Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Imprecație La răscrucea marilor iubiriRegăsim defunctele destineCe ne poartă vag în amintiriCu speranța de-a te regăsi pe tine… Ce rămâne din intensele trăiri?Rugă ancestrală de mai bine…Spasm al veșnicelor nemuriri,Strigăt de-ajutor răsfrânt în mine… Ne vom regăsi în timp uitatDe clepsidra vremilor apuseCând reînviem tot ce-am uitatȘi ne-om spune vorbele nespuse… Doar asa vom maiContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Fără machiaj Iubește-mă… fără machiaj,Iubește-mă cu riduri sau cute,Și-atunci când te cert fă-ți curaj,Să-mi pui supărarea pe mute. Iubește-mă-n zilele proaste,Atunci când sunt greu de iubit,Când uit să îți pun mozzarella în paste,Când totul îmi pare greșit. Iubește-mă-n haine banale,Când nu am nimic să-ți arât,Sătulă de tocuri, mătăsuri, zorzoane,Dă-mi voie să fiu eu. Și atât.Continuă lectura „Andreea Văduvă”

ÎN ZBORUL MEU Mi-e sufletul o stepă arzătoare,Și inima o tainică sclipire,Făcut-am din cuvinte o cărareÎn lutul frământat spre împlinire… Am tot zburat prin vânt, către cetate,Rafalele m-au doborât, că-s om,Dar ajungând pe-o filă sfântă-n carte,Am renăscut, ca frunza unui pom. E zborul greu,că aripa-i rănită,C-am tot zburat pe bolta unei vieți,Cu inima de doruriContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Eu tainic țes dorințe(Poezia zilei, 29 martie 2024) Sunt zile în care fiecare dintre noi stăm, noi cu noi, în casă mai ales în acele nopți întunecate în care gândurile îți alunecă pe gheața consistentă a imaginației, timp în care dorințele născute în tine „în gânduri nerostite” pot urca foarte sus. Și-ar dori să aibăContinuă lectura „Anca Man”

PE URMELE LUI NICHITAMi-e dor ”Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine”,iubirea mea dintâi ce dăinui peste timp,aș vrea să-mi fie dor de verdele din mine,ce vrea să explodeze, cerșind vieții un nimb. Mi-e dor să pot să-mi cresc aripi din necuvinte,să mă înalț prin vers spre înălțimi celeste,albastrul cerului săContinuă lectura „Tănase Costina”

Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

ADIO MAMA MEA, ADIO TATĂ Am obosit şi-mi tremură genunchii,şi mi se -ncercănează inima deodată,când ştiu că port în mine toţi străbunii,dar mai ales pe mama şi pe tine tată Şi parc-aş vrea să-mi reînvie soartasă fiu copil din nou în primăvara voastrădar se închide după mine poartaşi o magnolie se scutură-n fereastră Nu ştiuContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”