Când liliacul a-nflorit Mergeam cu pasul lin, ușorPrin gânduri duse prea departe…Și luna strălucea de dorCu-a ei poveste scrisă-n noapte… Miresme dulci mă petreceauDesprinse parcă dintr-un vis…Și-n moi culori mă îmbrăcauCu îngerii din paradis… Povești cu zâne întâlneamÎn drumul meu cel efemer…Cu mici steluțe prinse-n ramCe mă-mbătau cu-al lor mister… Când liliacul a-nfloritȘi haină nouăContinuă lectura „Adina Florea”
Arhive etichetă:Promovare
Mariana Pezzolo
Liliacul meu de mai Lângă gardul cu zoreleLiliecii au înflorit.Lăcrimioarele și ele,Albe perle au răsărit. Roze in zeci de culori,Cu parfumul lor de vis,Crini, bujori și alte flori,Colț de rai de nedescris! Dar mai ‘nalt și mai semețȘi violet la culoare,Crește-un liliac mărețCe fălos se ține tare. Iar la vreo doi pași de elCu mirosContinuă lectura „Mariana Pezzolo”
Liliana Toderiță
Bucurați-văde Liliana Toderiță Şi soarele râde, şi îngerii cântă,Copacii aştern covoare de flori,Iar salcia îşi pleacă ramura sfântăJerfind Lui Iisus mâțişori. Şi clopotul bate, şi toaca răsunăPluteşte-n văzduh un mister,S-aud păsărele în tril cum îngânăSlăviți-L pe Domnul din cer! Pe uliți aleargă cu tălpile roase,Bătrâne secate de traiŞi mâinile lor crăpate, şi arse,Fac cruci ceContinuă lectura „Liliana Toderiță”
Maria Poiană
VIS Câteodată, mai așa, cam pe după miezul nopțiiCând nesomnul mă îmbie să veghez asupra sorții,Îi pun sufletului aripi și-i dau drumul să colinde,Pe-unde candela iubirii, dorul, noaptea o aprinde. Stelele clipesc alene. Luna-și scutură veștmântul.Scânteieri de licurici luminează-ntreg pământul.Și urmând drumul pe care-l luminează licuricii,Ca-ntr-o filă de poveste, deslușesc glasul bunicii. Firul glasului măContinuă lectura „Maria Poiană”
Petre Vatuiu
Am fost copac de Petre Poștașu’ Am fost copac la marginea păduriiDar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;Din falnic arbore cu ramuri groase,Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase. Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,M-au ars până ce m-au făcut cenușă;Cu vântul să mă pribegesc în lume,Să n-am și eu un locContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Matei Paul
Speranța pământului De…M.P Pășesc pe pământul de dor,Simt lacrima lui cum curge șiroiPe obrazul brăzdat de atâtea nevoi,Simt durerea ce încet îl macină,Simt plânsul lui… pentru noi.Aud suspinul lui…al pământuluiPentru grija și dorul omului,Aud bocetul lui, vaietul dureriiPentru rodul lui…al pământului. Pășesc pe pământul de dor,Pustiul a cuprins al lui ogor,Lacrimile lui s-au stins, nuContinuă lectura „Matei Paul”
Mihăiță Mihai
Poștașul Nea Costel, poștaș în sat,Umblă ziua-n lung și-n lat,Și-mparte la fiecare,Pensia sau vreo scrisoare. Tanti Ana, stă în poartă,Veste bună, ea așteaptă,Iute-l intreabă pe poștaș:Ce mi-ai adus de la oraș? Vești bune nu îți pot da,Nimic pentru dumneata,Dă-mi aici o semnăturăȘi-ți dau pensia in mănă. Dar asta nu-i bucurie,Vreau copiii să-mi scrie,Sunt singură șiContinuă lectura „Mihăiță Mihai”
Petre Vatuiu
Ești biserica mea de Petre Poștașu’ Mă poartă-ntr-una la tine gândul,Ești o câmpie-nverzită, cu flori;Adie vântul pe tot pământulȘi parcă-aș vrea lângă tine să mor. Și-mi curge râul pletelor tale,Pe valul lui să pornesc călător.Prin pielea-ți albă, caldă și moaleSă-mi sting amorul, fior cu fior. Ți-s ochii stele de noapte lungă,Ce strălucesc până-aproape în zori;NiciContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Dediu Florin
Istoria interzisă(8) În orice-orînduire obijduiți săraciiAu fost de stat, de nobili, de cler, fiind araciiComuni ai bunăstării acestora, o parteAvînd și ei promisă în ceruri, după moarte,.Din patria terestră spre patria divinăMetafizicizînd-o supunerea deplină.Prin cei supuși torturii în beciuri și în groteChiar Domnului făcîndu-I noi, noi și noi golgote,.Să-I cînte bunătatea și tălpile să-I lingăCu-amenințăriContinuă lectura „Dediu Florin”
Vio Sterian
M-AI DEZVELIT DE CER ~Vio Sterian ~ S-au strâns temeri în colțurile fricii,În așteptare cuibărește urma ta,Pământul a-nghițit iarăși o steaȘi-mi sunt necontenit, tristețile, amicii. Mă-mbrac din goluri goale, cu-n alt golȘi mă-nvelesc cu cerul sterp de Lună,Din lipsa ta nimicul mi se-adună,În alt nimic, care-mi tot dă ocol. Și totuși, parcă lipsa ta mi-eContinuă lectura „Vio Sterian”
