „Am să-ţi colind nepământean”, femeie,Cu „leru-i ler” de prunc neprihănitŞi-o clipă inima în loc să-ţi steieCând vei simţi în pântec gângurit… Voi bate-n geam… nu mă primi-nContinuă lectura „Eduard Bucium”

Iarna asta Îmi pare iarna asta o străinăCu zâmbet ştirb şi mantie de ceaţăCerşind din poartă-n poartă nişte gheaţăSă-şi oblojească trupul în ruină. Îmi pare iarna asta un AjunAtins subit de-o maladie rară,Copil al nimănui, dormind pe-afară,Chircit printre colinde de Crăciun. Îmi pare o logodnă, iarna asta,În care verighetele-s în glodŞi despărţiţi de-o apă farăContinuă lectura „Eduard Bucium”

DE UNDE VII? Din care univers, tu, oare-ai apărut,Ce stele s-au jertfit spre-a-ți zămisli cuvântul,Din care-ndepărtat tărâm necunoscutTe-ai coborât să-mi luminezi pământul? Sub pasul tău, în zori, cărările suspină,Scâncește iarba când talpa ți-o sărută,Și-n aerul din jur te-nvăluie-o lumină,Ca într-un semn de recunoaștere tăcută. Și mă privesc prin ea: atât de ne-nsemnatăÎncât m-aș pierde prinContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Tristă aniversare… Îmi spun „La mulți ani” și vă mulțumescCă-mi sunteți aproape, eu vă prețuiesc!Să aveți prieteni sănătate multăCă este averea noastră cea mai sfântă! S-a-ntamplat sa fiu mai tristă, acum,Singură să fiu de Sfântul Crăciun,Lângă bradul meu frumos împodobit…Doar atât, cu el am sărbătorit!Am fost nevoită să stau în izolare,Cu soțul internat la reanimare!!!Continuă lectura „Teodora Dumitru”

Vând suflete Vând suflete ce n-au putereaSă înțeleagă ce-i iubirea,Mai importantă e avereaȘi uită ce e fericirea. Vând suflete încremeniteCare nu au vreun sentiment,Ce nu văd drumul înainteȘi pier în orișice moment. Vând suflete fără de sufletCare nu știu să facă bine,Care nu știu ce e un zâmbetȘi vor frumosul să-l dezbine. Vând suflete meschine,Continuă lectura „Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi”