Arhive etichetă:Poezie

M-aș întoarce-n satul meu M-aș întoarce-n satul meu, însă viața nu mă lasăAm plecat de prea mult timp, vorbe nespuse m-apasă,Lucruri ce n-au fost făcute, atunci când a trebuitSperanțe neîmplinite, doruri risipite-n vânt… S-au dus anii tinereții, când încă era putereSă repar unele treburi…azi, a rămas doar durere,Scârțâie toate-n apus, le-a cuprins încet ruginaNinse-s preaContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

CUVINTE DE ARHIVĂ Mă privești ca pe-un ochi de lumină,Ca pe-o rază de soare în ceață,Ca pe-un foc într-o mare de gheațăPurtător de scânteie divină Și îmi furi din priviri o scânteieSă-ți aprinzi pe sub tâmplă o torțăDin cuvinte în cămașă de forțăIar sub stern mă ascunzi ca idee… Din cuvinte noi facem arhivăÎn războiContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Am fost copac Am fost copac la marginea păduriiDar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;Din falnic arbore cu ramuri groase,Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase. Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,M-au ars până ce m-au făcut cenușă;Cu vântul să mă pribegesc în lume,Să n-am și eu un loc al meu, anume.Continuă lectura „Petre Vatuiu”

TARE SE-MPUȚINEAZĂ LUMEA BUNĂ Când Dreapta se găsea pentru-nchinare,Lumea era mai lume ca acuma,Nu alerga cu multul în spinareȘi nu-L ștergea pe Dumnezeu cu guma! Când Dreapta nu trăgea spre partea stângă,Adeseori, bolnavă de-ntuneric,Ispita, cea cu inima nătângă,Nu ne-mbăta cu râsul ei isteric! Când Dreapta se-nchina nu pentru fală,Ci pentru a primi iluminarePrin care strâmbătățileContinuă lectura „Constantin Mosor”

LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE La ora când mi-e dor de tineŞi ies strigoii să vâneze-n lună,Simt gândul că valsează prin ruineŞi-n mine mai rămâne o fărâmăDe suflet ,ca un viciu nefiresc.Îţi reconstitui paşii din nisipulOceanului neplanetar, firesc,Ce ţi-a furat pentru o vară chipul. La ceasul când cocoşii îmi îngânăNeliniştitul puls prins înContinuă lectura „Mărioara Nedea”

Visez cai albi… În dimineți cu mâna prinsă-n steleS-au scuturat dorințele din calendar.Mai simt în mine zbor de rândunele,Tot mai visez cai albi… dar este în zadar! Și vin amiezile cu soare străveziu,Bat clopote în turnuri de aramă.Pe funia roasă de vreme o să scriu,Povestea unui lup ucis de-o armă. Când seara își aprinde felinarul,MaiContinuă lectura „Angelica Manole”

Stigmat Ai rămas în orașul acela străin,Ca o carte deschisă undeva spre final.Nici nu știm înspre ce, dar mai este puținȘi ajungem furia răzbunării, pe cal. A adus îndoiala rămășițe și scrum,Ca dovadă că spectrul luminii e orb,Că apusul se-mbată, adesea, cu fumȘi cu ceață din zborul astmatic de corb. Noi purcedem pe cai șiContinuă lectura „Ioan Pop”

Un an pentru suflet Anul Nou bate iarășila poarta pieptului tău. Aseară erai copil,cu mâinile murdare de cretăși cu ursulețul sub braț.Te-ai culcat sub plapuma cu povești,iar dimineața te-ai trezitcu fire argintii în părși cu dorul de ieri lipit de suflet. Anii au fugit ca păsările migratoare,lăsând în urmă doar pene de amintiri.Totuși, în adânculContinuă lectura „George Eugen Itoafă”

POVESTE DE LA MUNTE Printre culmi împădurite mirosea a toamnă udăMunții se trăgeau de vârfuri către cerul necuprins,Pregătiți ca de paradă dincolo de ceața crudăPrintre crestături de piatră se zărea masivul nins. Șerpuind pârâul sapă în crevasele bătrâne,Clipocitul lui șoptește o baladă de demult,În ecouri risipite reușește să îngâneNoi acorduri învechite dintr-un ritual ocult. Până-nContinuă lectura „Angela Petre”

SUB MÂNA TA, DOAMNE Îți simt mâna așezată pe-a gândului lumină,Și Ție, Doamne, sufletul meu se-nchină;Se-nchină smerit și plin de iubire,Înflorind în dumnezeiasca-Ți sfântă sfințire. Astăzi îți simt mâna așezată pe-a inimii bătaie,Și genunchiul, cu smerenie, la pământ se îndoaie;Îți simt iubirea cum curge prin inima de mamă,Și rugăciunea mea, Doamne, cu dragoste te cheamă.Continuă lectura „Adnana Radu (Eugenia Spătaru)”