Arhive etichetă:Poezie

Încrederea e floare tare rară Nu poți să ai încredere în oameni  Căci te trădează după primul colț Și-aruncă vorbe, pentru-un pumn de galbeni Ce-n suflet lasă urma unui glonț. Atâta timp, cât poți și dăruiești Ești bun, înconjurat mereu de lume, Când ai scăpări și-apoi te poticnești Dispar aproape toți, doar fum rămâne. NuContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Nostalgie S-a înserat de tot şi bate vântul.Pe-un ochi de geam răsar sclipiri de lună.De-atâta toamnă-a-ncărunțit pământul…Şi n-are glas, sărmanul, ca să-mi spunăA câta toamnă poartă în desagă,Atâtea lumi cu tot atâtea vise?!Îi suntem toți de-o veşnicie-ntreagăPoveşti de lut pe filele nescrise,Din cartea lui cu litere de tină.Sărman pământ… Pe când eram copilCu inima scăldatăContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

La masa cu cei care nu mai sunt de două ori pe anînainte de a trece pragulîmbătrânital casei părinților meimă descalței nu mai suntau plecat să se întâlnească cu Dumnezeusă-l invite la masacu cei care nu mai suntmă privesc de sus și din tabloul agățatpe peretele de deasupra patuluiîn caremi- am adormit copilăriape partea cealaltăseContinuă lectura „Teodor Dume”

LICORNUL CU FRÂU DE ARGINT Se lasă-nserarea şi ninge afară,cad fulgii de nea peste case dansând,mă uit pe fereastră – aş vrea să aparălicornul cu frâu de-argint, galopând..Din hăuri de timp neştiute apare,cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,deasupra, pe şaua de aur călare,stă Zâna Zăpezii cu chip auster..Ajunge îndată cu frâul în mânăşi bate laContinuă lectura „Corneliu Neagu”

MELANCOLIE DE TOAMNĂ Zbor frunze în lacrimi, purtate de vânt,Domol ne cuprinde al vremii descânt.Țipăt de păsări s-aud din pridvor,În zare se vede un stol călător. Buciumul toamnei răsună cu dorSe scutură clipele, se ofilesc, mor…Greieri în noapte cântă pe a lor strunăIzvoarele plâng: departe-n surdină. Tot ce-a fost verde se usucă pe rând,Țăranii doinescContinuă lectura „Flororiu Viorica”

Convaleșcențe Azi spaima de azil îți dă frisoane  Și scârțâi precum poarta la garaj Ai oasele subțiri și în tendoane  Ți-ar trebui un nit din aliaj  În timp ce-ți oxidează neuronii Oglinda dă cu tine de podea Și-n sânge trepidează feromonii  Dar tinerețea s-a cam dus și ea  Nu poți zbura oricum, mai sus deContinuă lectura „Angela Petre”

Fluturi in noapte te priveamerai o picătură de ploaieîn bătăile de aripite-am învelit la asfințit cu vîrful degetelormi-ai acoperit buzele cu trupul albdăruindu-teo clipă începută într-un sărutaproape tot mai aproapeun țipăt scurt ca un semn de întrebareaveam nevoie acută să respir, să trăiesc, să iubescun fluture alb în bătaia luminiipe umerii goi am așezat mugurin-aiContinuă lectura „Viorel-Birtu Piraianu”

Ce dacă la finit renunți și-mbrățișezi neantul Ce dacă, toamna arămie vine în al tău cuvântcu ploi reci pe carâmb, cu vânturile aspre,demonice-n foșnirea frunzei, copacii dezvelind,cu-n aer ud și greu, dansând pe caldarâm…și-un gros covor de fruze-ți trezesc melancolii…!*Ce dacă, în curând îți vin zăpezile, în fuga de finitși se aștern pe clipa ta,Continuă lectura „Gheorghe Apetroae”

FATA FĂRĂ CHIP Poate-o să-mi scrii cândva, poate-o să-mi scrii,Când eu voi fi plecat demult departeȘi o să-mi lași scrisorile tărziiÎn temnița dintre coperți de carte. Sunt scrise pentru fata fără chip,O plăsmuire-n ceară de amurg,Văzută doar de ochii lui OedipAcei din care lacrimi nu mai curg. Dac-o să- mi scrii să- mi spui căContinuă lectura „Georgeta Rada”