Arhive etichetă:Promovare

Prima vindecare *prima vindecarenu-i ca ultimagânduri dulci și parfumatesunt uitatele citim pe buze mersulși în umbre dansul cadepașii lipsă să-i sărutecerulplin de acatistese revarsă peste suflettrupul nostru este mascace acoperă nimicul *vindecarea-i energietot ce știmun singur punctdoar natura ne ajutăsă găsimun drum mai bunfloareace purifică luminazâmbetulce-aduce viațamanadulce ca și miereacu iubire pusă-n palmă…

România e în suflet *fără oameniRomânia nu existărămâne doar un teritoriu tristrâvnit de veacuride barbarii încălecați pe partide *fără păduriRomânia nu existăuităm să respirăm libertateași ne împiedicămde scorburi cioplitecu chip de om bun *fără râuri și lacuriRomânia nu existălacrimile de fericire sau durerenu știu unde să se reverse *fără oamenifără pădurifără râuri și lacurirămâne doarContinuă lectura „Constantin Vaciu”

„Mai am un singur dor” „Mai am un singur dor”În zorii dimineții,Ca visele ce dorSă dea un sens nou vieții,Iubirea să-mplinescSenin, cu trăiri simple,Cât încă mai trăiescSufletul să îmi umple.Când luna-ncet coboarăȘi-apare mândrul soare,Îmi las gândul ce zboarăZilei, să dea culoare.Că viața-i scurtă tareIar visele mă dor,Să aibă vindecare„Mai am un singur dor”.Fiorul grăbit treceȘiContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Mulți ani, România mea! Zorii mândri se revarsăPeste-al României plaiȘi o lacrimă neștearsăCade pe bătrânul nai,Din care duios răsunăDoina noastră, strămoșeascăȘi pe români îi adunăÎntr-o horă câmpenească,Este hora bucuriei,A celor ce au în sufletTricolorul României,Un grai, un port și un umblet.De sus, din ceruri înalteMihai, Ștefan, bravi eroi,Vor ca-n inimi să tresalteFocul ce a arsContinuă lectura „Elena Coca Mihalu”

NinsoareEduard B. Astăzi , un fulg pe suflet m-a atins…Astăzi a ninsşi iarna s-a prelins şi-a sfârâit pe răni ca de cuţit…Nici n-am simţit,priveam spre asfintit… Priveam pierdut, cu ochii amândoicopacii goi,dând timpul înapoi… Astăzi am stat un veac, singur la focdin crengi de soc…si mai era un loc, netroienit încă de lungi ninsori…Doi prădători,peContinuă lectura „Eduard Bucium”

MĂ-NTORC LA TINE, MAMĂ – Prin lumea largă-am colindat mereuDar astăzi mă întorc în satul meu,Că nu-i mai bine-n Londra sau New York,De-aceea, mamă dragă, la tine mă întorc. Am înghețat la poli și-am ars în plin deșert,Mi-e dor acum să mă strângi iar la piept,Tu m-ai ferit mereu de orice dramă,De-aceea mă întorc laContinuă lectura „Stefan Moldovan”

Colind fără colindători A-nflorit din nou zăpada amintirilor frumoase,Și-acum ning de printre gene, nestemate fermecate.Și-unde cad, pe loc se naște un sătuc cu case joase,Într-o iarnă de poveste, cu sclipiri de diamante. Ger și noapte. Cer albastru plin de stele. Lună plină.Peste tot sătucul însă-i, poleială de lumină.Doar din când în când mai ning diamanteContinuă lectura „Maria Poiană”

Fă-mă ochi de lună nouă…autor: Daniela Konovală Toamnă, ce-ai avut cu roua de-o prefaci în abur gri,Ce-ai avut cu-albastra zare de-o întuneci zi de zi?Ce-au greșit în lume oare sufletele ce-aduc trilDe le strângi în stoluri triste pribegia suferind? Toamnă, ce-au greșit copacii să-i condamni la dezgoliriBrațe nude, desfrunzite, către ceruri răsucind,De ce, Toamnă, aripiContinuă lectura „Daniela Konovală”

Am ascultat Am ascultat cum plânge vântulTrudit de drumurile saleCare i-au cam luat cuvântulȘi l-au făcut să sufle-agale. Am ascultat cum plânge mareaÎn neștiuta-i disperareȘi-am încercat să-i simt chemareaCe din adâncuri mai apare. Am încercat s-ascult pământulCând grâu-n brazdă încolțeșteȘi-am plăsmuit, tăcut, cuvântul,Ce-n multe sensuri glăsuiește. Am încercat s-ascult în noapte,(Când Luna-n taină luminează),Ecoul miilorContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”