Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

De ce? De ce atâta ură-n lumea mare,Când sufletul tresare și privește„Prin ochii celuilalt”, apoi, sfințeșteZbor rătăcit prin vămile de sare? De ce atâta grabă-n anotimpuriSă treacă și să lase fiecareO brazdă cu parfum de tristă floareȘi-un gând rănit la vadul dintre timpuri? De ce atâta ceață-ngroapă astre,Când, făr’ de vină, orizontul plângeȘi lacrima durereaContinuă lectura „Doina Moritz”

Vestitor     de   Anatol Covalli Nu pot să fiu nimic, căci nu existănimic şi niciodată nu a fostnimic care să spună că persistădintotdeauna cu şi fără rost. Sunt un ceva din altceva ce-n lume,din universu-acesta infinita revenit pentru ceva anume,ca un ceva să fie împlinit. Mai port pe aripi încă praf de stelepe care-l scuturContinuă lectura „Anatol Covalli”

În arborii trist amorțiți…​Și totuși există nădejde,Când nu vrem a fi rătăcițiIar toamna pe frunze s-așază,Pe arborii trist amorțiți!​Și totuși există lumină,Cât vrem a trăi fericiți,Chiar dacă e noapte-n grădinăȘi-n arborii trist amorțiți…​Și totuși există o viață…Să stăm lângă dânsa smeriți,Chiar dacă o frunză e moartă,În arborii trist amorțiți!​Și totuși există nămeții,Când credem că suntemContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Judecata de Petre Poștașu’ Se aprind lumânări. E-ntuneric de cândBezna nopții s-a-ntins peste bietul pământ.Nu mai sunt clopotari și se moare tăcut,Teama pune-ntrebări: ,,oameni buni, ce-am făcut?” Căutăm către cer îndurare, dar cumNu vedem cât de rău am făcut până-acum!?Câte vieți am dormit, câte vieți am fost orbi?N-am văzut cum ne cresc ciocuri, gheare deContinuă lectura „Petre Vatuiu”

TU, FEMEIE, SÂMBURE DE LUNĂ…Autor : Angelica Manole Tu ești sâmburele de lună ce a căzut în roua începutului pe pământul însetat de cunoaștere. Purtai aripi de lumină, foc și nemurire, atunci și acum… mereu. Rădăcinile tale au prins în brațele de dor timpul și au frământat lumea. Ai suflat peste întinderi și gramul deContinuă lectura „Angelica Manole”

VIS DE PRIMĂVARĂPe geana dimineții încă dormea un vis.Se făcea că ninge cu floare de caisȘi fluturi bezmetici dormind în crisalidă,Se grăbeau să iasă din starea de omidă. În podul palmei mele un zarzăr mititel,Dădea semne de viață că s-a trezit și el.O primăvară-ntreagă în geamul meu băteaȘi i-am deschis fereastra să intre-n casa mea.Continuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Izvor de cânt (Eminului)Autor Rotariu Dorel Te-ai stins cum află ziua, luceafărul, mormânt!E slova din carte-ți spre lume, fereastră,Când ani de lumină poartă stele-n veșmântȘi luna, prin hoarda de nori, e buiastră. Ca tine, de ”băiet, păduri cutreieram”Să-nvăț de la izvor cum dulce să susur,De ce te-mbată teiul, când floare are-n ram,Cum joacă-i amorul laContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Ştim că eşti trist, Emine…Violetta Petre E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează. Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramulContinuă lectura „Violetta Petre”

ESENȚA DRAGOSTEI Doamne, ce este fericirea?L-am întrebat pe Dumnezeu.Iar El mi-a zis, zâmbind la mine:-Privește-n jur, copilul meu! Natura zilnic se trezeșteCând păsările cântă-n cor,Iar orice pom ce-nmugurește,Se pleacă către Creator. Mă-ntrebi ce este fericirea?E însăși viața ce-o trăiești.Când răspândești în jur iubirea,Atunci mai fericit tu ești. Dar dragostea ce este, Doamne?L-am întrebat pe Domnu-nContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”