Sunt lacrimi… Sunt lacrimicare se prăvălesc cu furieca niște soldați în luptădintr-o centuriesunt lacrimicare se scurg resemnateca un călător obositrăstignit pe spatesunt lacrimifierbințide te scot din mințiși lacrimi timidecare stau temătoare-n firidede ochi obosiți și plecațisunt lacrimi unicefără surori sau frațiși lacrimi care se resorbca în ochii de orbși se ardca un stindard măcinat deContinuă lectura „Viorel Gongu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Mihaela Vaida
Fluturi Toate răspunsurile le primeștiatunci când tacipentru că dincolo de tăcere e linișteapoate liniștea dinaintea unei furtunisau poate liniștea dinaintea unui răsăritnimic nu anunță sfârșitule ca și cum pe un țărm al ceruluise adună mii de fluturifiecare zbor în tinee un miracolun zbor ascuțit care sparge întunericulfiecare suflet se sparge în felul luinu ai dreptulContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Rony Eduard Codreanu
CE PRIMĂVARĂ! Nămețind în pomi sincerități,din ceas exultă primăvară,în relief de suflet, fără hărți,dă colțul ierbii, dă năvală… Izvoru-și bea din soare trilul,clipe, din rai, cobor fanalesă-și mâne-n dimineți delirulde-mbrățișări primordiale. Iar crângul pasărea-și tocmeștede lăutar pe-ntreaga vară,cu somnul în coadă de peștecând zorii-l podidesc în poală. Ce primăvară, ce galoane!Pe-un dor amant, dame deContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”
Bologa Nicolae
Sânge și aur Iubita mea de floare selenarăCu trup de vânt în luptă furiosȚi-e galbenul explozie solarăÎn anotimp de foc, capricios Frumoasa mea de lacrimă stelarăÎn dragoste doar florile vorbescAdâncul va-ngropa securea iarăCu rănile dreptății te iubesc Căci timpul curd înghite cu răbdareaRăzboaiele nebune ce orbescCând va mai curge sânge cu-nserareaDoar în iubire vreau săContinuă lectura „Bologa Nicolae”
Lidia Zadeh
REFUGIUL Sunt ultimul refugiu-al deznădejdiiȘi las în urma mea incertitudiniChiar dacă sunt pândită de primejdiiPrin lumea plină de ingratitudini Aș da putere neînfrântă viețiiCând îmi îneci speranțele la malCu replici dramă scrise ca poețiiPentru un teatru nou paranormal Într-o beție nejustificatăNe amăgim în false preconcepțiiCă am trăit iubirea fabricatăÎn disertații scrise din decepții Voi dăinuiContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Angela Petre
Inocență În palma mea păstrez sărutul tăuPecete de iubire-n pumnul strânsUn nufăr alb, seif de nepătrunsAl cărui cifru îl cunosc doar eu. Din ochii tăi răsar mărgăritareCu străluciri de soare-n bob de rouă,Plantate lângă suflet să le plouăCând îmi șoptești că nu-s eu ca oricare. Sărutul tău îl simt pe tâmpla dreaptăSe ține strâns caContinuă lectura „Angela Petre”
Radu Iorgulescu
Îngeri și femei Mlădițe de îngeri coboară-ntre mieiaripi nu poartă zâmbind către stele,noi știm cine sunt și le spunem femei,dragostea lumii e toată în ele. Când muguri de soare visează ușordin cupe de floare pruncii ne cheamăsubtile petale din dulcele zbor,învață fluturii, să spună mamă. Albă lumină ce luna o-ncheiepe coapsa ei lină pe sânulContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Violeta Andrei Stoicescu
PORTATIVUL PRIMĂVERII(tautogramă) Pe potecile pierdute, primăvara pune pasul,Poartă perle, pălărie, puful plopilor pe poale…Panseluțele perlate pregătesc plăcut popasul,Pretutindeni pe planetă, pictural, plutesc petale. Pitpalacul, prin pădure, pregătit pentru paradă,Picură pe partitură portativul primăverii,Păpădiile pudrate parcă pentru promenadă,Pendulează primenite pe păşunile plăcerii. Printre pajişti parcelate, paşii pământeni planează,Poienițele pătate par pierdute prin poveste…Potrivind pestriț paleta, primăverileContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Viorica Floroiu
Scrisoarea lui Grigore „Din Basarabia vă scriu „Cu lacrimi românești de frateCăci Prutul care ne desparteCurge-ntre noi a Libertate Și din dorințe-arzând fierbinteDe pe un mal pe celălaltUnitu-ne-a un pod de floriȘi dorul nostru preaînalt De neam, de glie și de limbăȘi de istorie amarăCând Basarabia românăTrecea in acte-n altă țară De peste pod a plânsContinuă lectura „Viorica Floroiu”
Dorel Rotariu
Adorație – autor Rotariu Dorel Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid. Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,Toți, pe cerul tău, visează că vor fiContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Zbor spre înălțimi 