Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Dăruit Copil preaiubit, te vei naște din nou,La masa tăcerii cu pâine și vin,O lacrimă scursă din timpul deplinUn plâns zguduit peste-al lumii ecou… Din trupul tău fraged de prunc adormitVor crește lăstarii cu viață eternă…Așază-ți destinul și capul in pernăIubire divină și fără sfârșit! Căci lumea-i o umbră pe-un drum fără pași,Văzduh fără zboruriContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Ruga păcătosului Mă macină durerea Ta, Iisuse,Toate-ale vieții s-au întors pe dos,Azi drumul tău va duce către cruce,Vândut pe trei arginți de-un păcătos. Of… Câte lacrimi varsă mama taSpălând drumul ce duce către moarte,Ca, Tu, Iisuse, să ne poți salva,Să cureți lumea-ntreagă de păcate. Iar noi orbecăim încă prin lume,Trăim în necredință și uitare,Ne-am scufundatContinuă lectura „Tănasă Costina”

POARTA MARE DE LA DRUM Mă-ntorc la poarta mea de lemnLa poarta mare de la drum,Să caut pe stâlpii ei un semnLăsat ca pe un pallium De tata, când își măsuraCu pruncii funia viețiiȘi când, cu noduri ne legaDe prag cu tainele peceții, Pecetea soarelui pe porțiCât roata carului și-a pâniiDe pomenit și vii șiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Cerșetorul Nu știu pe care stradă, te-am mai văzut cerșind,Copil plin de zăpadă, ce mă privești zâmbind! Prin ochii verzi și limpezi, ies inimi de cleștarZburând lin printre lespezi, de răul păsărar. Din mâna ta întinsă, străpunsă de-o culoare,Țâșnesc speranțe lumii prea plină de paloare. Cine ar sta să vadă iubirea-ți fâlfâind?Tu pari o umbrăContinuă lectura „Cristina Pașca”

Pasărea dor „CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE”,Când noaptea alaiul de stele își strângeȘi zorii mijesc sub pleoape de rouă?Dorul de tine mi-l frânge în două… O pasăre neagră, cu ciocul de fierÎmi sapă durerea în suflet stingher,Răscolind răni închise, ascunse-n tăceri,La hotarul de-o zi, dintre mâine și ieri. O pasăre neagră cu cioculContinuă lectura „Anca Man”

Karmă Mie-mi pari a fi vie, generos împărțind,Inima-ți ca o pâine, praznic de sub pământ,Sunt bucăți de cărbuni, să mă ardă-i așteptCăci de-o inimă mare, am nevoie în piept. Azi în ochii-mi, de sare, lacrimi nu mai încapDe pe frunte-ți țărâna să ți-o spăl, să te scap,Dar din piept intuiesc cum candidă, o floareStrecoară-n eter,Continuă lectura „Dorel Rotariu”

Și țes, tot mai țes Aduc infinitul pe pânzele albeȘi îl hrănesc cu stropi de cerneală,Sădesc doar cuvinte în șiruri de salbe,Crâmpeie de suflet mai pun ca beteală. Adaug o țintă din zarea albastră,O scarmăn c-un piaptăn ca pe un caier,Desfac ițe sumbre privind pe fereastrăSau adun stelele prinse de-un flaier. Un gând se deșirăContinuă lectura „Ioan Avram”