Aproape atingeri Poate ne-am fi iubit, de n-ar fi fost timpul,Poate ne-am fi uitat, de n-ar fi fost trupul,Trupul si inima se-mbină cu duhulDuhul cu lacrima, oprindu-ne-avântul. Tu ești un vis din rai, eu sunt nevisarea,Mă chemi, dar nu-ți pot da, de dor, alinarea.Ai venit prea târziu, cu toată ardoarea,Nu poți să-mi fii, să-ți fiu,Continuă lectura „Mira Minu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Manuela Munteanu
Cerbul Pe lângă recea șoaptă de izvoare,Ce curge drept, c-apoi să se întoarne,S-a înălțat un rămuriș de coarne,Cu neclintirea lui cutezătoare. Scrutează într-o lungă contemplare,Întregul crâng, învăluit în pace,Ca susurul de ape din răstoaceSă nu ascundă pândele de fiare. Adulmecând tăcerea cea pustie,A îndrăznit să-i lege fricii frâul,Iar setea-i grea a cotropit pârâulȘi bea prelungContinuă lectura „Manuela Munteanu”
Camelia Corina Boț
Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Madiana Domnița Lașcu
De-am fi avut o şansă! Târziu, am adormit visând la tineŞi se făcea că ora-n loc a stat…Arc peste timp se întindea spre mineŞi-o nouă şansă-n viață ni s-a dat! Nisipul din clepsidră dispăruseŞi viața o luam de la-nceput,De-acolo unde firu’ se-ntrerupseDe-acolo unde clipa ne-a durut! Secundele erau doar ale noastreDoar noi aveam să ne-ntâlnimContinuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”
Dorel Rotariu
La Putna De ești la Putna pelerin,În calea ta, sfios, cireșiiBalade parcă murmurând,Înșiră ferm, precum plăieșii, Și străjuiesc în stânga taÎntinse măguri, punți spre soare,Cu ochii-n cer, cerșesc izvoareUn cerb frumos, spre-a-l adăpa. Sunt codrii caier de cărăriȘi o stafie toate duc,Pe Darie viteaz haiduc,Ce stăpânea sus în “Cămări”Sau se-ascundea sub “Solotruc”. În drepta obciniContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Ana Cris
Casa din ceruri Copila se arată în visul nestinsde când întunericul a întredeschiso rază curată, pribeagă, de soarepeste ramuri și frunzișuri pictatăde ploaia vremelnică, a norilor șoaptă.El stă în ascuns –neatins, nemărginit, nepătruns. Rochia ei răcoroasă solară,din mătăsuri și lumina de vară,precum aripa străvezie și clară,în rugă coboară seară de seară,împreună cu crestele munților senini,spreContinuă lectura „Ana Cris”
Rony Eduard Codreanu
1) LUMINĂ SAU VINĂ… Între ce putea să fieși ce mi s-a întâmplat,atâtea puncte de vedere umblăintersectate, paralele oricu capul spart.În dat, așa a vrut Înaltul sădindu-micopacul.Tu ce-mi vrei, azi, drept stea în frunte,luminăsau vinăcând, din toate aceste puncte, mâi spre minepunte?! Din noul proiect: RONIZÂND CODRENIT 2) Din aburii ceȘtii… Frângându-mi drumul,mi-ai tăiat picioarele…Uneori,Continuă lectura „Rony Eduard Codreanu”
Ștefan Doroftei Doimăneanu
Deschidere închisă Deschid ferestra…Un cer mă plânge,Un vânt mă frânge,Un dor m-ajuge,În noi, tăcereaÎn ploi se stinge. Închid fereastra…Un sem de carteVise deșarteSecunde sparte,O coală albăȘi-un ceas pe moarte. Deschid o ușă…Albă cărareÎn plâns de mareO cruce-n zare,Iar pe cuvinteUmbre bizare. Închid o ușă…O grea cătușăÎntr-o mânușă,Multă cenușă,Și-n ochi de timpÎnc-o țepușă. Deschid o noapte…ÎnContinuă lectura „Ștefan Doroftei Doimăneanu”
Radu Iorgulescu
Tăceri Însămânțat în gleznă,îți respirdin coama luniirăsucind un fircu ochidin vamă verde vindecatvăd că ți-ai strâns iubireași-ai plecat.*A pus tăcereamunții între noinu sunt poteci în susnici înapoici numai vântul treceuneoriprin visul tăude lacrimi și de flori.*Când primul gândți l-ai ascuns în cer,eu numai de acolovreau să-ți cer.De sânul tăumă simt înstrăinat,ți-ai luat poveștileși ai plecat.Continuă lectura „Radu Iorgulescu”
Ioan Alexandru Filip
Caii Sunt Dumnezeul cailor de lemnDin caruselul bâlciurilor sparteSi nu mai știu ce vreau și ce însemnSi câtă viață este după moarteCâți îngeri mă urmează decăzuți?Căte lumini se sting în ochii mei?Si cum mai poți icoane să săruțiCând iadul e prea plin de Dumnezei? Dintr-un album cu poze ruginiteMă tot privesc părinții și-mi fac semnAruncContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”
Zbor spre înălțimi 